Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 37/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 4184/40/2013*
Dosar nr._ - contestație act fiscal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 37
Ședința publică din 13 Ianuarie 2015
Președinte G. C.
Judecător M. L.
Judecător Vințilă N.
Grefier M. D.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta C. De A. De Sănătate B. cu sediul în B., .. 52, Județul B., împotriva sentinței nr.914 din 14 mai 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , intimată fiind Z. D. cu domiciliul în D., .. 5, ., Județul B..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, verificându-și competența, în baza art.131 Cod procedură civilă, instanța se declară competentă, conform dispozițiilor art.96 pct.3 Cod procedură civilă și art.10 al.2 din Legea nr.554/2004 și luând act că recurenta a solicitat judecarea în lipsă, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu disp. art.150 Cod proc. civilă, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată :
Prin acțiunea înregistrată la data de 28.08.2013 pe rolul Tribunalului B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Z. D. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B. a solicitat anularea Deciziei de impunere nr._/20.10.2011, precum și a Deciziei nr.11A/15.04.2013 de soluționare a contestației administrative, motivat de faptul că: față de data la care se consideră a fi comunicată decizia de impunere, obligațiile de plată aferente anului 2006, precum și a majorărilor de întârziere sunt prescrise; nu are încheiat un contract de asigurare care să poată justifica existența obligațiilor fiscale stabilite în sarcina sa; penalitățile de întârziere au fost stabilite cu nerespectarea normelor legale; nu au fost respectate prevederile art. 44 Cod procedură fiscală privind comunicarea deciziei de impunere.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B. a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii și menținerea deciziilor contestate, ca legale și temeinice, întrucât:
Decizia de impunere contestată a fost emisă de către organul competent al Casei de A. de Sănătate B., pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF, în conformitate cu prevederile art. 35 din Ordinul nr. 617/2007.
Conform art. 7 alin. 2 din O.G. 92/2003, organul fiscal este îndreptățit să examineze din oficiu starea de fapt, să obțină și să utilizeze toate informațiile și documentele necesare pentru determinarea corectă a situației fiscale a contribuabilului, iar potrivit art. 10 alin. 1, contribuabilul este obligat să coopereze cu organele fiscale în vederea determinării stării de fapt fiscale.
Persoana fizică a exercitat o activitate independentă și există în evidența C.A.S. B. de la data de 20.10.2011.
Reclamanta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 215 din Legea 95/2006 de a depune la C.A.S. declarații nominale privind obligațiile ce îi reveneau față de fond și dovada plății contribuțiilor, motiv pentru care au fost întocmite două decizii de impunere, decizii care au fost menținute prin respingerea contestației administrative formulate împotriva acestora.
Titlul de creanță este reprezentat în speță de către decizia de impunere emisă ca urmare a nedepunerii de către contribuabil a declarațiilor nominale privind obligațiile ce îi reveneau față de fondul național unic de asigurări de sănătate.
Decizia de impunere cuprinde toate elementele prevăzute de art. 43 alin. 2 din O.G. 92/2003, fiind comunicată cu respectarea prevederilor art. 44 din aceeași ordonanță.
Așa cum rezultă din prevederile art. 257 alin. 5 și art. 261 alin. 4 din Legea 95/2006, persoanele care exercită o profesie liberală sau independentă au obligația de a plăti contribuția trimestrial, în caz contrar CNAS, prin casele de asigurări procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a dobânzilor și a penalităților de întârziere, potrivit procedurilor instituite de Codul fiscal și Codul de procedură fiscală, precum și a Normelor de încasare aprobate prin ordin al președintelui CNAS.
Potrivit art. 256 din Legea 95/2006, colectarea contribuțiilor persoanelor juridice și fizice care au calitatea de angajator se face de către Ministerul Finanțelor Publice, prin ANAF, în contul unic deschis pe seama CNAS în condițiile legii, iar colectarea contribuțiilor persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF, se efectuează de către casele de asigurări.
Articolul 215 din Legea 95/2006 prevede expres că obligația virării contribuției revine și persoanelor care exercită profesii liberale sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente, iar art. 259 alin. 4 stipulează că, persoanele care nu sunt salariate, sunt obligate să comunice direct casei de asigurări alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, în vederea stabilirii și achitării contribuției de 6,5 %.
Articolul 261 din lege prevede că în cazul neachitării în termen a acestor contribuții, se aplică procedurile din Codul fiscal și Codul de procedură fiscală, precum și normele aprobate prin ordin al președintelui CNAS, majorările urmând a fi calculate potrivit art. 120 din Codul de procedură fiscală, prin raportare la dispozițiile art. 8 din Ordinul 617/2007.
Potrivit acestor dispoziții, contestatorul avea obligația de a depune la casa de asigurări de sănătate declarații nominale privind obligațiile ce îi reveneau față de fond pentru veniturile realizate din activități independente și să vireze trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru – obligații ce nu au fost îndeplinite, motiv pentru care se datorează și penalități calculate începând cu acest termen, în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 din Ordinul 617/2007. Așa cum rezultă din acest ordin, termenul de 60 de zile nu se aplică pentru plata contribuției trimestriale calculate la venitul estimat, ci pentru diferențe de obligații fiscale reprezentând contribuție de asigurări de sănătate rămase de achitat.
Prin sentința nr.914 din 14 mai 2014 Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată și a anulat Decizia nr. 11 A/15.04.2013 și, în consecință:
A anulat parțial Decizia de impunere nr._/20.10.2011, exonerând reclamantul de la plata majorărilor de întârziere în sumă de 898,65 lei.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivare, a considerat că în mod nelegal și netemeinic a admis în parte contestația formulata de reclamantă, a anulat Decizia nr.11/A/16.04.2013 șl parțial Decizia de Impunere nr._/20,10.2011 emisă de C. da A. de Sănătate B., în sensul exonerării reclamantei de la plata majorărilor de întârziere in sumă de 896,65 le!.
Obligațiile de plată la FNUASS pentru perioada 2006-2011 au fost stabilite prin Decizia nr.5947/20.1 Q2011 pe baza informațiilor primite de la ANAF, pe baza de protocol, în conformitate cu prevederile art. 35 din Ordinul nr. 617/2007.
Reclamanta a fost introdusă în evidența CAS B. în data de 20.10.2011, pe baza informațiilor primite de la ANAF privind veniturile realizate de acesta în perioada 01.03._11, Până la data de 20.10.2011, reclamanta nu a figurat în baza de date a CAS B., întrucât aceasta nu și-a îndeplinit obligația de a depune la CAS declarații nominale privind obligațiile ce îi reveneau față de fond și dovada plății contribuțiilor, prevăzută de art. 215 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății modificată și completată.
A susținut că numai în condițiile în care reclamanta și-ar fi îndeplinit obligația de a declara veniturile trimestrial, și s-ar fi aflat în evidența CAS B., pârâta ar fi trebuit să-și îndeplinească la rândul ei obligația prevăzută de art.222 din Legea nr.95/2006 de a-i comunica nivelul contribuției.
În cazul de față, Art. 8 din Ordinul nr.221/04.11.2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind contribuția de asigurări de sănătate și art.8 din Ordinul nr.617/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind contribuția de asigurări de sănătate, reglementează termenele de plată a contribuției de către persoanele care exercită o profesie independentă și faptul că, la expirarea acestor termene pentru sumele datorate și rămase neachitate se vor percepe dobânzi și penalități de întârziere conform procedurii instituite prin Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, în cazul în care reclamanta ar fi virat contribuția trimestrial la data de 15 a ultimei luni, calculată la venitul estimat, iar după emiterea deciziei de impunere anuală emisă de ANAF ar fi rezultat diferențe de obligații fiscale reprezentând contribuție de asigurări de sănătate rămase de achitat, calculate în raport de această decizie, aceste diferențe trebuie să fie plătite în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere anuale emise de ANAF.
Prin urmare, prevederile art.8 alin.2 din Ordinul nr.617/2007 privind termenul de 60 de zile, perioadă pentru care nu se calculează și nu se datorează dobânzi, nu se aplică pentru plata contribuției trimestriale calculate la venitul estimat.
CAS B. a respectat întocmai aceste prevederi legale, astfel majorările au fost calculate pentru sumele datorate la venitul estimat la termenul de scadență de 15 a ultimei luni din cadrul fiecărui trimestru iar pentru diferențele de obligații fiscale rezultate din deciziile de impunere anuale emise de ANAF, majorările au fost calculate in anul următor, după 60 de zile de la emiterea deciziei de impunere anuală.
În cazul de față, deși reclamanta avea obligația să depună la C. de A. declarații nominale privind obligațiile ce îi reveneau față de fond pentru veniturile realizate din activități independente și să vireze trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru, acesta nu a depus niciodată declarația șl nu a virat trimestrial contribuția calculată nici la venitul estimat la termenul prevăzut de lege și nici la venitul realizat, din acest motiv au fost calculate majorări pentru contribuția aferentă fiecărui trimestru începând cu data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru iar pentru diferențele de obligații fiscale după expirarea celor 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere anuale emise de ANAF.
A solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată, menținerea Deciziei nr.11/A/15.04.2013 și Deciziei de impunere nr15947/20.10.2011 ca fiind temeinice șl legale.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Esențial în prezenta cauză este faptul că reclamanta intimată a fost introdusă în evidența C.A.S. B. pe baza informațiilor transmise de A.N.A.F. privind veniturile realizate în perioada 01.03.2006 – 20.10.2011.
Ori, chiar dacă asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii conform art.1 alin.2 din OUG nr.150/2002, preluat de art.208 alin.3 din Legea nr.95/2006 și reclamanta nu și-a îndeplinit obligația legală de plată la termen, este de observat că nici recurenta nu și-a îndeplinit obligația informării reclamantei, anual, cu privire la obligațiile ce-i revin, conform art.222 din lege, iar acest lucru ar fi fost posibil dacă Protocolul dintre C.N.A.S și A.N.A.F., cu privire la comunicarea de informații între cele două instituții ar fi fost încheiat din timp, astfel încât să permită, încă de la nașterea obligației fiscale, impunerea acesteia.
Astfel, lipsa corelării activității instituțiilor statului, nu poate fi reflectată în transferarea culpei către persoana care nu a fost informată din timp cu privire la obligațiile ce-i revin în materie fiscală.
În cauză își găsesc aplicarea prevederile art.8 alin.4 și 5 din Ordinul nr.617/2007, conform cărora diferențele rămase de achitat, calculate în raport cu decizia de impunere anuală, se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează și nu se datorează majorări de întârziere, iar la expirarea termenului prevăzut la alin. 4, pentru sumele datorate și rămase neachitate se vor percepe majorări de întârziere conform procedurii instituite prin Codul de procedură fiscală.
Or, în cauză, contestatoarea nu a fost informată de Casa de Asigurări de Sănătate B. asupra serviciilor sau a nivelului contribuției, iar Decizia de impunere i-a fost comunicată la data de 11.02.2013 ( așa cum rezultă din conținutul contestației de la fila 12 dosar fond ), ceea ce înseamnă că, astfel cum prevăd art. 44 și 45 din OG nr. 92/2003 și a stabilit și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 536/2011, doar de la acest moment curge termenul de 60 de zile pentru plată, iar după expirarea acestui termen pot fi percepute majorări de întârziere.
Având în vederea acestea, Curtea, în temeiul art. 488, art. 496 alin.1 din codul de procedură civilă și art.20 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C. De A. De Sănătate B. cu sediul în B., .. 52, Județul B., împotriva sentinței nr.914 din 14 mai 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , intimată fiind Z. D. cu domiciliul în D., .. 5, ., Județul B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 ianuarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. ML.
Jud. fond R. M.
Tehnored. MD.
4ex/23.01.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 752/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 832/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
