Pretentii. Decizia nr. 2179/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2179/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 3070/40/2014
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
CURTEA DE SPEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.2179
Ședința publică din data de 24 aprilie 2015
Președinte G. F.
Judecător A. M. T.
Judecător C. T.
Grefier T. V.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul N. C. E., domiciliat în municipiul B., ..65, județul B. împotriva sentinței nr.1978 din 18 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, intimați fiind Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. și Administrația F. pentru Mediu București.
La apelul nominal au lipsit părțile .
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, procedând în conformitate cu prev. art. 131 raportat la art. 483 din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), respectiv art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, constatând că recurentul a solicitat judecarea în lipsă și recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA ,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. – secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 16.07.2014 reclamantul N. C. - E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. și Administrația F. pentru Mediu București obligarea acestora la restituirea contravalorii timbrului de mediu, achitat pentru înmatricularea autoturismului proprietatea sa, cumpărat din spațiul U.E., cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr.1978 din 18 decembrie 2014 Tribunalul B. – secția a II a civilă de contencios administrativ și fiscal a respns, ca nefondată, acțiunea având ca obiect restituire timbru de mediu formulată de reclamantul N. C. - E. în contradictoriu cu pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. și Administrația F. pentru Mediu București.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul N. C. – E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând motivele din acțiunea introductivă. Mai arată că, OUG nr.9/2013 este contrară prevederilor din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinat să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second – hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel achiziționarea autovehiculelor noi produse în România. Potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută de art.110 TFUE trebuie să aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale. Acest lucru rezultă din interpretarea art.4 lit. a din OUG nr.9/2013.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 9/2013, timbrul de mediu se aplică pentru categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR2.
Conform art. 4 din același act normativ, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Rezultă, din cuprinsul textelor de lege învederate, că timbrul de mediu este impus fără discriminare tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă, cât și a celor de producție comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării, cât și celor rulate cu privire la care se transcrie dreptul de proprietate și pentru care, fie nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, fie s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
O.U.G. nr. 9/2013, respectiv art. 4, prin reglementările sale, nu aduce atingere, în mod direct sau indirect, egalității de tratament între produsele naționale și cele importate, iar interdicția pe care o stabilește art. 110 (fost 90) par. 1 prin Tratatul de Instituire a Comunității Europene și potrivit căruia, ”Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne sau de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, trebuie aplicată de fiecare dată când o prevedere fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Nu este dat caracterul discriminatoriu al O.U.G. nr. 9/2013 în ceea ce privește achiziționarea efectivă a unui autoturism, fie de pe teritoriul României, fie dintr-un stat membru U.E. Câtă vreme se invocă încălcarea liberei circulații a bunurilor, ceea ce prezintă relevanță e achiziționarea efectivă a unui asemenea bun și condițiile în care ea poate fi realizată, nu împrejurarea că e posibil să se afle în circulație autoturisme pentru care nu s-a achitat taxa de poluare sau taxa specială pentru autoturisme ori acestea au fost restituite.
Susținerile privind efectul descurajant al timbrului în ceea ce privește achiziționarea autoturismelor din spațiul comunitar au un caracter general, nefiind suficient de precise și concordante. Câtă vreme nu s-a descris și dovedit, printr-un calcul concret, faptul că regimul timbrului de mediu este astfel stabilit încât descurajează, la modul real și obiectiv, punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din statele membre U.E., fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, motivele recurentului rămân simple alegații.
În același context, Curtea reține că invocarea cauzelor T. - C402/2009 și N. – C263/2010 sunt simple argumente teoretice, câtă vreme nu sunt raportate la realitatea juridică ce decurge din O.U.G. nr. 9/2013. În cauzele menționate, C.J.U.E. a explicat, în concret, care sunt împrejurările ce dau taxei un caracter descurajant, argumentare ce lipsește din conținutul recursului formulat.
Așadar, cauzele pronunțate de C.J.C.E. în legătură cu taxa de poluare nu sunt incidente, întrucât nu există o discriminare rezultată din faptul că reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru, este obligat a plăti taxa de timbru de mediu, în condițiile în care aceasta este datorată, atât de cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România, cât și de cei cărora li s-a restituit taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante printr-o hotărâre judecătorească.
Totodată, apreciază Curtea a fi de reținut și faptul că nu există nicio dispoziție a dreptului U.E., care să interzică statelor membre a institui un sistem general de impozite interne aplicabile, potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 486, 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L E G I I ,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul N. C. E., domiciliat în municipiul B., ..65, județul B. împotriva sentinței nr.1978 din 18 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, intimați fiind Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. și Administrația F. pentru Mediu București.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 aprilie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.G.F.
Tehno.T.V.
6 ex./04.05.2015
Jud. fond B. L.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2439/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 2260/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
