Pretentii. Decizia nr. 566/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 566/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 5692/86/2013
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 566
Ședința publică din 3 februarie 2015
Președinte G. C.
Judecător M. L.
Judecător T. K.
Grefier M. D.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională A Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava, ..7, județul Suceava, împotriva sentinței nr.5389 din 2 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, intimată fiind B. G..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, verificându-și competența, în baza art.131 Cod procedură civilă, instanța se declară competentă, general, material și teritorial, conform dispozițiilor art.96 pct.3 Cod procedură civilă și art.10 al.2 din Legea nr.554/2004 și luând act că recurenta a solicitat judecarea în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal la data de 09.05.2013 sub nr._ reclamantul B. G. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională A Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană A Finanțelor Publice Suceava a solicitat obligarea acestora la restituirea sumei de 4.425 lei achitată cu chitanța . nr._ din data de 12.12.2008, cu titlu taxă de poluare, plus dobânzi fiscale calculate de la data achitării și până la data restituirii efective. Solicită cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr.5389 din 2 octombrie 2014 Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a obligat pârâtele să-i restituie reclamantului suma de 4.425 lei achitată cu titlu de taxă de poluare, precum și dobânda fiscală calculată începând de la data plății – 12.12.2008 și până la data restituirii efective, precum și suma de 139,3 lei cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare onorariu avocat, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului a arătat că taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în România a autoturismelor noi sau second – hand, fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România cât și celor achiziționate din spațiul european, taxa de poluare neavând caracterul unei taxe echivalente la import, astfel încât nu încalcă dispozițiile art. 28 și 90 TCE .
Astfel, taxa de poluare nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, urmând a se avea în vedere și faptul că taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu.
A considerat că în mod nelegal și netemeinic judecătorul fondului a dispus obligarea pârâtei și la acordarea dobânzii fiscale calculate conform art.124 alin.2 din O.G. nr.92/2003 rep.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate, Curtea îl constată neîntemeiat pentru cele ce urmează :
Potrivit art. 110 TFUE „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Față de dreptul pretins de reclamant, instanța constată că odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speță, norma de drept comunitar pretinsă încălcată este cea prevăzută de art. 110 din TFUE (fost art.90 din TCE) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.”
Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din OUG nr. 50/2008 în raport de dispozițiile art. 110 din TFUE (fost art. 90 din TCE) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T., CJUE a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al OUG nr. 50/2008: „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Așadar art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către CJUE ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011) s-a reținut că o reglementare precum OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curs începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională A Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava, ..7, județul Suceava, împotriva sentinței nr.5389 din 2 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._, intimată fiind B. G..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 3 februarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. GC.
Jud. Fond B. C.
Tehnored. M.D.
2 Ex./9.02.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 269/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 236/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
