Despăgubire. Decizia nr. 1858/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1858/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 5464/86/2014
Dosar nr._ - despăgubire -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1858
Ședința publică din 31 martie 2015
Președinte S. A.
Judecător P. D.
Judecător G. M.
Grefier M. Anișoara
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca nr. 202, împotriva sentinței 6749 din 20 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta Dumitrașchevici V..
La apelul nominal a răspuns reclamanta intimată asistată de avocat S. S. lipsă reprezentantul recurentei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că a fost depusă delegație și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 Cod procedură civilă.
Verificându-și competența potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (1) din Noul Cod de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei, instanța a constatat că, potrivit art. 96 pct. 3 din același act normativ, art. 483 din codul de procedură civilă raportat la art. 8, 10 și 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și a dat cuvântul părții prezente.
Avocat S. S. pentru reclamanta intimată a arătat că acțiunea a fost introdusă la data de 24.02.2014 și că recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură. A lăsat la aprecierea instanței pronunțarea asupra nulității recursului motivat de faptul neindicării niciunui motiv de casare prevăzut de art. 488 Cod procedură civilă. Pe fondul cauzei a apreciat sentința atacată ca fiind legală și temeinică, în mod corect reținând instanța de fond că s-a făcut dovada bunurilor și a refugiului autorilor reclamantei. Astfel, a învederat faptul că intimata a inițiat corespondență cu arhivele din Cernăuți dar nu a primit răspuns, așa încât a făcut dovada bunurilor constând în casă, hambar, grajd și teren cu declarațiile de la filele 13-15 dosar. În ce privește dovada refugiului autorilor a precizat că înscrisurile de la filele 16, 18 și 20 dosar atestă faptul că R. și G. Dumitrașchevici au fost părinții lui V. și G.. A solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr._ din data de 24.07.2014, reclamanta Dumitrașchevici V., în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, a solicitat anularea Deciziei nr. 608 din data de 17.06.2014 emisă de către vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților prin care s-a respins contestația nr. 6130/RB/17.08.2010, formulată împotriva Hotărârii nr. 104/28.06.2010, emisă de către Comisia Județeană Suceava pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și să se dispună acordarea de despăgubiri sau compensații în condițiile legii pentru bunurile proprietate rămase în Ciudei, jud. Storojineț – Ucraina ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificările și completările ulterioare, și dispozițiile HG nr. 1120/2006 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, cu completările și modificările ulterioare.
În drept, a invocat dispozițiile HG nr. 1120/2006, art. 7 alin. (6), Legea nr. 290/2003.
Prin întâmpinarea formulată pârâta ANRP a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâta a făcut referire la alți autori decât cei menționați în cererea de chemare în judecată.
Prin sentința nr.6479 din 20 noiembrie 2014 Tribunalul Suceava a admis în parte acțiunea având ca obiect “anulare act administrativ” formulată de reclamanta Dumitrașchevici V., în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților București, a anulat Decizia nr. 608/17.06.2014 emisă de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și a dispus să se acorde reclamantei despăgubirile și compensațiile prevăzute de Legea nr. 290/2003 pentru suprafața de 2 ha teren livadă și 10 ha teren cu pomi fructiferi și pentru 1 casă de locuit cu anexele aferente, deținute de autorii Dumitrașchevici V., Dumitrașchevici G., Dumitrașchevici R. în ., regiunea Cernăuți.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților București arătând că, în conformitate cu dispozițiile art.1 din Legea nr.290/2003,” cetățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Ținutului H., precum și ca urmare a celui de al Doilea Război Mondial și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile prezentei legi.
Susține recurenta că pentru a beneficia de măsurile reparatorii conform art. 2 alin. 1 din HG nr. 1120/2006 „… persoanele îndreptățite trebuie să facă dovada că au avut în proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care solicită acordarea măsurilor reparatorii”.
În ceea ce privește dovada refugiului și a proprietății, aceasta se face, conform art. 2 alin. 4 teza I din HG nr. 1120/2006 cu modificările și completările următoare, cu „… acte doveditoare certificate de autorități..”
Dovada proprietății la momentul refugiului se poate face cu contracte de vânzare cumpărare, chitanță de plată a impozitelor, extrase din cărțile de imobil, planuri și autorizații de construcție, rapoarte de expertiză, etc.
Se mai arată că, reclamanta nu a făcut dovada continuității dreptului de proprietate.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 2 (4) (5) din H.G. nr. 1120/2003, „În situația imposibilității dovedite de a procura aceste acte, cererea se completează cu declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea, autentificate. Imposibilitatea de a procura înscrisuri se dovedește prin demersurile efectuate pentru a intra în posesia acestor acte, depunându-se la dosarul cauzei copii ale corespondenței purtate cu diferite instituții din România, Ucraina și Republica M., abilitate să producă aceste documente (adeverințe sau certificate de arhivă), precum și traducerea acestora, după caz”.
Reclamanta este descendentă după Dumitrașchevici G. dar și după Dumitrașchevici R., pe care îi moștenește prin retransmitere după soțul său Dumitrașchevici V..
Din înscrisurile de la dosar rezultă că aceasta înainte de a se refugia în România a deținut o . bunuri imobile așa cum rezultă din depozițiile de martori și actele aflate la dosar respectiv casă de locuit și anexă cu teren aferent construcțiilor, teren.
Probele de la dosar dovedesc că autorii reclamantei s-au refugiat în România iar susținerile pârâtei potrivit cărora nu se face dovada luării acestora în evidența populației de organele de specialitate nu pot fi primite în condițiile în care se cunoaște starea de conflict și dezorganizare care exista în acea perioadă.
De asemenea din corespondența de la dosar rezultă că s-au depus diligențe în cauză pentru a se intra în posesia unor înscrisuri doveditoare iar unele fiind chiar obținute și depuse la dosar, pentru dovada celorlalte bunuri s-au depus declarații autentificate de martori așa cum prevede art. 5 din Legea nr. 290/2003.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 290/2003 cetățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a Basarabiei, Bucovinei de Nord și a Ținutului H., precum și ca urmare a celui de al Doilea Război Mondial și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii, precum și pentru recolta neculeasă din anul părăsirii forțate a bunurilor, în condițiile prezentei legi.
Același articol la alin. 2 prevede că și moștenitorii legali până la gradul 4 beneficiază de aceste dispoziții.
Conform art. 2 alin. 4 din HG nr. 1120/2006 cererile sunt însoțite de acte doveditoare certificate de autorități.
În situația imposibilității dovedite de a procura aceste acte cererea se completează cu declarația autentică a petentului și însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, autentificate.
În atare situație, reclamanta a procedat în acord cu dispozițiile legale citate mai sus și a depus la dosar declarațiile autentice ale martorilor Kohl Porfira și Sorodoc G..
În ce privește dovada refugiului Curtea reține că reclamanta a făcut dovada refugiului autorilor Dumitrașchevici G. și Dumitrașchevici R..
Astfel, conform înscrisurilor aflate la filele 18-23,27, reclamanta a solicitat relații la Direcția Județeană T. a Arhivelor Naționale,Administrația Națională a Penitenciarelor,Arhivele Naționale –Direcția Județeană A., Primăria orașului Gătaia, Primăria Birda, M.A.N.-Direcția Instanțelor Militare, Primăria orașului Ineu.
Conform înscrisului de la fila 16 dosar eliberat de Arhivele Naționale A., în care se menționează cetățenii sovietici înscriși pentru repatriere și care au dispărut, sunt evidențiați Dumitrașchevici R. ( soacra reclamantei), M., D. ( cumnații reclamantei) și V. (soțul reclamantei).
De asemenea, potrivit adresei nr._/1991 (f. 17) emisă de Ministerul de Interne-Direcția secretariat, rezultă că familia soțului reclamantei a fost dislocată și i s-a stabilit domiciliul forțat în Viișoara, raion Slobozia, iar restricțiile domiciliare au fost ridicate în anul 1955, stabilindu-și domiciliul pe raza loc. Dornești, conform adresei nr. 3583/23.04.2007 emisă de Primăria comunei Dornești, aflate la fila 100.
Față de cele reținute, Curtea, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, în temeiul art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, sector 1, Calea Floreasca nr. 202, împotriva sentinței 6749 din 20 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta Dumitrașchevici V..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 31 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Redactat S.A.
Tehnoredactat M.A.
4ex/21.04.2015
Jud. fond. O. G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1467/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
