Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr. 841/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 841/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 12639/2/2010
Dosar nr._ - Litigii C. de C. – Legea nr. 94/1992 -
ROMÂNIA
C. DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 841
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23 FEBRUARIE 2015
JudecătorGalan M.
JudecătorStănescu A.
PreședintePopescu D.
GrefierStrăjeriu P.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială B., cu sediul în B., Calea Națională nr. 85, județ B., împotriva sentinței nr. 1435 din 17 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de ontencios administrativ și Fiscal – în dosarul nr._, intimate fiind pârâtele C. de C. B. cu sediul în B., ., județ B. și C. de C. a României cu sediul în București, sector 1, .. 22-24.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat G. M., pentru reclamanta-recurentă și consilier juridic M. I. C., pentru pârâtele intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat G. M. depune la dosar practică judiciară– un exemplar fiind direct înmânat reprezentantului intimatelor și arată că obiectul acestui litigiu a mai făcut obiectul unei excepții de nelegalitate, invocată de către o persoană fizică, în cadrul unui litigiu din anul 2009 – 2010, soluționat de C. de Apel Pitești. Totodată, precizează că nu mai are de formulat alte cereri.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, văzând că nu s-au invocat chestiuni prejudiciale, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat G. M., pentru reclamanta recurentă, față de înscrisurile depuse la dosar arată că este vorba de interpretarea unui act normativ și a unei dispoziții legale. Printr-o excepție de nelegalitate invocată de o persoană fizică, care a interpretat la fel ca și C. de C. – a stabilit acea persoană fizică, că este nemulțumită de disp. art. 191 alin. 4 din Normele de aplicare ale O.U.G. nr. 148/2005. Soluționând excepția nelegalitate a art. 191 alin 1 și 4 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că nu s-a adăugat la textul art. 1 alin. 1 din OUG menționată ci s-a procedat în scopul asigurării unei corespunzătoare puneri în executare a legii, la stabilirea modului de determinare a bazei de calcul a îndemnizației pentru creșterea copilului.
În aceste condiții, apreciază că față de dezvoltările făcute în recursul depus la dosar, prin care se arată că reclamanta recurentă nu a făcut altceva decât să aplice normele legale în materie, față de faptul că aceste norme au fost implementate prin 2 programe informatice: Paladin – până la 1.06.2009 și S. de la 1.06.2009, față de faptul că aceste dispoziții și aceste programe informatice sunt în conformitate cu legea și că au mai făcut obiectul unor verificări de la C. de C. a României –rezultatul acestor verificări aflându-se în sinteză printre înscrisurile depuse la dosar - se poate constata că numai în două cazuri, C. de C. Tulcea și B. a constatat o încălcare a dispozițiilor legale prin interpretarea nelegală a art. 191 alin. 4.
Concluzionând, apărătorul recurentei solicită a se constata că, în raport de dispozițiile legale care interpretează O.U.G. nr. 148/2005, Agenția de Plăți și Inspecție Socială B. nu a făcut altceva decât să le respecte, că a avut la dispoziție un program implementat la nivel național, că, în celelalte județe nu s-a descoperit nici o neregularitate cu excepția județului Tulcea, că, în plus, față de dosarele anterioare, acest dosar a beneficiat și de o expertiză de specialitate, prin care s-a constatat că au fost respectate dispozițiile legale în vigoare – astfel că ar fi o imposibilitate tehnică și juridică ca AJPIS B. să răspundă pentru anumite neconcordanțe, neconformități legislative sau lipsa de claritate a unor norme juridice.
Pentru motivele învederate, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul anulării constatărilor Curții de conturi cu privire la aspectele sesizate, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic M. I. C., pentru pârâtele intimate, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței așa cum a fost pronunțată de instanța de fond, solicitând a observa că actul normativ principal care reglementează acordarea aceste indemnizații este reprezentat de O.U.G. nr. 148/2005, care, la art. 1 alin. 1, prevede în mod clar că această indemnizație se acordă persoanelor care au realizat venituri supuse impozitului stabilit de codul fiscal, în ultimul an timp de 12 ani, înainte de nașterea copilului. Pornind de la această prevedere legală, care face referire expresă la noțiunea de un an și noțiunea de 12 luni, auditorii publici au constatat faptul că în cazul entității verificate, respectiv a recurentei, aceasta nu a procedat din punct de vedere legal atunci când a calculat aceste indemnizații. Pentru a pune în aplicare acest act normativ, au fost emise Norme metodologice aprobate prin H.G. nr. 1025/2006, care la art. 19 alin. 4 prevede că pentru luna nașterii copilului se iau în calcul veniturile realizate în luna anterioară. Interpretarea dată, din păcate, atât de Agenția națională cât și de agențiile teritoriale a fost că se dublează veniturile din luna a 11-a. Ori nicăieri, nici în cuprinsul OUG – care este actul normativ de bază nici în cuprinsul acestor Norme nu se prevede dublarea veniturilor respective ci doar se menționează că pentru luna nașterii copilului se iau în considerare veniturile din luna anterioară.
Cu privire la decizia Î.C.C.J., depusă de recurentă la dosar la termenul de astăzi, reprezentantul intimatelor arată că aceasta nu are nici o legătură cu speța, fiind pronunțată într-o excepție de nelegalitate. Chiar și așa, soluția instanței supreme contrazice poziția adoptată de recurentă – a se vedea penultimul alineat din această decizie, unde se menționează că, în condițiile în care în calculul perioadei de 12 luni intră și luna în care s-a născut copilul – considerată a 12-a lună, venitul aferent acestei luni trebuie să fie luat în considerare prin asimilare cu venitul realizat de persoana îndreptățită în luna anterioară.
Întrebat fiind de către instanță, reprezentantul intimatelor precizează că luna în care se naște copilul nu se ia în calcul – aspecte dezvoltate și în întâmpinarea depusă la dosar. Totodată solicită a fi avute în vedere acele adrese emise de o . județene pentru plăți și inspecție socială, care și ele aplică același program S..
Declarând dezbaterile închise, după eliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că, prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București la data de 22.12.2010, reclamanta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială B. a solicitat anularea și suspendarea executării măsurilor contestate dispuse prin Decizia nr. 45/2010 a Camerei de C. B., menținută de Încheierea V/31/2010 a Curții de C. a României.
Contestația a fost soluționată prin sentința nr. 4935/07.11.2011 a Curții de Apel București – hotărâre ce a fost casată prin Decizia nr. 241/18.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului B. – Secția de contencios administrativ și fiscal.
La termenul din 22.01.2014, reclamanta și-a restrâns contestația doar la măsura prevăzută la pct. IV din Decizia nr. 45/2010 a Camerei de C. B., menținută de Încheierea V/31/2010 a Curții de C. a României, solicitând totodată și suspendarea executării acestei măsuri în temeiul art. 15 din Legea 554/2004.
Prin încheierea pronunțată la data de 22.01.2014, instanța a admis cererea de suspendare a executării, soluție ce a rămas definitivă prin respingerea recursului ca nefondat conform deciziei Curții de Apel Suceava nr. 2789/12.03.2014.
Prin sentința nr. 1435 din 17 septembrie 2014, Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, contestația formulată de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecția Socială B., reținând în motivarea soluției pronunțate, următoarele:
În urma restrângerii acțiunii formulată de reclamantă pentru termenul din 22.01.2014, instanța a constatat că ceea ce se contestă în dosarul de față este măsura prevăzută la Pct. IV din Decizia nr. 45/2010, prin care s-a stabilit în sarcina conducerii AJPIS B. următoarele:
- verificarea legalității și regularității celorlalte operațiuni referitoare la stabilirea dreptului și la plata indemnizației lunare pentru creșterea copilului, efectuate în perioada 2009-2010, necuprinse în eșantionul verificat de auditorii publici externi, în scopul identificării tuturor abaterilor de la legalitate și regularitate similare cu cele constatate;
- stabilirea sumelor plătite nedatorat (încasate necuvenit de) către beneficiarii de indemnizație lunară pentru creșterea copilului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestora, potrivit reglementărilor legale,
- stabilirea contribuțiilor individuale pentru asigurările sociale de sănătate, aferente indemnizațiilor lunare pentru creșterea copilului plătite de Agenție, dar nedatorate legal și dispunerea măsurilor pentru regularizarea acestora, potrivit reglementărilor legale.
În vederea soluționării contestației formulate de reclamanta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială B. împotriva Deciziei nr. 45/2010, menținută prin Încheierea V/31/2010 a Curții de C. a României - în considerarea hotărârii de casare cu trimitere pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – instanța a pus în discuție necesitatea efectuării unei expertize de specialitate pentru verificarea situației de fapt care a condus la întocmirea actelor de control contestate.
Ca urmare, a propus din oficiu administrarea acestei probe, stabilind ca expertul să răspundă următoarelor obiectivelor stabilite prin încheierea din 22.01.2014.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul M. G. a concluzionat că:
Modalitatea de calcul folosită de reclamantă pentru stabilirea indemnizațiilor de creștere a copilului a constat în cuprinderea în baza de calcul a veniturilor realizate în luna calendaristică în care s-a născut copilul și a celor din celelalte 11 luni premergătoare lunii calendaristice în care s-a născut copilul, cu precizarea că pentru luna calendaristică în care s-a înregistrat nașterea s-au cuprins în calcule veniturile din luna anterioară acesteia.
Algoritmul de calcul impus de programul informatic S. oferă o variantă unică de calculare a indemnizației care concordă cu modalitatea prezentată mai sus.
Veniturile profesionale utilizate de reclamantă pentru stabilirea îndemnizației sunt cele prevăzute de dispozițiile O.U.G. 148/2005 și H. G. 1025/2006, iar acestea au fost cuprinse în baza de calcul în limita a ceea ce rezultă după stabilirea și reținerea prealabilă a impozitului aferent după procedurile stabilite prin Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
Abaterile de la legalitate și regularitate consemnate la pct. II .1 din procesul verbal de constatare încheiat la 30.07.2010 au fost stabilite prin completarea perioadei care se ia în calcul în vederea stabilirii mediei lunare a veniturilor realizate de persoanele beneficiare cu cea de-a 12 lună anterioară lunii în care s-a născut copilul și cu excluderea din acesta a lunii în care a avut loc nașterea, contrar prevederilor cuprinse la art. 1 al (1) din OUG 148/2005 și a celor de la art. 2 al (4) din Normele aprobate prin HG 1025/2006;
Algoritmul de calcul cuprins în aplicația S. nu permite ca stabilirea îndemnizației să aibă loc după procedura de cuprindere în baza de calcul a veniturilor realizate în cele 12 luni anterioare lunii în care s-a născut copilul, perioada admisă pentru stabilirea bazei de calcul fiind formată din luna în care s-a născut copilul și celelalte 11 luni calendaristice anterioare.
În privința bazei de calcul a indemnizației pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani, aplicația Paladin utilizată până la 30 iunie 2009 conține același algoritm de calcul ca și aplicația informatică S., utilizată după data de 30.06.2009.
De altfel, arată expertul, pentru cele două sub perioade nu s-au constatat modalități diferite de stabilire a indemnizației.
Analizând poziția procesuală a părților precum și probele administrate în cauză, instanța a constatat că problema litigioasă derivă din interpretarea normelor legale aplicabile.
Astfel, stabilirea indemnizației pentru creșterea copilului este reglementată prin art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 148/2005, prin care se arată faptul că: „Începând cu data de 1 ianuarie 2009, persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei sau, opțional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei”.
Totodată, prin art. 2 (4) din Normele aprobate prin HG nr. 1025/2006 se prevede că: „Începând cu luna ianuarie 2009, indemnizația pentru creșterea copilului se acordă în cuantum de 600 lei sau, opțional, în cuantum de 85% din media veniturilor profesionale realizate în ultimele 12 luni din ultimul an anterior datei nașterii copilului sau, după caz, datei de la care s-a încredințat copilul în vederea adopției, s-a adoptat copilul ori s-a luat copilul în plasament sau în plasament în regim de urgență, precum și datei de la care persoana a fost numită tutore, potrivit legii.”
Modalitatea de calcul a acestei îndemnizației efectuată de către instituția audiată prin intermediul programului informatic S., utilizat la nivel național, a constat în cuprinderea în baza de calcul a veniturilor realizate în luna calendaristică în care s-a născut copilul și a celor 11 luni anterioare, cu precizarea că pentru luna calendaristică în care s-a înregistrat nașterea, s-au avut în vedere veniturile din luna anterioară.
Expertul a confirmat acest mod de calcul și a arătat că algoritmul este impus de programul informatic, reprezentând unica variantă de stabilire a indemnizației de creștere a copilului. Totodată a precizat că aplicația S. nu permite stabilirea indemnizației prin luarea în calcul a veniturilor realizate în cele 12 luni anterioare nașterii copilului.
În raport de situația de fapt constatată, instanța a apreciat că modalitatea de calcul a îndemnizației de creștere a copilului folosită de reclamantă, nu respectă prevederile legale.
Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 148/2005 raportat la art. 4 și 19 indice 1 al. 1 din normele de aplicare a acesteia, aprobate prin HG 1025/2005, baza de calcul a îndemnizației o constituie media veniturilor profesionale realizate în ultimele 12 luni anterioare datei nașterii copilului.
Deși explicația reclamantei se referă în principal la folosirea algoritmului impus de programul informatic, stabilit de instituția centrală, instanța a constatat că acest fapt nu o absolvă de obligația de a respecta prevederile legale în materie, după care nici nu poate împiedica organele de control ale Curții de C. de a constata eventuale abateri de la legalitate.
În analizarea actelor administrative contestate, instanța s-a raportat și la rolul organului de control, stabilit prin art. 1 alin. 1 din Legea 94/1992, potrivit căruia C. de C. exercită controlul asupra modului de formare, administrare și întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public.
Activitatea de control, în înțelesul prevăzut de art. 2 lit. a din lege, este definită ca fiind activitatea prin care se verifică și se urmărește modul de respectare a legii privind constituirea, administrarea și utilizarea fondurilor publice.
Legalitatea a fost definitivă la litera „n" ca fiind caracteristica unei operațiuni de a respecta toate prevederile legale care îi sunt aplicabile, în vigoare la data efectuării acesteia.
Ca atare, unitatea controlată este cea care trebuie să facă dovada respectării dispozițiilor legale față de care organele de control ale curții de conturi au constatat o încălcare.
În considerarea celor anterior menționate, instanța a constatat că subordonarea ierarhică a instituției locale în raport cu instituția națională și stabilirea de către aceasta din urmă a unui program informatic care impune un anumit algoritm de calcul al îndemnizației de creștere a copilului nu înlătură posibilitatea organelor de control ale Curții de C., care au constatat nereguli să dispună măsuri prin care unitatea controlată să intre în legalitate.
În această situație nu este relevantă vina altui subiect de drept pentru stabilirea programului informatic, ci constatarea realității abaterilor de la legalitate reținute de C. de C. la nivelul instituției locale verificate, precum și necesitatea luării măsurilor dispuse de aceasta în vederea respectării normelor legale aplicabile.
Totodată, efectuarea anterioară a unui control intern al instituției naționale, pe aceeași tematică, deși luat în considerație de instanță la momentul analizării cererii de suspendare a executării, când însă s-a efectuat doar o verificare a aparenței de nelegalitate, nu este de natură a înlătura constatările controlului extern efectuat de C. de C., în virtutea atribuțiilor sale, urmând ca instanța la judecata în fond a cauzei, să procedeze la cercetarea tuturor împrejurărilor de fapt și de drept care au condus la emiterea actelor administrative contestate în prezenta cauză, în raport de ansamblul probelor administrate.
Ca urmare, analizând modul de stabilire al îndemnizației de creștere a copilului – prin luarea în calcul a veniturilor efectiv realizate în perioada de 11 luni anterioare datei nașterii copilului, excluzând din calcul veniturile lunii a 12-a anterioare nașterii copilului și dublând veniturile realizate în luna anterioară nașterii copilului – instanța a constatat că acesta nu corespunde modalității de calcul stabilite de legiuitor prin art. 1 din O.G. 148/2005.
Prin acest algoritm de calcul, în situația în care volumul veniturilor realizate în luna anterioară datei nașterii copilului erau substanțial mai mari decât veniturile lunii a 12-a anterioară datei nașterii copilului, la stabilirea bazei de calcul a indemnizației cu ajutorul aplicației informatice S. a fost luat în calcul în mod eronat un cuantum de venituri care nu a fost realizat în fapt de persoanele în cauză, venituri neimpozitate, și care ca atare nu fac parte din categoriile de venit așa cum sunt definite de art. 55 alin. (1) și (2), art. 46 alin. (1)-(4) și la art. 71 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, condiție dispusă la art. 5 din HG nr. 1.025/2006.
Această situație de fapt este descrisă și prin Procesul verbal de constatare întocmit la data de 30.07.2010 de către C. de C. B., atașat la fila 47 din dosarul de fond.
În considerarea tuturor celor anterior menționate, instanța a constatat că reclamanta nu a respectat dispozițiile legale aplicabile pentru stabilirea indemnizației pentru creșterea copilului, motiv pentru care, în mod întemeiat organele de control ale Curții de C. au stabilit la pct. IV măsuri de intrare în legalitate prin Decizia nr. 45/2010 a Camerei de C. B., menținută prin Încheierea V/31/2010 a Curții de C. a României.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs, în termen legal, reclamanta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială B. și a arătat că, în perioada supusă auditului pârâtei, a respectat prevederile art. 1 (1) din O.U.G. nr. 148/2005, art. 2 (4) din H.G. nr. 1025/2006, respectiv Ordinul MMPS 68/2009, precum și algoritmul stabilit prin programul informatic S.. A mai arătat că, există o jurisprudență constantă în sensul anulării actelor de audit încheiate de C. de C. a României pentru situații similare înregistrate în alte județe și care a statuat în sensul în care nu poate fi acceptat, ca statul, prin organul legislativ, să stabilească un drept și să reglementeze o modalitate de calcul printr-un act normativ special și același stat, prin organele cu activitate de control, să impună restituirea sumelor pe care le-a acordat pe considerentul că nu erau cuvenite.
A concluzionat în sensul în care – modalitatea de calcul impusă de programele informatice respectă prevederile legale, iar hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită a legii deoarece nu face distincția corespunzătoare între prevederile legale care reglementează condițiile de exigibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație (art. 1 (1) (3) din O.U.G. nr. 248/2005 și art. 4 (1) din H.G. nr. 1025/2006) și dispozițiile care reglementează veniturile ce se iau în calcul la determinarea îndemnizației pentru creșterea copilului (art. 191 (4) din H.G. nr. 1025/2006, art. 3 din OMMPS 68/2009.
Recursul este întemeiat.
Problematica pe care o sesizează C. de C. a României - C. de C. B. – cu ocazia auditului financiar al contului de execuție a bugetului instituției recurente pe anii 2009 – 2010 constă în faptul că, prin utilizarea de către recurentă a aplicațiilor informatice „PALADIN” și „S.” îndemnizațiile pentru creșterea copilului s-au stabilit și acordat luând în calcul venituri nereale, altele decât cele nominalizate în actele normative care reglementează plata acestor drepturi, respectiv venituri nedeclarate la organele fiscale ca fiind realizate în fapt de persoanele beneficiare în cauză într-o perioadă de 12 luni anterior datei nașterii copilului și pentru care nu s-a aplicat și reținut cota de impozit pe venit.
Auditul a mai constatat că aplicațiile informatice au un algoritm de calcul eronat, care ia în calcul pentru stabilirea valorii îndemnizațiilor veniturile efectiv realizate de persoanele în cauză într-o perioadă de 11 luni anterioare datei nașterii copilului, dublând însă veniturile realizate în luna anterioară datei nașterii copilului (Proces verbal de constatare/30.07.2010 . f.59 dosar C. de Apel București).
Aceste circumstanțe au fost calificate de intimată ca fiind abateri de la legalitate și regularitate (a se vedea definirea termenilor art. 2 lit. n, q din Legea nr. 94/1992 republicată), iar prin Decizia intimatei nr. 45 din 4.10.2010 (f.38 dosar C. de Apel București) s-a dispus recurentei să ia o . măsuri privind:
„- verificarea legalității și regularității celorlalte operațiuni referitoare la stabilirea dreptului și la plata îndemnizației lunare pentru creșterea copilului, efectuate în perioada 2009 – 2010, necuprinse în eșantionul verificat de auditorii publici externi, în scopul tuturor abaterilor de la legalitate și regularitate similare cu cele constatate;
- stabilirea sumelor plătite nedatorat (încasate necuvenit de) către beneficiarii de îndemnizație lunară pentru creșterea copilului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestora, privind reglementările legale;
- stabilirea contribuțiilor individuale pentru asigurările sociale de sănătate, aferente îndemnizațiilor lunare pentru creșterea copilului, plătite de Agenție, dar nedatorate legal și dispunerea măsurilor pentru regularizarea acestora potrivit reglementărilor legale.”
Esențial pentru problematica dedusă judecății este de a se stabili dacă, comportamentul instituției publice auditate, de a utiliza o aplicație informatică concepută de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială și agreată la nivel național pentru toate Agențiile Județene pentru Plăți și Inspecție Socială – fără a fi identificate nereguli în aplicarea softwere – întrunește elementele unei abateri de la legalitate și regularitate astfel cum acestea sunt definite de prevederile art. 2 lit. n și q din Legea nr. 94/1992.
În fapt, toate Agențiile Județene sunt utilizatori ai aplicației informatice – concepută și implementată la nivel național de cele două autorități publice centrale – aspect necontestat de pârâta intimată și demonstrat și prin copiile hotărârilor judecătorești atașate la dosar, care evidențiază aceleași circumstanțe – iar sumele pe care autoritatea de audit le-a constatat ca fiind plătite nedatorat către beneficiari (cu titlu de îndemnizație lunară pentru creșterea copilului) sunt rezultatul algoritmului de calcul al programului informatic implementat la nivel național și nicidecum al unor disfuncționalități înregistrate în operarea acestui program.
Chiar și în ipoteza sesizării unor abateri de la legalitate a modului în care este conceput un atare program informatic, reclamantei recurente nu îi sunt recunoscute competențe legale pentru modificarea/înlăturarea acestora, așa încât, măsurile dispuse de pârâta intimată vizează abateri pe care reclamanta recurentă nu le-a comis.
Din perspectiva considerentelor expuse în precedent, C., în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 312 (3) Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în totalitate sentința recurată, cu consecința admiterii acțiunii reclamantei – astfel cum a fost restrânsă și precizată – și a anulării măsurii prevăzute la pct. IV din Decizia Camerei de C. B. nr. 45/2010 și a dispozițiilor corespunzătoare din Încheierea nr. V/31/2010 a Curții de C. a României.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială B., cu sediul în B., Calea Națională nr. 85, județ B., împotriva sentinței nr. 1435 din 17 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. administrativ și Fiscal – în dosarul nr._, intimate fiind pârâtele C. de C. B. cu sediul în B., ., județ B. și C. de C. a României cu sediul în București, sector 1, .. 22-24.
Modifică sentința nr. 1435/2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și Fiscal.
Admite contestația astfel cum a fost restrânsă.
Anulează măsura prevăzută la pct. IV din Decizia Camerei de C. B. nr. 45/2010, precum și dispozițiile corespunzătoare din Încheierea nr. V/31/2010 a Curții de C. a României.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2015.
Președinte,Judecători,Grefier,
Redactat: P. D./19.03.2015
Judecător fond: R. M.
Tehnoredactat: P.S./19.03.2015 – 2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 236/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Despăgubire. Decizia nr. 634/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
