Pretentii. Decizia nr. 800/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 800/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 2232/86/2014
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
Secția de contencios administrativ și fiscal
DECIZIA NR. 800
Ședința publică din 18 februarie 2015
PreședintePlăcintă D.
JudecătorVasile L.
JudecătorDumitraș D.
GrefierVacariu S.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în municipiul Iași, .. 26, jud. Iași – prin Administrația Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 6308 din 30 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal – în dosarul nr._ , reclamant intimat fiind F. D. I. cu domiciliul ales la V. R., în municipiul Suceava, .. 137, județul Suceava și S. F. municipal Rădăuți cu sediul în Rădăuți, .. 3, județul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 96 pct. 3 și art. 483 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă raportat la dispozițiile art. 8 și art. 10 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, se declară competentă material, general și teritorial în soluționarea cauzei.
Totodată, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 10.03.2014 cu număr de dosar_ reclamantul F. D. I. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE SUCEAVA - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE RĂDĂUȚI a solicitat restituirea sumei de 2.149 lei achitată conform chitanței .>TS7 nr. _ din data de 14.02.2012, cu titlu de taxă pentru emisiile poluante auto pentru înmatricularea unui autovehicul marca RENAULT, plus dobânzi fiscale calculate de la data achitării și până la data restituirii efective. Solicită cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 6308 din 30 octombrie 2014 Tribunalul Suceava a admis acțiunea formulată de reclamantul F. D. I. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE SUCEAVA - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE RĂDĂUȚI; a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 2.149 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, sumă reactualizată cu dobânda fiscală aferentă, începând de la data plății (14.02.2012) și până la data restituirii efective; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 214,9 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, în calitate de reprezentant al pârâtei Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că pentru eliminarea posibilelor discriminări apărute din aplicarea vechilor reglementări privitoare la taxa percepută pentru emisiile provenite de la autovehicule și pentru punerea în concordanță a reglementărilor interne de combatere a poluării cu hotărârile C.J.U.E., a fost regândit modul în care sunt taxate autovehiculele, fiind emisă în acest sens Legea nr. 9/2012.
Acest act normativ a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu, prin taxarea unitară, indiferent de proveniența autovehiculului.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei revine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul, după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
A apreciat recurenta că în cauză nu se justifică acordarea dobânzii fiscale, calculată conform art. 124 din O.G. nr. 92/3003, republicată.
Prezenta acțiune în pretenții derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrare normelor comunitare, iar nu din nesoluționarea în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 120 alin. 7 din O.G. nr. 92/3003, republicată.
Conform art. 124 alin. 1 din actul normativ sus-menționat, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă.
Potrivit art. 1 alin. 1 din același act normativ, prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal.
Art. 1 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule dispune ca taxa se face venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Întrucât taxa de poluare nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul Fondului pentru mediu, în speță nu sunt incidente prevederile art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, republicată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă.
Deși legal citat, reclamantul intimat nu a formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În speță este incident dreptul comunitar, mai exact dispozițiile art. 110 T.F.U.E., primul paragraf (fost art. 90 alin. 1 T.C.E.), care interzic orice discriminare între produsele naționale și produsele altor state membre, așadar și o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „produselor altor state membre” și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
În fapt, reclamantul a achiziționat un autoturism din spațiul Uniunii Europene, iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost obligat să plătească taxa de poluare prevăzută de Legea nr. 9/2012, denumită taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, ce constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, în scopul finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Ca și taxa stabilită prin O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, taxa ce s-a impus reclamantului la prima înmatriculare a autoturismului în România nu este în mod evident o taxă vamală în sens strict și nici o taxă cu efect echivalent unei taxe vamale, impusă asupra mărfurilor pentru simplul fapt al trecerii frontierei de stat. Taxa nu este percepută în temeiul faptului că vehiculul trece frontiera statului român, ci cu ocazia primei înmatriculări a vehiculului pe teritoriul României, în vederea punerii sale în circulație. Prin urmare, taxa se încadrează în regimul general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie analizată în raport cu art. 110 T.F.U.E.
În hotărârea preliminară în cauza C-402/09 din 07.04.2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Deși în cauza T. se constată că regimul de impozitare în discuție nu discriminează direct mărfurile de import, Curtea amintește că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47).
Prin art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2012, aplicarea dispozițiilor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 s-a suspendat până la 1 ianuarie 2013. Aceasta înseamnă că, în acest timp, potențialii cumpărători au fost orientați tot spre piața internă, având în vedere că nu se percepea nici o taxă în cazul transferului dreptului de proprietate al autovehiculelor deja înmatriculate în România. Taxa pentru emisii poluante nu se percepea nici de la autoturismele deja înmatriculate și care nu erau ofertate pe piața liberă, dar care, prin vechime, reprezentau factori de poluare.
CEJ, prin Ordonanța din 03.02.2014, dată în cauzele conexate C. și C. (C-97/13 și C-243/13), a reținut că „O.U.G. nr. 1/2012 a privat art. 4 alin. (2) de efectele sale până la 01.01.2013. Rezultă că regimul de impozitare în vigoare la data faptelor aflate la originea litigiilor principale avea, asemenea celui instituit prin O.U.G. nr. 50/2008, un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, în timp ce vehicule similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în niciun fel grevate de o asemenea factură fiscală”.
Prin urmare, analiza CJUE din cauza T., în care, la pct. (58) din hotărâre s-a reținut că „Nu se poate contesta că, în aceste condiții, O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea impozitării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”, este pe deplin aplicabilă și în cauza de față.
Cum dreptul comunitar este o ordine juridică independentă, care are prioritate de aplicare în fața dreptului național (cauza C. Enel), iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale (cauza Simmenthal), instanța, în lumina principiilor enunțate, va da eficiență normei de drept comunitar, astfel cum este ea interpretată de către Curtea de Justiție a Comunității Europene.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii, calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11 - I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua formulării cererii de restituire a acestei taxe sau la o dată ulterioară formulării acestei cereri.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere, cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult, Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut), cu excepția situației când, din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Conform art. 124 din Codul de procedură fiscală,pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori. Taxa de poluare a fost încasată de pârâta recurentă, făcându-se venit la bugetul general consolidat și reprezintă o creanță fiscală în sensul art. 21 din Codul de procedură fiscală, neavând relevanță destinația dată sumelor reprezentând taxă pentru poluare ulterior încasării lor (respectiv virarea în bugetul Fondului pentru Mediu conform procedurii reglementate prin art. 3 din H.G. nr. 9/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule). Prin urmare, având obligația restituirii taxei încasate, pârâta are și obligația de a plăti dobânda fiscală aferentă acesteia.
Constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate, în temeiul art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în municipiul Iași, ..26, jud. Iași – prin Administrația Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 6308 din 30 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal – în dosarul nr._ , reclamant intimat fiind F. D. I. cu domiciliul ales la V. R. cu sediul în municipiul Suceava, .. 137, județul Suceava și S. F. municipal Rădăuți cu sediul în Rădăuți, .. 3, județul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Redactat .DD
Judecător fond B. C.
Tehnoredactat VS
4 ex. / 16.03.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 1037/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 11/2015.... → |
|---|
