Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2405/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2405/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 4495/40/2013
Dosar nr._ - contestație act administrativ fiscal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2405
Ședința publică din data de 13 mai 2015
Președinte T. K.
Judecător S. R.
Judecător G. D.
Grefier Ț. O.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în municipiul B., .. 5, județul B., împotriva sentinței nr. 1325 din 3 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. _ , intimat fiind reclamantul M. V., domiciliat în municipiul B., Calea Națională, nr. 52, ., ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin cererea de recurs recurenta a solicitat judecarea în lipsă, iar în procedura de regularizare a cererii intimatul a depus întâmpinare.
Verificându-și competența, în baza art. 131 din Cod de procedură civilă, instanța se declară competentă, general, material și teritorial, conform dispozițiilor art. 96 pct. 3 Cod de procedură civilă și art. 483 din același act normativ, raportat la art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004.
Curtea respinge excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată de reclamant prin întâmpinare, considerând că aspectul invocat în susținerea excepției ține de verificarea temeiniciei motivelor, apoi, constatând recurs în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la fondul recursului.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 25.09.2013, sub nr._, reclamantul M. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. să se dispună anularea Deciziei nr. 123/28.05.2013 emisă de parată prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziilor de calcul accesorii nr._/31.12.2012 și respectiv cea cu nr._/1.07.2012, ce vizează plata la bugetul de stat a sumei de 223 lei cu titlu de accesorii aferente contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și a celor care nu realizează venituri, ca fiind vădit nelegale.
Prin sentința nr. 1325 din 3 septembrie 2014,Tribunalul B. - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B.; a anulat Decizia nr. 123 din 28.05.2013 emisă în soluționarea contestației administrative și pe cale de consecință a anulat Deciziile de calcul accesorii nr._/31.12.2012 și nr._/01.07.2012, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații fiscale în cuantum de 223, acte administrative emise de pârâta Administrația Finanțelor Publice B.; a luat act de faptul că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., criticând-o pentru nelegalitate.
Motivându-și recursul pârâta a arătat că, contrar constatărilor instanței de fond, dosarele fiscale ale reclamantului au în componență titluri de creanță ce cuprind contribuții/accesorii datorate/scadentele la care trebuiau achitate ratele, dovezi comunicare.
Raportat la decizia de accesorii din 31.12.2012, învederează că aceasta cuprinde anexa de detaliu.
Cu privire la lipsa anexei de detaliu a deciziei de accesorii din 01.07.2012, precizează că, C.A.S. B. pe baza plaților efectuate până la predare, poate pune la dispoziția asiguraților această anexă, în condițiile în care aceștia o solicită.
Pe de alta parte, din dosarele fiscale și de executare comunicate de C.A.S. B., rezultă executarea prin somație a sumelor transmise prin protocol, actele de executare fiind însușite de reclamant în 22.09.2011, acesta nefăcând dovada contestării la instanța de executare a acestora.
Totodată, prin notificarea nr. 2415/24.01.2011 însușită de reclamant în 28.02.2011, C.A.S. B. a făcut cunoscut reclamantului că la data de 09.07.2010 figura în evidențe cu debitele impuse prin Decizia nr._/2010, reclamantul nefăcând dovada vreunei opoziții în acest sens către casa de asigurări.
Mai solicită a se observa că:
- reclamantul nu a probat existența unor hotărâri irevocabile pronunțate de instanța de contencios prin care să fi fost desființate debitele principale, cu atât mai mult cu cât, în prezent dosarul fiscal a fost transmis integral de către C.A.S. B.;
- derularea și în prezent a protocolului C.A.S. - A.N.A.F., și că debitul transmis inițial de casa de asigurări nu a fost anulat/modificat, aceasta fiind singura în măsură conform protocolului să opereze corecții în bazele de date, casa comunicând A.J.F.P. B. raportat la creanțele transmise spre executare, înscrisuri privind sumele debitate;
- că sumele executate în speță au fost preluate spre urmărire prin act guvernamental de la C.A.S. B., și că AJ.F.P. B. în dubla sa calitate de administrator și organ de executare al creanțelor datorate bugetului de stat, fiind ținută să aplice legea, a procedat în mod corect și legal la emiterea și comunicarea deciziilor de accesorii în speță.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, și pe baza probatoriului administrat pronunțarea unei hotărâre temeinice în sensul menținerii deciziilor contestate ca fiind temeinice și legale, A.J.F.P. B. având în speță calitatea de administrator al creanțelor datorate bugetului de stat.
Prin întâmpinarea depusă la data de 24.03.2015 reclamantul a arătat că așa cum corect a observat și instanța de fond, suma de 223 reprezentând accesorii calculate prin Deciziile nr._/31.12.2012 și cea cu nr._/1.07.2012 emisă de organele ANAF reprezintă accesorii aferente contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente.
Este de remarcat că orice sumă cu titlu de accesorii trebuie să aibă la bază un titlu de creanță, respectiv o decizie de impunere care să fie comunicată contribuabilului, ori în conținutul Deciziei nr. 123/28.05.2013 nu a fost precizat care este titlu de creanță prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația principală ci s-a menționat doar faptul că, obligațiile de plată accesorii stabilite prin Decizia nr._/3112.2012 și Decizia nr._/1.07.2012 au fost generate în sistem informatic pe baza informațiilor preluate de la CAS B..
Nu a fost indicat și nici depus în dovedire, nici un titlu de creanță prin care s-ar fi stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a debitului în sumă de 1728 lei așa cum susține recurenta, singurul titlu de creanță existent la dosar fiind Decizia nr._/9.07.2010 emisă de CAS B. pentru alte sume.
Mai mult deși s-a solicitat de instanța în cursul soluționării procesului ca organul fiscal să precizeze modalitatea de calcul a debitelor și accesoriilor înscrise în deciziile de calcul accesorii, aceasta nu s-a conformat depunând în dovedire încă o dată cele două decizii de calcul accesorii și copii după somațiile emise în vederea începerii executării silite acestea din urmă neavând nici o legătură cu cauza, fiind acte de executare.
Susținerile recurentei asupra temeiniciei acestor accesorii calculate fără a indica titulatura documentelor prin care s-a stabilit presupusa obligație principală de plată, fără a se indica natura acestor obligații și fără a putea cunoaște care este actul principal față de care au fost calculate majorările care îi sunt impuse, respectiv actul raportat la care s-au calculat obligațiile fiscale de plată cu acest titlu, întemeiate doar pe transferul electronic al unor creanțe de la o instituție la alta, nu constituie un motiv de recurs in sensul prevăzut de art. 488 pct. 6 si 8 din NCPC.
Din acest punct de vedere recursul apare ca fiind nemotivat.
Prima instanța a constatat în mod corect față de probele existente la dosar că, cele două titluri de creanță care conțin accesorii nu prevăd în cuprinsul acestora care este debitul principal și care este actul de impunere la care s-a raportat, modalitatea de calcul a acestora și perioada pentru care acestea au fost calculate, ceea ce constituie un motiv întemeiat de anulare a acestora, efect ce nu poate fi înlăturat decât prin depunerea în instanța, de către recurenta a anexelor privind calcularea acestora.
Rezultă deci că dat fiind faptul că titlul de creanță în baza căruia ar fi trebuit calculate accesoriile pe care le-a contestat nu i-a fost adus la cunoștința, nu poate produce efecte juridice, deci aceste obligații cu titlu de accesorii sunt nule.
Legiuitorul a impus obligația pentru organul de impunere fiscală de a individualiza o creanță fiscală în titlul pe care îl emite.
Raportat deci la această regulă, instanța de fond a apreciat în mod corect că cele două titluri de creanță prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a accesoriilor nu prevăd în cuprinsul lor care este debitul principal și actul de impunere la care s-a raportat, modalitatea de calcul a acestora și perioada pentru care au fost calculate, deci conținutul actelor administrative atacate nu se poate identifica cu obligația principală.
Recurenta nu a făcut dovada existenței unui titlu de creanță cu obligații principale a căror neachitare la termen să justifice generarea de obligații suplimentare cu titluri de accesorii în sarcina reclamantului.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că recursul nu este întemeiat.
Din motivarea Deciziei nr. 123 din 28.05.2013, prin care a fost soluționată contestația administrativă (fila 7 dosar), rezultă că suma de 223 lei reprezentând accesorii calculate prin Deciziile nr._ din 31.12.2012 și nr._/1.07.2012 emise de pârâtă, reprezintă accesorii aferente contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente. În conținutul Deciziei nr. 123 din 28.05.2013 nu s-a precizat care este titlul de creanță prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația principală, menționându-se doar faptul că obligațiile de plată accesorii stabilite prin Decizia nr._ din 31.12.2012 și Decizia nr._/1.07.2012 au fost generate în sistem informatic pe baza informațiilor preluate de la Casa de Asigurări de Sănătate B..
Din motivarea Deciziei nr. 123 din 28.05.2013, rezultă că suma de 75 lei reprezentând accesorii calculate prin Decizia nr._/1.07.2012 emisă de pârâtă, a fost generată în sistem informatic pe baza informațiilor preluate de la Casa de Asigurări de Sănătate B., fără anexă de detaliu, iar suma de 148 stabilită prin Decizia de calcul accesorii nr._ din 31.12.2012 este aferentă unui debit în sumă de 1.728 lei, fiind calculată pentru perioada 31.05._12. Nu s-a indicat titlul de creanță prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de plată a debitului în sumă de 1.728 lei, singurul titlu de creanță existent în dosar fiind Decizia nr._/09.07.2010 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate B. pentru alte sume.
Recurenta insistă în argumentul că pentru debitul principal a fost comunicat anterior titlul de creanță, ea preluând doar documentele și informațiile în vederea administrării contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice. De asemenea învederează că anexele de detaliu ale deciziilor privind accesoriile pot fi puse la dispozițiile asiguraților pe bază de cerere.
Argumentele recurentei nu sunt întemeiate întrucât atâta vreme cât au fost emise acte administrative fiscale noi, distincte de acelea prin care s-a constatat debitul principal, trebuie respectate aceleași condiții de conținut și de formă prevăzute de art. 87 și 43 Cod procedură fiscală, dispoziții care au caracter imperativ.
Orice act de impunere fiscală emis trebuie să indice în mod clar, neechivoc, motivul care a condus la soluția adoptată de instituția în cauză, într-o asemenea manieră încât să permită persoanelor vizate să înțeleagă justificarea și să poată fi executat controlul de legalitate.
Potrivit art. 7 alin. 1 și 2 Cod procedură fiscală „Organul fiscal înștiințează contribuabilul asupra drepturilor și obligațiilor ce îi revin în desfășurarea procedurii potrivit legii fiscale. Organul fiscal este îndreptățit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obțină și să utilizeze toate informațiile și documentele necesare pentru determinarea corectă a situației fiscale a contribuabilului. În analiza efectuată organul fiscal va identifica și va avea în vedere toate circumstanțele edificatoare ale fiecărui caz.”
În speță recurenta nu și-a respectat acele obligații instituite în sarcina sa, nu a respectat dispozițiile art. 87, 43 Cod procedură fiscală și nu a motivat actul administrativ sub aspectul indicării debitului principal și a titlului în baza căruia a fost stabilit, punând contribuabilul în imposibilitatea de a cunoaște pentru ce datorează accesoriile și implicit în imposibilitatea de a contesta eficient datoria fiscală impusă. Curtea mai adaugă faptul că deficiențele de comunicare dintre instituții, predarea unor documente incomplete, utilizarea unei baze de date electronice, nu se pot răsfrânge negativ asupra drepturilor contribuabililor.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în municipiul B., .. 5, județul B., împotriva sentinței nr. 1325 din 3 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. _ , intimat fiind reclamantul M. V., domiciliat în municipiul B., Calea Națională, nr. 52, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 mai 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. S.R.
Jud. Fond U. M.
Tehnored. Ț.O. /4 Ex./21.05.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 2069/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2834/2015. Curtea de... → |
|---|
