Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1852/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1852/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 4359/40/2013
Dosar nr._ - contestație act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 1852
Ședința publică din 31 martie 2015
Președinte S. A.
Judecător P. D.
Judecător G. M.
Grefier M. Anișoara
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în municipiul B., .. 52, județul B., împotriva sentinței nr. 1477 din 24 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta S. L..
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință învederând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă și că la dosar nu a fost depusă delegația consilierului juridic redactor al recursului.
Verificându-și competența potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (1) din Noul Cod de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei, instanța a constatat că, potrivit art. 96 pct. 3 din același act normativ, art. 483 din codul de procedură civilă raportat la art. 8, 10 și 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului, pentru lipsa delegației.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra a recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în data de 13.09.2013, de reclamanta S. L. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B. a solicitat anularea Deciziei nr. 38/A/2013 și a Deciziei de impunere nr._/20.03.2013, în sensul înlăturării obligației de plată în sumă de 2036,59 lei, motivat de faptul că nu are încheiat un contract de asigurare care să poată justifica existența obligațiilor fiscale stabilite în sarcina sa și, totodată, este angajat al unei societăți, fiind plătitor al acestor contribuții, neputându-se stabili o dublă impunere pentru același serviciu.
Reclamanta mai arată că penalitățile de întârziere au fost nelegal stabilite, întrucât nu i-a mai fost comunicat un alt act administrativ prin care să fie stabilită o astfel de obligație; potrivit art. 45 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ nu poate produce efecte decât din momentul în care este comunicat; nu au fost respectate prevederile art. 222 din Legea 95/2006 privind dreptul la informare al contribuabilului și nici disp. art. 8 alin. 4 și 5 din Ordinul 617/2007 cu privire la termenul pentru care se calculează penalități.
Acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus înscrisuri la dosar, fără a solicita alte probe.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B. a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii.
Prin sentința nr. 1477 din 24 septembrie 2014 Tribunalul B. a admis în parte contestația formulată de reclamanta S. L., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B. și a anulat Decizia nr. 38/A/2013 și parțial Decizia de impunere nr._/29.03.2011, în sensul exonerării reclamantei de la plata majorărilor în sumă de 1156,59 lei.
Împotriva sentinței a promovat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B..
La termenul de astăzi instanța a invocat - din oficiu - excepția nulității recursului.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile legale aplicabile cauzei, se constată că art. 248 Cod procedură civilă obligă instanța să se pronunțe mai întâi asupra excepției nulității recursului.
Pârâta a învestit instanța cu recursul formulat împotriva sentinței nr. 1477 din 24 septembrie 2014 a Tribunalului B., recursul fiind înregistrat la instanța de fond la data de 23 decembrie 2014.
Petiția de recurs a fost semnată de consilier juridic P. C., fără să se atașeze la cerere delegația acesteia.
Deși nu a fost pusă rezoluție în sensul de a i se pune în vedere recurentei obligația de a depune delegația consilierului juridic care a redactat recursul, această obligație îi revenea în virtutea legii, nimeni neputând invoca necunoașterea acesteia, cu atât mai mult cu cât recurenta este o instituție publică ce are în structură un compartiment juridic în care își desfășoară activitatea persoane cu studii de drept.
Cum, recurenta nu a depus la dosar delegația consilierului juridic care a întocmit cererea de recurs, la termenul de astăzi, instanța a invocat din oficiu excepția nulității recursului pentru următoarele motive:
Conform art. 13 alin. 2 coroborat cu art. 84 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în recurs, cererile și concluziile părților nu pot fi formulate și susținute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepțiile prevăzute de lege.
De asemenea, art. 486 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură civilă precizează că una din condițiile minime obligatorii ale unei cereri de recurs, pretinse de legiuitor sub sancțiunea nulității este „semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.”
Pentru a stabili legătura dintre semnatarul cererii și cel împuternicit de parte să întocmească cererea de recurs, aliniatul 2 al articolului 486 din Codul de procedură civilă prevede, ca o condiție extrinsecă a cererii de recurs, atașarea delegației consilierului juridic care a redactat motivele de recurs, lipsa acesteia fiind sancționată cu nulitatea, conform alin. 3.
Deoarece cererea de recurs a fost formulată de pârâtă fără atașarea delegației consilierului juridic, iar legiuitorul a impus această condiție sub sancțiunea nulității exprese, în temeiul art. 486 alin. 2 și 3 coroborat cu art. 84 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea va constata nulitatea cererii de recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Anulează recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în municipiul B., .. 52, județul B., împotriva sentinței nr. 1477 din 24 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta S. L., pentru lipsa delegației consilierului juridic redactor al recursului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Redactat G.M.
Tehnoredactat M.A.
4ex/03.04.2015
Jud.fond.R. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2162/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
