Pretentii. Decizia nr. 1801/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1801/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 3361/86/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA NR.1801
Ședința publică din 25 martie 2015
Președinte S. R.
Judecător T. K.
Judecător G. C.
Grefier M. Anișoara
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 6411 din 30 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și F. în dosarul nr._ , intimați fiind reclamantul R. B. și pârâtul S. F. Municipal Fălticeni.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că recurenta a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 411 pct. 2 Cod procedură civilă, după care, verificând conform art. 131 din Noul Cod de procedură civilă instanța, în temeiul art. 96 alin. 3 și art. 483 din Noul Cod de procedură civilă și art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr._ din data de 15.04.2014, reclamantul R. B. a solicitat obligarea pârâtei D.G.R.F.P. Iași -S. F. Fălticeni la restituirea taxei de poluare în valoare de 1.552 lei, conform chitanței . nr._ din 10.11.2009, acordarea dobânzii fiscale, calculată potrivit dispozițiilor fiscale, art. 124 cod procedură fiscală, de la data plății și până la restituirea efectivă a sumei, precum și plata cheltuielilor de judecată.
La data de 15 septembrie 2014, pârâta, legal citată, depune la dosar întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința nr. 6411 din 30 octombrie 2014 Tribunalul Suceava a admis acțiunea formulată de reclamantul R. B. în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. IAȘI-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SUCEAVA-S. F. FĂLTICENI, a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 1.552 lei reprezentând taxă de poluare, plătită cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculul marca VOLKSWAGEN, cu număr de identificare WVWZZZ1HZRW652658 și la plata dobânzii fiscale, calculată potrivit art.120 al. 7 Cod proc. fiscală, de la data plății, respectiv 10.11.2009 și până la data restituirii și a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 355 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinței, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului său, D.G.F.P. Suceava a arătat că taxa a fost achitată în temeiul disp. OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 1.07.2008 ce a abrogat prevederile art. 2141 – 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Potrivit OUG nr.50/2008, taxa de poluare se achită la prima înmatriculare a autoturismului în România și la stabilirea ei se au în vedere mai multe elemente de calcul, respectiv: valoarea combinată a emisiilor de CO2, taxa specifică exprimată în Euro/1 g CO2, capacitatea cilindrică, taxa specifică pe cilindri și cota de reducere a taxei ce are în vedere vechimea autoturismului exprimată în ani, rulajul mediu anual, starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului și se achită înainte de prima înmatriculare a autoturismelor noi și a celor second-hand cumpărate din U.E.
Pornind de la faptul că această taxă se achită numai la prima înmatriculare pe teritoriul României, că nu se mai percepe ulterior în cazul transmiterii proprietății autovehiculului și că se restituie valoarea reziduală a taxei dacă autovehiculul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național, se poate considera că această taxă privește autoturismele din momentul în care acestea devin surse de poluare. In acest context, taxa de poluare nu este decât aplicarea principiului „poluatorul plătește”, principiu reținut de dreptul comunitar.
Un alt motiv de recurs îl constituie faptul că în mod nelegal și netemeinic judecătorul fondului a dispus obligarea sa și la acordarea dobânzii fiscale calculată conform art. 124 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 republicată.
Conform art. 124 alin. 1 din actul normativ sus menționat, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz.
A subliniat faptul că taxa instituită de OUG nr. 50/2008 nu se face venit la bugetul de stat, ordonanța stabilind cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, taxă care constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Potrivit art. 1 alin. 1 din actul normativ sus menționat, prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Prin urmare, în mod greșit, instanța a reținut incidența dispozițiilor art.124 Cod procedură fiscală și a dispus ca pârâta DGFP Suceava să procedeze la restituirea taxei de poluare, actualizată cu dobânda fiscală.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a criticilor invocate, Curtea constată următoarele:
Față de dreptul pretins de reclamant, instanța constată că odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speță, norma de drept comunitar pretinsă încălcată este cea prevăzută de art. 110 din TFUE (fost art.90 din TCE) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.”
Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din OUG nr. 50/2008 în raport de dispozițiile art. 110 din TFUE (fost art. 90 din TCE) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T., CJUE a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al OUG nr. 50/2008: „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Așadar art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către CJUE ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011) s-a reținut că o reglementare precum OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 93/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Împrejurarea că potrivit art. 124 din Codul de procedură fiscală se datorează dobânzi pentru sumele de restituit de la buget nu constituie un motiv de recurs întrucât art. 124 alin. 1 Cod de procedură fiscală invocat de recurentă face vorbire doar de „buget” nu de bugetul de stat; or bugetul Fondului pentru Mediu constituie buget în înțelesul art. 124.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, văzând dispozițiile art. 488, 496 1 C.p.c.,Curtea va respinge recursul ca nefondat,
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 6411 din 30 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și F. în dosarul nr._ , intimați fiind reclamantul R. B. și pârâtul S. F. Municipal Fălticeni.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Redactat G.C.
Tehnoredactat M.A.
5ex/27.03.2015
Jud.fond.P. I.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2652/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1296/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
