Pretentii. Decizia nr. 832/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 832/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 3491/86/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA nr. 832
Ședința publică din 19 februarie 2015
Președinte C. E.
Judecător C. G.
Judecător P. D.
Grefier D. E.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul P. I., cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură „N. M.” cu sediul în municipiul Suceava, .. 10, ., ., împotriva sentinței nr. 6165 din 23 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal – în dosarul nr._, pârâtă intimată fiind Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava – S. fiscal municipal Fălticeni.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 24.04.2014 și înregistrată sub nr._, reclamantul P. I. a solicitat obligarea pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava - S. F. Municipal Fălticeni la restituirea sumei de 4.763 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante achitată în vederea înmatriculării autovehiculului marca Skoda O. și la plata dobânzii legale acordate în materie fiscală de la data plății, 15.01.2013, și până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 6165 din 23 octombrie 2014, Tribunalul Suceava a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamantul P. I., în motivarea căruia a arătat, în esență, că este greșit raționamentul primei instanțe în sensul că nu mai există tratament discriminatoriu raportat la art. 110 TFUE, de vreme ce și pentru autoturismele second-hand înmatriculate deja în țară și pentru care nu s-a plătit nicio taxă legea prevede, în caz de înstrăinare, obligația achitării unei astfel de taxe; că după suspendarea aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i, art. 4 alin. 2 și art. 5 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, noua taxă prelevată de statul român încalcă în continuare prevederile art. 110 din TFUE, având același caracter ca și taxa de poluare instituită de prevederile O.U.G. nr. 50/2008; că taxa pentru emisiile poluante mențin același regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene; că nefiind în ipoteza unei „prime înmatriculări” a autoturismului, ci în ipoteza „înmatriculării subsecvente în România”, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 50/2008, ci dispozițiile art. 23 CE, 25 CE, 90 din Tratatul Uniunii Europene; că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, fapt ce rezultă din art. 148 din Constituția României.
Recurentul a făcut referire la jurisprudența CJUE și, în drept, a invocat dispozițiile art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, art. 148 din Constituția României și art. 110 TFUE.
Deși legal citată, intimata nu a depus întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 9/2013, timbrul de mediu se aplică pentru categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR2.
Conform art. 4 din același act normativ, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Rezultă din cuprinsul textelor de lege citate că timbrul de mediu este impus fără discriminare tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă cât și a celor de producție comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării cât și celor rulate cu privire la care se transcrie dreptul de proprietate și pentru care, fie nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, fie s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
O.U.G. nr. 9/2013, respectiv art. 4, nu aduce atingere în mod direct sau indirect egalității de tratament între produsele naționale și cele importate, iar interdicția pe care o stabilește art. 110 ( fost 90) par. 1 prin Tratatul de Instituire a Comunității Europene, potrivit căruia „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne sau de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, trebuie aplicată de fiecare dată când o prevedere fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Nu este dat caracterul discriminatoriu al O.U.G. nr. 9/2013 în ceea ce privește achiziționarea efectivă a unui autoturism fie de pe teritoriul României, fie dintr-un stat membru U.E. Câtă vreme se invocă încălcarea liberei circulații a bunurilor, ceea ce prezintă relevanță este achiziționarea efectivă a unui asemenea bun și condițiile în care ea poate fi realizată, nu împrejurarea că este posibil să se afle în circulație autoturisme pentru care nu s-a achitat taxa de poluare sau taxa specială pentru autoturisme ori acestea au fost restituite.
Susținerile recurentului privind efectul descurajant al timbrului în ceea ce privește achiziționarea autoturismelor din spațiul comunitar au un caracter general, nefiind suficient de precise și concordante. Câtă vreme nu s-a descris și dovedit, printr-un calcul concret, faptul că regimul timbrului de mediu este astfel stabilit încât descurajează, la modul real și obiectiv, punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din statele membre U.E., fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, motivele recurentului rămân simple alegații.
Hotărârile pronunțate de CJUE în legătură cu taxa de poluare nu sunt incidente în cauză, întrucât nu există o discriminare rezultată din faptul că reclamantul, care a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru, este obligat a plăti taxa de timbru de mediu, în condițiile în care aceasta este datorată atât de cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România, cât și de cei cărora li s-a restituit taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante printr-o hotărâre judecătorească.
Este de reținut și faptul că nu există nici o dispoziție comunitară care să interzică statelor membre a institui un sistem general de impozite interne aplicabil potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele.
Constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P. I., CNP_, cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură „N. M.” cu sediul în municipiul Suceava, .. 10, ., ., împotriva sentinței nr. 6165 din 23 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal – în dosarul nr._, pârâtă intimată fiind Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava – S. fiscal municipal Fălticeni.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Redactat P.D.
Judecător fond D. C.D.
Tehnoredactat Dir.E.
5 ex. /11 martie 2015
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 37/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 194/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
