Pretentii. Decizia nr. 1630/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1630/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 2711/86/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1630
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24 MARTIE 2015
PreședinteGalan M.
JudecătorStănescu A.
JudecătorPopescu D.
GrefierStrăjeriu P.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta D.G.R.F.P. IAȘI – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 5993 din 23.10.2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimat în cauză fiind reclamantul M. V., domiciliat în Salcea, județul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat D. D., pentru reclamantul intimat, lipsă fiind acesta cât și reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință învederând că, prin petiția de recurs, pârâta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, precum și faptul că reclamantul intimat a formulat întâmpinare în cauză.
După prealabila verificare, conform art. 131 alin. 1 din codul de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei, instanța a constatat că, potrivit art. 96 pct. 3 din același act normativ, art. 483 din Codul de procedură civilă raportat la art. 8, 10 și 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Avocat D. D. arată că nu are de formulat alte cereri pentru reclamantul intimat.
Instanța, văzând că nu s-au invocat chestiuni prejudiciale, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat D. D., pentru reclamantul intimat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală. Totodată, solicită obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens la dosar chitanța nr. 141/16.01.2015, reprezentând onorariu avocat.
Declarând dezbaterile închise,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 25.03.2014 cu număr de dosar_, reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâta DGRFP Iași - AJFP Suceava a solicitat instanței obligarea acesteia la restituirea taxei de poluare în valoare de 2671 lei ce a fost achitată cu ocazia înmatriculării autoturismului proprietate personală, actualizată cu dobânda fiscală, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 5993 din 23.10.2014,Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul M. V. –în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeana A Finanțelor Publice Suceava, pe care a obligat-o să restituie reclamantului suma de 2671 lei reprezentând taxă de poluare achitată cu chitanța ., nr._/27.05.2010 împreună cu dobânzile calculate conform art. 120 alin.(7) Cod procedură fiscală, de la data plății și până la data restituirii efective; a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 267,1 lei – cu titlu de cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs care, în drept, se încadrează conform prevederilor art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, pârâta a arătat că taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în România a autoturismelor noi sau second – hand, fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România cât și celor achiziționate din spațiul european, taxa de poluare neavând caracterul unei taxe echivalente la import, astfel încât nu încalcă dispozițiile art. 28 și 90 TCE .
Astfel, taxa de poluare nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, urmând a se avea în vedere și faptul că taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu.
Totodată, recurenta a arătat că în mod nelegal judecătorul fondului a dispus obligarea pârâtei și la acordarea dobânzii fiscale calculată conform art. 124 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 rep.
Prezenta acțiune în pretenții, derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 republicată privind Codul de procedură fiscală.
A subliniat faptul că, potrivit art. 124 Cod procedură fiscală, rep., doar pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat contribuabilii au dreptul la dobândă.
De asemenea a susținut că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se face venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu.
A conchis prin aceea că taxa de poluare nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul Fondului pentru mediu, nefiind în speță incidente prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 rep.
Analizând legalitatea sentinței recurate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului cât și a motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 110 TFUE „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Față de dreptul pretins de reclamant, instanța a constatat că odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speță, norma de drept comunitar pretinsă încălcată este cea prevăzută de art. 110 din TFUE (fost art.90 din TCE) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.”
Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din OUG nr. 50/2008 în raport de dispozițiile art. 110 din TFUE (fost art. 90 din TCE) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T., CJUE a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al OUG nr. 50/2008: „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Așadar art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către CJUE ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011) s-a reținut că o reglementare precum OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curs începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Față de aceste aspecte, constatând legală hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 496 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 453Cod procedură civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta D.G.R.F.P. IAȘI – prin Administrația Județeană a finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 5993 din 23.10.2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimat în cauză fiind reclamantul M. V., domiciliat în Salcea, județul Suceava.
Obligă recurenta la plata sumei de 240 lei cheltuieli de judecată din recurs în favoarea intimatului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 martie 2015.
Președinte,Judecători, Grefier,
Redactat: P. D. / 7.04.2015
Judecător fond: P. C.
Tehnoredactat: P.S. /7.04.2015 – 4 ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 2253/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1824/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
