Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 1269/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1269/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 116/39/2015
Dosar nr._ - contestație în anulare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1269
Ședința publică din 16 martie 2015
Președinte M. L.
Judecător N. M.
Judecător G. D.
Grefier B. E.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în Iași, .. 26, Jud. Iași, în nume propriu și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală București, cu sediul în București, ., sector 5 București, împotriva deciziei nr. 192 din 20 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr._ ***), intimat fiind D. G. M., domiciliat în Siret, .. 2 A (217), Jud. Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat A. E. pentru intimat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că Agenția Națională de Administrare Fiscală București a depus la dosar un înscris (f. 12) prin care arată că în prezenta cauză s-a greșit calitatea părților, sens în care solicită rectificarea erorii din citativ în sensul indicării corecte a calității părților din stadiul procesual actual, comunicarea motivelor contestației și acordarea unui nou termen pentru formularea apărărilor în cauză.
Din verificările efectuate de instanță rezultă că nici în citativ și nici pe procesele verbale de citare nu s-a produs o asemenea neregularitate, părțile fiind corect menționate și citate, sens în care respinge solicitarea contestatoarei A.N.A.F. București.
Instanța, își verifică competența în temeiul art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă și conform art. 3 pct. 3, art. 299 alin. 1, 2 din codul de procedură civilă și art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze contestația.
Având în vedere că prin decizia contestată s-a respins recursul reclamantului D. G. M. și s-a admis recursul pârâtelor Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și a Agenției Națională de Administrare Fiscală București, avocat A. E., apărătoarea intimatului invocă excepția lipsei de interes a pârâtelor în declararea prezentei contestații.
În consecință, solicită admiterea excepției invocate iar pe fond respingerea contestației ca inadmisibile.
Totodată învederează instanței că și reclamantul D. G. a formulat contestație în anulare împotriva acestei decizii - 192/20.01.2015, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, contestație care a fost depusă în această dimineață la arhiva instanței.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA:
Asupra contestației de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava – Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal sub nr._ din 5 septembrie 2011, precizată și completată ulterior, reclamantul D. G. M., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în contradictoriu cu Autoritatea Națională a Vămilor București cu sediul în municipiul București .. 13, sectorul 1, să dispună:
- anularea Ordinului nr.7122 din 2 august 2011, comunicat la 7 august 2011, emis de Autoritatea Națională a Vămilor București;
- reintegrarea sa în funcția publică de execuție, de inspector vamal, grad profesional principal, la Biroul Vamal Siret, din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale lași;
- plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data eliberării din funcție și până la data reintegrării efective, actualizată în funcție de rata inflației;
- până la soluționarea irevocabilă a cauzei, suspendarea aplicării Ordinului nr. 7122 din 2 august 2011 și menținerea în funcția publica de execuție deținuta anterior emiterii acestuia,
- anularea OPANAF nr.2406/04.07.2011, nr.2407/04.07.2011, nr.2589/2011 și nr.2619/2011;
- plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul și-a completat acțiunea și a solicitat anularea Ordinelor nr. 2406/4.07.2011, nr. 2407/4.07.2011, nr. 2589/12.07.2011 și nr. 2619/15.07.2011, emise în aplicarea HG nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, cu modificările și completările ulterioare.
Legal citată, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a depus un înscris prin care a invocat excepția netimbrării cererii și a formulat întâmpinare.
Prin întâmpinarea depusă de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, a invocat lipsa calității procesuale pasive în ceea ce privește solicitarea de anulare a Ordinelor Președintelui ANAF nr. 2406 și nr. 2407/04.07.2011, 2589/12.07.2011 și 2619/15.07.2011, având în vedere că aceste acte administrative au fost emise de Președintele ANAF în baza H.G. nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea ANAF și nu au fost emise de conducătorul Autorității Naționale a Vămilor. A precizat că în cauză numai ordinul de eliberare din funcție a cărui anulare se solicită a fost emis de conducătorul Autorității Naționale a Vămilor și în consecință numai pentru acest capăt de cerere are calitate procesuală pasivă. A solicitat ca în situația în care instanța va respinge excepția invocată să respingă, ca nefondată, solicitarea de anulare a ordinelor de mai sus.
Prin încheierea dată la 6 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava – secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția netimbrării acțiunii, motivat de faptul că obiectul acesteia privește raporturile de serviciu ale funcționarului public și a admis cererea formulată de reclamant de suspendare a executării Ordinului nr. 7122 din 2 august 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
La termenul de judecată din 27 octombrie 2011, urmare a solicitării pârâtei Autoritatea Națională a Vămilor, prin reprezentantul prezent în instanță, cadrul procesual a fost lărgit, prin introducerea în cauză și citarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală București.
Prin întâmpinarea depusă, Agenția Națională de Administrare Fiscală a înțeles să invoce excepția lipsei calității sale procesual pasive în ceea ce privește petitele 1, 2, 3 și 4 din acțiunea formulata și completată, precizând că actul a cărei anulare se solicită a fost emis de către Autoritatea Naționala a Vămilor. Referitor la petitul 5 din acțiune, a solicitat respingerea acestuia ca neîntemeiat în considerarea faptului că prin emiterea OPANAF nr.2407/2011, nr.2406/2011, nr.2589/2011 și nr.2619/2011 s-a urmărit consolidarea și eficientizarea administrației vamale, în vederea maximizării eficientei de operare a aparatului vamal în actualul context economic și social, care a impus identificarea unor soluții pentru asigurarea încadrării în fondurile bugetare alocate. Ordinele a căror anulare se solicită au fost emise în baza prerogativelor pe care le are Președintele ANAF conform HG nr.109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Prin sentința nr.422 din 08 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava – Secția a II – a Civilă de C. Administrativ și Fiscal a admis, în parte, acțiunea în contencios administrativ formulată de D. G. M., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor București și Agenția Națională de Administrare Fiscală București și a anulat Ordinul nr. 7122/2.08.2011 emis de pârâta Autoritatea Națională Vămilor București.
A dispus reintegrarea reclamantului D. G. M. pe funcția publică deținută anterior datei de 8.08.2011 și plata drepturilor salariale începând cu data de 8.08.2011, până la data reintegrării.
A respins excepțiile netimbrării acțiunii și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală București.
Totodată a respins cererea formulată de reclamantul D. G. M. de anulare a Ordinelor nr. 2406/04.07.2011 și 2407/4.07.2011, respectiv a Ordinelor nr. 2589/12.07.2011 și nr. 2619/15.07.2011, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, reclamantul D. G. M. și pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași.
Recursurile au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar prin încheierea nr.1402 din 22 februarie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. XXIII alin.2 și 4 din Legea nr.2/2013 a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul la Curtea de Apel Suceava – Secția a II – a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, instanța devenită competentă să îl soluționeze.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr._ * din data de 05.03.2013 instanță care prin decizia nr. 3953 din data de 29.04.2013 a admis recursurile declarate de reclamantul D. G. M. și de pârâtele Autoritatea Națională A Vămilor București - prin Direcția Regională Pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași și Agenția Națională de Administrare Fiscală București împotriva Sentinței nr. 422 din 8 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Suceava.
Astfel, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscală sub nr._ * din data de 03.06.2013.
Prin încheierea de ședință din data de 31.10.2013 la prezenta cauză a fost conexată cauza cu nr._ * având aceleași părți, obiect și cauză.
Reclamantul – prin apărător, la data de 03.10.2013 depune la dosar precizări în sensul scoaterii din cauză a Autorității Naționale a Vămilor București și a Direcție regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași, instituții care și-au încetat existența și introducerea în cauză și citarea Direcției Regionale a Finanțelor Publice Iași, unitate cu personalitate juridică.
La data de 31.10.2013 reclamantul depune la dosar din nou precizări la acțiune solicitând anularea Ordinelor nr. 2406 și nr. 2407 din 04.07.2011, nr. 2589 din 12.07.2011, nr. 2619 din 15.07.2011 emise de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, anularea examenului organizat în perioada 18 - 29 iulie 2011 în privința reclamantului și constatarea nulității absolute a actelor subsecvente emise în baza acestora, a Ordinului nr.7122/02.08.2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcția publică de execuție pe care a ocupat-o cu reîncadrarea în funcția deținută anterior, de inspector vamal grad profesional principal, gradația 5, clasa 48 de salarizare la Biroul Vamal Siret, din cadrul D.R.A.O.V. IAȘI, cu obligarea pârâtei angajatoare la plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data eliberării din funcție și până la reintegrarea efectivă, actualizate în funcție de rata inflației, cu cheltuieli de judecată. (filele 32 – 58.
La data de 28.10.2013 pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală depune precizări solicitând a se dispune ca toate actele de procedură întocmite în cauză să fie comunicate atât Agenției Naționale de Administrare Fiscală cât și Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași.
La data de 12.12.2014 reclamantul – prin apărător depune la dosar precizări la acțiune solicitând anularea Ordinelor nr.2406 și nr.2407 din 4.07.2011, nr.2589 din 12.07.2011, nr.2619 din 15.07.2011 emise de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, anularea examenului organizat în perioada 18 - 29 iulie 2011 în privința reclamantului și constatarea nulității absolute a actelor subsecvente emise în baza acestora, a Ordinului nr.7122/02.08.2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcție publică de execuție pe care a ocupat-o, să se constate că reclamantul a fost numit în funcția deținută anterior prin decizia nr. 4719 din 1.08.2013 emisă de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, de inspector vamal grad profesional principal, gradația 5, clasa 48 de salarizare la Biroul Vamal de Frontieră Siret, cu obligarea pârâtei angajatoare la plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data eliberării din funcție - 8.08.2011 și până la reintegrarea efectivă - 13.10.2011, actualizate în funcție de rata inflației.
Prin sentința nr.1761 din 27 martie 2014 Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile netimbrării și lipsei calității procesuale pasive ca nefondate.
A admis în parte acțiunea așa cum a fost precizată, a anulat examenul organizat de Autoritatea Națională a Vămilor, în perioada 18 - 29.07.2011 în ceea ce-l privește pe reclamant.
A anulat Ordinul nr. 7122 din data de 02.08.2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor.
A respins cererea de anulare a ordinelor nr. 2406/04.07.2011, 2407/04.07.2011, 2589/12.07.2011 și 2619/15.07.2011 emise de ANAF.
A constatat că reclamantul a fost reintegrat în funcția publică de execuție deținută anterior și respinge cererea de repunere a reclamantului în situația anterioară ca rămasă fără obiect.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei drepturile salariale începând cu data de 08.08.2011 până la data reîncadrării actualizate cu indicele inflației la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâtele Direcția G. Regională A Finanțelor Publice Iași și Agenția Națională de Administrare Fiscală și reclamantul D. G. M..
Prin Decizia nr. 192 din 20 ianuarie 2015 Curtea de Apel Suceava a respins recursul declarat de reclamantul D. G. M. și a admis recursul pârâtelor Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și a Agenției Națională de Administrare Fiscală București.
A modificat în parte sentința recurată în sensul că a respins ca nefondată, acțiunea reclamantului așa cum aceasta a fost modificată și completată și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
În motivare, Curtea a reținut următoarele:
Referitor la procesul de reorganizare a Autorității Naționale a Vămilor și la actele administrative și dispozițiilor legale ce au precedat acest proces:
Raportat la situația de fapt prezentată de reclamant, Curtea a constatat că potrivit art.7 al. 5 din H.G. 110/2009, modificată și completată prin H.G. nr. 565/2011, numărul maxim de posturi aprobat pentru Autoritatea Națională a Vămilor a fost redus de la 4586 la 3159, iar în considerarea acestui act normativ, necontestat de reclamant, prin Ordinele 2406 și 2407/4.07.2011, ANAF a aprobat noile structuri organizatorice ale aparatului central și ale structurilor teritoriale și statele de funcții ale acestora. Restructurarea a fost însoțită de o diminuare semnificativă a personalului.
Este de menționat că, la fel precum și alți funcționari publici vizați de această restructurare, reclamantul a fost încunoștiințat despre faptul că postul pe care îl ocupa va fi supus reorganizării și a formulat opțiunea în deplină cunoștință de cauză, a decis să participe la examene și a participat efectiv.
Obligația, pentru instituția publică, de a organiza concurs pentru selecționarea funcționarului care urma să ocupe postul vacant decurge din dispozițiile art. 100 al. 3 din Legea nr. 188/1999 potrivit căruia ” în caz de organizare a instituției publice, funcționarii publici vor fi numiți în noile funcții, sau, după caz, în noile compartimente; atunci când există mai mulți funcționari publici se organizează examen de către instituția publică.”
Raportat la acest cadru normativ, instanța a apreciat că măsurile adoptate prin Ordinele 2406/2011, 2407/2011 sunt legale, prin ele aducându-se la îndeplinire măsurile ce decurg din H.G. 565/2011.
Cu privire la modalitatea în care s-a produs reorganizarea Autorității Naționale a Vămilor, criticată de reclamant, Curtea a apreciat că acest proces s-a realizat cu respectarea normelor legale în vigoare.
Nu numai că examenul de testare profesională organizat în baza Ordinului ANAF nr.2407/2011 este o măsură legală luată în baza art. 100 al. 3 din Legea nr. 188/1999, ci și regulamentul pentru organizarea și desfășurarea acestui examen se află în concordanță cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 și cu principiile consacrate prin H.G. nr. 611/2008 în privința respectării principiului competiției și egalității de șanse.
Conform art. 7 al. 5 din H.G. nr.110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, modificată și completată de H.G. 565/2011, numărul maxim de posturi pentru Autoritatea Națională a Vămilor s-a redus la 3159, iar din economia și expunerea de motive a acestor acte normative, rezultă că reducerea nu s-a făcut doar din rațiuni economice, ci a vizat eficientizarea activității instituției cu un număr mai redus de personal.
În aplicarea dispozițiilor legale arătate au fost emise Ordinul Președintelui ANAF nr.2406/2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale și direcțiilor județene și a municipiului București și Ordinul 2407/2011 privind aprobarea statelor de funcții ale Autorității Naționale a Vămilor aparat central și structuri subordonate.
Prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 2589/12.07.2011 a fost aprobată bibliografia prevăzută în anexele 1 și 2, oferindu-li-se totodată funcționarilor publici posibilitatea de a opta în scris pentru funcții publice vacante de conducere sau de execuție corespunzătoare, în termenul comunicat prin preaviz, stipulându-se că opțiunea se poate face pentru o singură funcție vacantă, cu posibilitatea modificării opțiunii o singură dată, în termenul de preaviz.
Prin preavizele emise, Autoritatea Națională a Vămilor a adus la cunoștința funcționarilor publici că posturile ocupate vor fi supuse reorganizării și data până la care s-a putut opta pentru o funcție vacantă corespunzătoare, reclamanta din prezenta cauză luând cunoștință de situația propriei funcții publice și înscriindu-se la examenul de testare profesională.
Curtea a reținut că opțiunea pentru ocuparea unei funcții publice corespunzătoare presupune posibilitatea de a opta pentru o funcție de aceeași categorie corespunzătoare gradului profesional deținut, fiind exclusă posibilitatea de a opta pentru o funcție publică de un grad superior celui avut anterior reorganizării, în caz contrar această posibilitate având valoarea unei promovări.
Ca atare, cunoscând termenele, aspectele privind desfășurarea examinării, tematica, bibliografia, reclamantul s-a înscris benevol la examen, a optat pentru o anumită funcție și în final, după proba scrisă și interviu, a obținut un punctaj inferior, situație ce a condus la eliberarea din funcția publică.
Din întreaga documentație a cauzei, din înscrisurile depuse, coroborate și cu răspunsurile pârâtelor nu se evidențiază aspecte de nelegalitate care să justifice admiterea solicitării reclamantului privind anularea ordinelor contestate și nici aspecte formale sau de conținut care să atragă nulitatea ordinelor prin care reclamantul a fost eliberat din funcție ori a preavizului emis anterior.
Referitor la susținerea reclamantului în sensul că intimata nu a respectat termenul de preaviz Curtea a constatat că, prin înscrisul denumit Preaviz nr._/.2011 (fila 6 dosar curte nr._ ) reclamantului i s-a comunicat faptul că postul său va fi supus reorganizării începând cu data de 08.08.2011. Pe de altă, prin Ordinul nr.7122/02.08.2011 reclamantul a fost eliberat din funcție începând cu data de 08.08.2011. Rezultă că termenul de 30 de zile de la acordarea preavizului și până la eliberarea din funcție a fost respectat.
Cât privește susținerile reclamantului în sensul că nu au fost respectate dispozițiile art. 100 din Legea nr. 188/1999 și procedura de examen prevăzută de HG nr. 611/2008 în sensul că condițiile de participare, bibliografia și alte date necesare concursului trebuiau publicate pe pagina de intranet al instituției cu cel puțin 30 de zile înaintea probei scrise, Curtea a constatat că reclamantul confundă concursul de recrutare a funcționarilor publici cu examenul prevăzut de art. 100 alin. 3 din Statutul funcționarilor publici.
De altfel trebuie reținut că HG nr. 611/2008 reglementează recrutarea funcționarilor publici în alte situații decât aceea care a intervenit în temeiul OUG nr. 229/2008 și HG nr.110/2009 modificată prin HG nr. 565/2011. Pentru acest considerent și pentru cele expuse anterior, nu sunt incidente nici dispozițiile legale din cuprinsul HG nr.611/2008 privind planul de ocupare a funcțiilor publice, măsura reducerii posturilor fiind una imperativă și urgentă, așa cum rezultă și din conținutul OUG nr. 229/2008.
Astfel, examenul desfășurat în perioada 18 – 29.07.2011 a fost organizat în conformitate cu dispozițiile art.100 alin.3 din Legea nr. 188/1999 care prevede că, în caz de reorganizare a instituției publice prin reducerea posturilor, în situația în care sunt mai mulți funcționari publici care optează pentru ocuparea unui post vacant, se organizează examen de către acea instituție.
Examenul de testare profesională al funcționarilor publici a fost organizat în conformitate cu Regulamentul aprobat prin Ordinul Președintelui ANAF nr.2407/04.07.2011 care a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, așa cum s-a precizat mai sus. Din cuprinsul dispozițiile art. 6 alin. 3 și cele ale art. 7 din acest ordin rezultă că singura obligație a pârâtei era să publice datele concrete de desfășurare a examenului de testare profesională cu cel puțin 3 zile înainte de desfășurarea acestuia și să asigure publicitatea bibliografiei de examen după aprobarea acesteia prin ordin al președintelui ANAF. Din actele dosarului rezultă că bibliografia de examen a fost aprobată prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 2589/2011 și publicată pe intranetul instituției.
Organizarea examenelor de testare profesională, efectuată ca urmare a aplicării OUG nr. 229/2008 a fost lăsată așadar în competența autorităților administrative supuse reorganizării.
Împotriva deciziei pronunțate de instanța de recurs, pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași în nume propriu și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală București, a formulat calea extraordinară de atac a contestației în anulare.
În motivare a arătat că în recursul formulat în dosarul nr._ ** a argumentat situația care a generat emiterea Deciziei D.G.R.F.P. Iași nr. 4719/01.08.2013, ca și motiv de recurs, dar instanța nu a făcut nici o apreciere cu referire la acest motiv de casare.
În aceste condiții lipsa motivării cu privire la motivul de recurs invocat echivalează cu „omisiunea” la care se referă art. 318 pct. 1 Cod procedură civilă, fapt pentru care prezenta contestație în anulare este pe deplin întemeiată.
Mai arată că Decizia nr. 4719/01.08.2013, nu are valoarea unei revocări a Ordinului nr. 7122/2011 de eliberare din funcție, ci reprezintă un act administrativ cu valoare juridică de preluare și continuare pe durată determinată a activității în noua structură, iar nu de revocare a ordinului de încetare a raportului de serviciu și nici de începere a unui nou raport de muncă.
Astfel reclamantul își desfășura activitatea ca urmare a hotărârii judecătorești prin care măsura eliberării din funcție a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare a acestei măsuri.
Pe acest considerent al încheierii de suspendare a executării ordinului de eliberare din funcție, art. 1 al Deciziei 4719/01.08.2013, a fost rectificat prin Decizia DGRFP Iași nr.252/28.02.2014, în sensul că reclamantul urma să-și desfășoare activitatea până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anularea ordinului în cauză.
De altfel, nici o prevedere legală nu obligă ca în situația în care se admite o cerere de suspendare, autoritatea publică emitentă trebuie să emită un alt act administrativ prin care să constate suspendarea, întrucât aceasta își produce efectele direct în baza mențiunilor din sentință.
În consecință, nici Decizia DGRFP Iași nr.4719/01.08.2013 și nici Decizia DGRFP Iași nr. 252/28.02.2014, nu pot produce efecte directe asupra ordinului de eliberare din funcție, aceste acte au temeiuri diferite și emitenți diferiți și, mai mult, au fost emise, pe de o parte, ca urmare a schimbării titulaturii angajatorului, iar pe de alta, ca urmare a realizării executării unei hotărâri judecătorești de suspendare care a operat până în momentul soluționării irevocabile a dosarului_ **.
Prin decizia care face obiectul prezentei contestații în anulare, instanța și-a depășit limitele puterii judecătorești, în sensul că a obligat instituția să procedeze la reintegrarea în funcție a unui funcționar, fără a ține cont că acesta și-a desfășurat activitatea pe durată determinată, după emiterea ordinului de eliberare din funcție ca urmare a unei hotărâri judecătorești prin care a fost dispusă suspendarea acestuia până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare a ordinului în cauză, aceasta fiind singura măsură să influențeze statutul de angajat al reclamantului.
În concluzie a solicitat admiterea contestației, în sensul respingerii capătului de cerere privind constatarea reintegrării intimatului în funcția publică de execuție ca efect al Deciziei DGRFP Iași nr. 4719/01.08.2013.
În drept a invocat disp. art. 318 pct.1 Cod procedură civilă 1865.
Legal citat intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză însă a fost reprezentant în instanță prin avocat care a invocat excepția lipsei de interes în formularea contestației în anulare.
Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes, potrivit art.137 Codul de procedură civilă 1865, aplicabil și în recurs, Curtea constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Astfel, potrivit art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă 1865, „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când, instanța, rejudecând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare “.
În cauză, prin decizia nr.192 din 20 ianuarie 2015 a Curții de Apel Suceava, contestată prin cererea de față, s-a respins recursul reclamantului D. G. M. și s-a admis recursul pârâtelor Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și a Agenției Națională de Administrare Fiscală București, a fost modificată în parte sentința sentința nr.1761 din 27 martie 2014 a Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, recurată, și în rejudecare a respins ca nefondată acțiunea reclamantului așa cum aceasta a fost modificată și completată și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare acelei decizii.
Interesul, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul practic urmărit prin inițierea actului de procedură și trebuie să existe nu numai la declanșarea procedurii judiciare, ci pe întreaga durată de desfășurare a procesului, ori de câte ori se promovează o forma procedurală care intră în conținutul acțiunii civile.
În aplicarea acestei reguli, interesul trebuie să existe și la momentul exercitării unei căi de atac. Or, în speță, prin admiterea recursului pârâtelor și respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantului așa cum aceasta a fost modificată și completată, prin urmare, în integralitatea sa, interesul urmărit de contestatoare a fost realizat integral astfel încât curtea constată că cererea de contestație în anulare formulată de pârâte este lipsită de interes.
Prin urmare, în temeiul art.318 și art.320 Cod procedură civilă 1865, curtea va admite excepția lipsei de interes a contestatoarei în formularea contestației și va respinge ca lipsită de interes contestația în anulare formulată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite excepția lipsei de interes a contestatoarei în formularea contestației.
Respinge ca lipsită de interes contestația în anulare formulată de contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în Iași, .. 26, Jud. Iași, în nume propriu și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală București, cu sediul în București, ., sector 5 București, împotriva deciziei nr. 192 din 20 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr._ ***), intimat fiind D. G. M., domiciliat în Siret, .. 2 A (217), Jud. Suceava.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. N.M.
Tehno.B.E.
2 ex./24.03.3015
| ← Despăgubire. Decizia nr. 1858/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 2577/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
