Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 875/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 875/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 775/39/2013*
Dosar nr._ - Legea nr. 188/1999 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 875
Ședința publică din 24 februarie 2015
Președinte M. L.
Judecător Vințilă N.
Judecător G. C.
Grefier H. L.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul Z. C., domiciliat în municipiul B., Calea Națională nr. 107, ., . domiciliul ales la C.. Avocat M. M., cu sediul în municipiul B., . și de pârâta R. Națională a Pădurilor ROMSILVA – Direcția Silvică B., cu sediul în municipiul B., ., împotriva sentinței nr. 795 din 16 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal – în dosarul nr._ .
La apelul nominal se prezintă reclamantul-recurent, asistat de avocat R. S. și consilier juridic Aprotosoaei G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei după care, verificându-și competența, în baza art.1591 al.4 Cod procedură civilă, instanța se declară competentă general, material și teritorial, conform dispozițiilor art.10 al.2 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 3 pct. 3 Cod procedură civilă.
Instanța constată că nu mai sunt cereri de formulat și recursurile se află în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat R. S. pentru reclamantul-recurent, referitor la recursul declarat de pârâta-recurentă R. Națională a Pădurilor ROMSILVA – Direcția Silvică B., apreciază că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, astfel încât se impune respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Arată că, în raport de situația de fapt dedusă judecății, în mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. 41 alin. 1 din Codul muncii și ale art. 91 alin. 2 lit. a din Legea privind Statutul funcționarilor public, în contextul în care, în mod incontestabil s-a procedat prin decizia contestată la modificarea locului și felului muncii reclamantului-intimat, întrucât deși se invocă de către pârâta reclamantă faptul că nu s-ar afla în această situație, respectiv că prin decizia contestată nu s-ar fi modificat felul și locul muncii reclamantului, în realitate, lucrurile sunt așa, pentru că nu s-a procedat la completarea fișei postului reclamantului prin adăugarea unor atribuții profesionale suplimentare sau printr-o sinteză a acestor atribuții într-o altă manieră ci practic, au fost înlocuite în totalitate acestea. Astfel, în baza noii fișe a postului, reclamantul intimat nu mai avea nicio competență în ceea ce privește compartimentul legat de resurse umane, programare și planificare, acestuia revenindu-i doar competențe legate de un cu totul alt compartiment, respectiv cel de mecanizare și drumuri forestiere. Prin urmare, din această perspectivă reiese faptul că s-a procedat în această manieră la modificarea locului și felului muncii, la schimbarea compartimentului în care activa reclamantul și nu neapărat aceasta ar fi fost problema cât mai ales s-a schimbat felul muncii acestuia, pentru că dintr-un funcționar care avea competențe legate de resursele umane acesta a ajuns să se ocupe de drumurilor forestiere. În opinia sa, s-a procedat în acest fel la modificarea felului muncii așa încât, fără a exista un acord prealabil și scris al reclamantului în această privință, instanța a considerat în mod corect că s-a emis o decizie în mod nelegal, în sensul în care s-a procedat la această modificare a unor condiții esențiale ale contractului de muncă.
Nu este de neglijat faptul că, în ceea ce privește compartimentul sau atribuțiile pe care le îndeplinea reclamantul-intimat, acestuia i-au fost atribuite în urma promovării unui concurs, concurs finalizat prin desemnarea ca și câștigător și, în acest sens, a fost emisă decizia nr. 36/2009. În urma promovării concursului, reclamantului-intimat i s-a încheiat un nou contract de muncă, deși el lucra în cadrul direcției silvice de câțiva ani și, în baza acestui nou contract de muncă, i s-au stabilit atribuții profesionale, fiindu-i întocmită o fișă a atribuțiilor de serviciu în 2009. Ulterior, în 2011 s-a întocmit o nouă fișă care practic a preluat aceleași atribuții, atribuții legate de compartimentul resurse umane programare și planificare. Câtă vreme această competență profesională i-a revenit reclamantului-intimat în urma promovării concursului pe un compartiment bine definit, respectiv recurse umane, planificare și organizare este evident că această așa-zisa modificare doar a atribuțiilor de serviciu nu este în realitate o măsură așa cum s-a precizat, de eficientizarea activității regiei în genere, ci s-a dorit practic schimbarea reclamantului de pe postul ocupat în acest compartiment de recurse umane și trimiterea acestuia într-un alt compartiment care viza drumurile forestiere.
Diferența dintre drumurile forestiere și compartimentul recurse umane este evident uriașă, acest constituie un element un aspect esențial al contractului de muncă și în situația în care s-a dovedit acest lucru, nu a existat acordul prealabil și scris al reclamantului pentru modificarea acestui element esențial al contractului de muncă este evident că, în cauză, instanța de fond a apreciat că decizia contestată este nelegală, în cauză fiind incidente disp. art. 41 din Codul muncii coroborate cu cele ale 91 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
În același sens, deși instanța de fond nu a mai motivat suplimentar, au fost nesocotite prin modul în care s-a procedat și disp. art. 3 lit. f din Legea 188/1999 care reglementează principiul stabilității în exercitarea funcției. Din această perespectivă apreciază că, în mod incontestabil recursul declarat de pârâtă este nefondat și se impune a fi respins, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamant solicită să se constate că acesta vizează doar problema pe care instanța de fond a apreciat-o ca fiind nedovedită, respectiv cea a prejudiciului moral suferit de reclamant prin emiterea acestui act administrativ nelegal. Din această perspectivă era incontestabilă competența sau aptitudinea instanței de a soluționa atât chestiunea legată de verificarea legalității actului administrativ cât și de acoperirea unui eventual prejudiciu material dar și moral suportat de către reclamant prin emiterea acestui act administrativ.
În acest context, cere a se constata că în cauza dedusă judecății există îndeplinite toate condițiile pentru admiterea și acestei pretenții legată de acoperirea prejudiciului moral suportat de către reclamantul-recurent prin emiterea actului administrativ nelegal, pentru că în cauză există o faptă ilicită a angajatorului constând în emiterea acestei decizii nelegale în privința căreia instanța a constatat că într-adevăr nu îndeplinește condițiile de nelegalitate pentru a se fi procedat la modificarea atribuțiilor de serviciu ale reclamantului. Există în opinia sa în mod categoric un prejudiciu moral și este dată fără doar și poate și legătură de cauzalitate între această faptă ilicită și prejudiciul moral suportat de către reclamant.
În aceea ce privește fapta ilicită, primul element de natură a conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii angajatorului sub aspectul acoperirii prejudiciului moral, arată că nu mai reia argumentele pentru că deja a făcut referire în combaterea motivelor de recurs al pârâtei.
Este evident în opinia sa că s-a procedat într-o manieră nelegală atunci când s-a emis acest act administrativ pentru că, deși se susține că s-ar fi modificat doar atribuțiile de serviciu ale reclamantului în realitate s-au modificat elemente de esență ale unui contract de muncă ceea ce este inadmisibil în condițiile în care nu i s-a solicitat reclamantului un acord prealabil și scris.
În ceea ce privește prejudiciul moral, sigur că în măsura în care reclamantul a putut să facă acest lucru a depus o . înscrisuri care atestă existența acestui prejudiciu moral și de asemenea s-a procedat la audierea unui martor care a evidențiat anumite aspecte legate de situația în care s-a aflat reclamantul-recurent după emiterea acestui act administrativ nelegal, în sensul că, a suportat anumite consecințe semnificative care i-au afectat atât reputația profesională cât și sănătatea.
Din această perspectivă, solicită a se constata că în cererea de recurs a fost detaliat acest prejudiciu moral sub trei aspecte, respectiv afectarea prestigiului profesional și a personalității, afectarea stării de sănătate și a relațiilor de familie.
În ceea ce privește prestigiul profesional solicită să se constate că i s-a adus o atingere a acestei reputații profesionale prin faptul că, din moment ce reclamantul a participat la un concurs pentru ocuparea acestui post de inginer silvic la compartimentul resurse umane, ca ulterior să fie mutat la un alt departament vizând drumurile forestiere, este evident că în această situație percepția colegilor s-a modificat radical în ceea ce privește competențele profesionale ale reclamantului și foarte mulți dintre colegi și-au pus un semn de întrebare în privința modului în care el a ocupat inițial acest post la departamentul resurse umane pentru ca mai apoi să fie pus în situația de a se ocupa cu totul și cu totul de alte probleme, respectiv de mecanizare și drumuri forestiere.
De asemenea, modul în care s-a pus în executare acest act administrativ este mai mult decât discutabil și în situația în care reclamantul a fost forțat să elibereze biroul, s-a produs o situație tensionată între el și reprezenții direcției silvice, sigur iarăși este un aspect să-l pună într-o postură foarte delicată și într-o situație jenantă în privința căruia reclamantul chiar dacă a încercat să dea explicații nu sa stins în această manieră prejudiciul de imagine pe care el l-a suportat.
De asemeni, s-a depus la dosarul cauzei ca și înscris, instanța apreciind că nu s-a făcut o probă categorică în acest sens, faptul că după emiterea acestui act administrativ, reclamantul a fost schimbat din funcția de lider de sindicat pentru că în momentul în care el se ocupa de acest departament al resurselor umane era și lider de sindicat și sigur că din această poziție profesională, opinia sa ca lider de sindicat avea o greutate corespunzătoare, în momentul în care el a fost pus în situația de a se ocupa de problema drumurilor forestiere, este evident că s-a apreciat de către membrii de sindicat faptul că nu-i poate reprezenta într-o manieră convingătoare și de pe aceaiași poziție ca și atunci când se ocupa de departamentul resurselor umane. Din această perspectivă chiar dacă în procesul-verbal de schimbare din calitatea de lider de sindicat nu s-a făcut mențiunea că acesta este faptul care a generat schimbarea, este evident o legătură de cauzalitate în opinia reclamantului între actul administrativ contestat și această pierdere a calității de lider de sindicat pentru că, percepția publică a fost cu totul și totul defavorabilă imaginii reclamantului care s-a văzut înlăturat și din această funcție, unde acesta își făcea treaba cu onestitate și în opinia sa avea o altă greutate în situația în care avea atribuții profesionale legate de compartimentul resurselor umane.
Solicită a se constata faptul că sub același aspect al afectării reputației profesionale, din moment ce el nu mai avea aceste atribuții deși avea specializări în domeniul resurselor umane, a fost împiedicat în mod inevitabil să participe la o . întâlniri profesionale cu alți reprezentanți ai direcțiilor silvice din țară, astfel încât a și pierdut contactul cu acest domeniu, deși el a participat la un concurs și ulterior promovării acestui concurs a dobândit și anumite specializări care-i erau de folos în îndeplinirea atribuțiilor profesionale.
De asemeni, din aceeași perspectivă, solicită a se constata situația tensionată și generată de emiterea actului acestui act administrativ care a produs consecințe și în aceea ce privește cursurile de masterat pe care reclamantul-recurent le susținea în acea perioadă, iar datorită acestei stări tensionate inițiate de acest act administrativ, pentru că acest act administrativ nelegal a produs consecința emiterii unor alte acte administrative în șir și de aici o . de procese care practic l-au pus pe reclamant în situația de a nu-și mai putea finaliza cursurile de masterat, astfel că nu și-a mai putut susține examenul de disertație pentru a dobândi un plus de câștig profesional pentru postul pe care-l ocupa.
În privința afectării stării de sănătate ca urmare a emiterii acestui act administrativ nelegal, arată că s-au depus acte medicale în privința cărora instanța de fond a apreciat că este greu de făcut o legătură între afecțiunile descrise în actul medico-legal și situația în care s-a aflat reclamantul în momentul emiterii actului administrativ, fiind un element care a condus la afectarea stării de sănătate, deși poate nu este singurul element care a valorizat această situație.
În privința raporturilor de familie solicită să se constate că datorită situației tensionate generată de emiterea acestui administrativ care modifică radical competențele profesionale și este în postura de a lucra într-un alt compartiment, se poate ajunge la alt loc de muncă, întrucât Direcția Silvică B. are un număr de ocoale silvice, să și să lucreze la 100 km de domiciliu.
Sigur că această situație nu poate să nu afecteze, astfel încât pentru toate aceste aspecte solicită să se constate că un prejudiciu moral este incontestabil.S-a menționat o sumă, dar suma este o chestiune mai puțin relevantă pentru că reclamantul nu dorește altceva decât să primească o satisfacție morală pentru emiterea acestui act administrativ, susținând faptul că, în măsura în care instanța a constatat că actul administrativ contestat este nelegal, se impune din punct de vedere simbolic ca emitentul acestui act să suporte și o răspundere materială, pentru că altfel acest emitent al actului administrativ susține că a greșit și povestea s-a încheiat iar câtă vreme există și o răspundere pecuniară pentru acest prejudiciu moral, indiferent de cuantumul pe care instanța îl va aprecia ca fiind corespunzător acoperirii acestui prejudiciu, lucrurile vor intra în normalitate și poate vor constitui un mesaj pentru cei care emit acte administrative de nu proceda în această manieră abuzivă și în continuare.
Legătura de cauzabilitate pe care a subliniat-o între actul ilicit și prejudiciul moral este în opinia sa incontestatibilă și a fost detaliată în cererea de recurs, așa încât consideră că recursul este întemeiat și atât timp cât instanța de fond a constatat că actul administrativ emis este nelegal, se impune a se constata și faptul că acest act administrativ a fost de natură să producă un prejudiciu și de natură morală, prejudiciu care se impune a fi acoperit prin obligarea emitentului la plata unei sume de bani pe care instanța urmează să o aprecieze, întrucât din punctul de vedere al reclamantului suma nu are nicio importanță dar are relevanță din perspectiva angajării emitentului, în sensul ca pe viitor să nu se procedeze într-o asemenea manieră vădit nelegală.
Cu privire la cheltuielile de judecată depune două chitanțe reprezentând onorariu de avocat în sumă totală de 800 lei, urmând ca până la sfârșitul ședinței de judecată să mai depună încă o chitanță, întrucât s-a redactat cererea de recurs și o întâmpinare la Tribunalul B..
Consilier juridic Aprorotoaei G. pentru pârâta-recurentă, solicită admiterea recursului,modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, întrucât nu sunt incidente dispozițiile art. 41 din Codul muncii.
Arată că, concursul care a avut loc în anul 2009, despre care apărătorul recurentului a susținut că este pentru postul de recurse umane, a depus toate documentele la dosar din care rezultă că a fost pentru postul de inginer silvic în cadrul direcției, fără a fi enumerat un anumit compartiment. Mai mult, toată bibliografia și toate subiectele care au fost date au fost luate din subiecte tehnice, inclusiv din mecanizare și drumuri forestiere, nefiind dat examenul pentru postul de inginer silvic sau pentru un post de resurse umane, astfel că nu există o încălcare a acestui articol.
Totodată, mai arată că nu a fost modificat contractul individual de muncă, întrucât în contractul individual de muncă se menționează că este inginer silvic cu acel cod de inginer silvic neexistând un cod pentru resurse umane, iar când i s-a întocmit reclamantului fișa pe post pentru resurse umane nu i s-a schimbat codul, nu i s-a făcut un act adițional la contractul de muncă, contractul de muncă anexat la dosar arată că reclamantul este inginer silvic în cadrul direcției.
Referitor la recursul declarat de reclamantul-recurent arată că, prima instanță nu a admis acțiunea sub aspectul schimbării locului muncii ci doar sub aspectul felului muncii. Nu s-a făcut nicăieri referire la schimbarea locului muncii și nici la acel art. 3 din Legea nr. 188/1999, ci s-a referit doar la schimbarea felului muncii. Nu s-a schimbat felul muncii din moment ce este tot inginer silvic, iar martorul despre care spune că a fost în instanță nu a dovedit nimic sub acest aspect, martorul doar a spus că s-a îmbolnăvit în luna decembrie 2012 ori, unitatea a emis toate documentele în februarie 2013, deci după 3 luni. Boala nu a fost marcată de dispoziția 335/2013, nu există documente medicale care să dovedească o astfel de boală, toate analizele medicale făcute la medicul de medicina muncii dovedesc că acesta era apt pentru muncă și nu avea nici un fel de probleme medicale.
Ceea ce ține de sindicat nu ține și de instituție astfel că, procesul-verbal încheiat de Sindicat prin care reclamantula fost schimbat din calitatea de lider nu are legătură cu unitatea.
S-a mai făcut referire la depoziția martorului M. care nu a spus nimic despre relația lui din cadrul unității, întrucât acesta nici nu știe, iar martorul audiat de unitate domnul Ipser a relatat că „ în unitate totul mergea absolut într-un ritm normal, acestuia dându-i-se atribuții specifice postului de inginer silvic pe care era angajat cu contractul individual de muncă”.
Apreciază că dacă funcția a rămas neschimbată, acesta este în continuare inginer silvic, schimbarea anumitor atribuții ale postului nu are o influență asupra felului muncii, întrucât contractul individual de muncă nu a fost afectat, neschimbându-i-se nici locul și felul muncii. Articolul 41 din Codul muncii se referă la locul și felul muncii, care nu au fost schimbate, reclamantul a dat concurs pentru un post de inginer silvic din cadrul Direcției Silvice B. și nu pentru un post de inginer sau de persoană persoană responsabilă la C. resurse umane.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. inițial sub nr._ la data de 11.02.2013, iar apoi, ca urmare a regulatorului de competență pronunțat de către Curtea de Apel Suceava – sentința nr. 304 din 13.11.2013, reînregistrată sub nr._, reclamantul Z. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta R. Națională a Pădurilor –ROMSILVA- prin Direcția Silvică B.: anularea ca nelegală a Dispoziției nr. 335 din 16.01.2013 prin care directorul pârâtei i-a modificat în totalitate fișa postului cu atribuțiile de serviciu începând cu data de 16.01.2013; revenirea sa pe funcția și la locul de muncă deținute anterior emiterii dispoziției contestate, respectiv pe funcția de inginer silvic la compartimentul „ Resurse umane, organizare, programare” din cadrul centralei Direcției Silvice B.; obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 lei pentru prejudiciului moral cauzat prin emiterea dispoziției contestate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate.
În motivare, reclamantul a arătat că Dispoziția nr. 335 din 16.01.2013 este nelegală, întrucât modificarea în totalitate a fișei postului cu atribuțiile de serviciu a echivalat în fapt și în drept, cu mutarea definitivă pe un alt post dintr-un alt compartiment al direcției silvice, cu schimbarea totală a felului și a locului muncii, fără a i se cere în prealabil acordul scris, așa cum obligă disp. art. 91 alin. 2 teza finală din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, lege aplicabilă în temeiul disp. art. 58 din OUG nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic.
Dispozițiile acestui text de lege trebuie coroborate cu disp. art. 17, 19, 40 și 41 din Codul muncii, conform disp. art. 117 din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora statutul funcționarilor publici se completează cu legislația muncii în măsura în care prevederile din cele două reglementări nu sunt contrare, în cauză fiind aplicabile și disp.art. 3 lit.f din Legea nr. 188/1999 care reglementează principiul stabilității în muncă și în exercitarea funcției, principiu care trebuie să guverneze executarea unui contract de muncă sau unui raport de serviciu și care a fost nesocotit prin emiterea dispoziției în litigiu.
Deși din preambulul dispoziției contestate rezultă că s-a avut în vedere eficientizarea activității instituției, în realitate scopul urmărit și realizat a fost aducerea pe postul său a d-lui ing. A. I. de la Ocolul silvic Trușești, acesta preluând în totalitate atribuțiile sale de serviciu, fapt ce rezultă din Dispozițiile nr. 488/23.01.2013 și nr. 735/1.02.2013, cu toate că ing. A. I. s-a ocupat anterior de activitatea de mecanizare și păduri private, neavând nici un fel de experiență în domeniul activităților specifice compatimentului „resurse umane”, înlocuirea sa după aproape 4 ani de experiență și numeroase cursuri de pregătire profesională și mutarea sa în compartimentul din care venit ing. A. neputând fi considerate în nici un caz măsuri de eficientizare a activității instituției.
Reclamantul a mai învederat că a obținut prin concurs postul din cadrul compartimentului resurse umane, astfel încât înlocuirea sa este vădit nelegală, iar împrejurarea că nu i s-a schimbat denumirea funcției prevăzute în C. (clasificatorul ocupațiilor din România) - aceea de inginer silvic - și nici locul de muncă prevăzut în mod generic în contractul individual de muncă - Direcția silvică B. - nu înseamnă nicidecum că nu a avut loc o mutare în accepțiunea disp.art. 91 alin.2 lit.a teza finală din Legea nr. 188/1999 și o modificare unilaterală a contractului său individual de muncă sub aspectul locului și felului muncii.
Faptul că locul său de muncă era în compartimentul „resurse umane, organizare și programare” și că felul muncii era de inginer silvic în cadrul acestui compartiment rezultă, pe de o parte, din clauza numerotată cu E cuprinsă în contractul individual de muncă potrivit căreia „ atribuțiile postului sunt prevăzute în fișa postului, anexă la contractul individual de muncă”, iar, pe de altă parte, din fișa postului care i-a fost înmânată la data de 23.01.2009 în care s-a menționat că aceasta este anexă la contractul individual de muncă și din care rezultă în mod expres locul și felul muncii sale. La data de 4.10.2011 a primit a doua fișă a postului depusă la dosar în care s-a menționat din nou în mod expres compartimentul în care lucra, felul muncii sale rămânând neschimbat.
Comparând această fișă a postului cu fișa postului pe care a fost mutat prin dispoziția contestată se constată că a avut loc o schimbare totală a atribuțiilor de serviciu și o mutare efectivă într-un alt compartiment din cadrul direcției, așa cum atestă și organigrama depusă la dosar, fiind compartimente distincte (postul de la resurse umane este subordonat direct directorului iar cel de la mecanizare și drumuri forestiere fiind subordonat șefului de birou tehnic).
Cu privire la daunele morale solicitate, a susținut că sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii patrimoniale ale angajatorului față de salariat, fapta ilicită constând în măsura nelegală dispusă împotriva sa prin dispoziția contestată. Temeiul legal al despăgubirilor solicitate îl reprezintă disp. art. 253 alin. l din Codul muncii, dispoziții aplicabile în temeiul art. 117 din Legea nr. 188/1999.
În argumentarea daunelor morale solicitate reclamantul a precizat că emiterea Dispoziției nr. 335 din 16.01.2013, a fost un mijloc de presiune psihologică, aplicată asupra sa pentru a-și da acordul scris să plece într-o funcție inferioară la o subunitate și pentru a fi discreditat ca lider de sindicat deoarece a apărat foarte activ drepturile membrilor de sindicat în fața actualului director.
Astfel, i-a fost afectat prestigiul profesional și personalitatea (cinste, demnitate, onoare): afectarea credibilității, a onoarei, a cinstei la locul de muncă - toți salariații compătimindu-l pentru situația în care era, și recomandându-i să nu se mai pună cu directorul, deoarece el are putere și face ce vrea cu orice salariat; umilința profesională și morală prin scoaterea sa din birou pe holul unității; i-a fost afectat foarte grav prestigiul profesional, aprecierea și respectul în rândul colegilor de serviciu de care s-a bucurat până la emiterea dispoziției de modificare a atribuțiilor de serviciu, colegii „apreciind” că nu a făcut față exigențelor profesionale ale noului director și a fost înlăturat de pe post; afectarea relațiilor de serviciu cu colegii, majoritatea dintre ei privindu-l ca pe un angajat în care nu se mai poate avea încredere profesională și colegială; scăderea capacității de concentrare asupra sarcinilor de serviciu, trebuind să depună un efort enorm pentru a realiza sarcinile de serviciu trasate, din cauza stresului extrem pe care l-a simțit; i-a fost afectată grav încrederea acordată de membru de sindicat care au considerat că din postul nou ce i s-a impus de către directorul unității nu mai are prestanța și pârghiile pentru a le apăra eficient drepturile, ca urmare, la prima întrunire a adunării generale a Sindicatului Silvicultorilor din județul B. din data de 31.05.2013 a fost revocat din funcție, deși mandatul statutar era pentru 4 ani; încetarea comunicării cu personalul corespunzător ierarhic superior de la R. Naționala a Pădurilor-Romsilva și respingerea sa la apelurile telefonice; îngrădirea dreptului de a participa la instruiri, calificări pe linie de Resurse umane organizate de RNP Romsilva; afectarea progresului în cariera profesională și diminuarea credibilității în mediul universitar de specialitate din cadrul Universității „Ș. Cel M." Suceava, unde începând cu anul 2011, a urmat masteratul în cadrul specializarea „Conservarea biodiversității și certificarea pădurilor ”, deoarece, din cauza hărțuirii continue la locul de muncă nu a mai reușit să elaboreze și să susțină lucrarea/examenul de disertație.
Reclamantul a mai susținut că i-a fost afectată și starea de sănătate, prin stresul extrem pe care l-a simțit, insomniile, agitația și starea permanentă de încordare, că a fost nevoit să ajungă la unitatea de urgență a Spitalului Județean B., unde a și fost internat în perioada 13-19.12.2012, iar apoi a urmat concediu medical în perioada 20-26.12.2012, fiind diagnosticat cu pusee foarte periculoase de hipertensiune arterială pe fond de stres si panică, el nefiind anterior internat în spital cu un astfel de diagnostic, așa cum vrea să inducă în eroare pârâta, cu risc major pentru afectarea sănătății pe termen lung.
A fost afectată sănătatea (prin stresul produs) celorlalți membri ai familiei (soție, fiică, mamă) prin aceea că le transmitea fără să vrea tensiunea și stresul provenite de la hărțuirile de la serviciu; o resursă importantă de timp pe care ar fi trebuit să o dedic familiei, propriului copil, a alocat-o parcurgerii documentelor legislative, redactării contestațiilor, întâmpinărilor și găsirii soluțiilor pertinente, că a fost tulburată și degradată atmosfera domestică prin tensiuni și prin ocuparea celei mai mari părți a timpului cu discuții despre această situație umilitoare de a-i fi anulată titulatura la compartiment și de a fi scos pe holul unității.
În dovedire reclamantul a depus la dosar înscrisuri și memorii, a cerut ca instanța să solicite relații de la Direcția Silvică B., precum și administrarea probei testimoniale, fiind încuviințată audierea martorului M. C..
Pârâta R. Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că temeiul legal al Dispoziției 335 îl reprezintă, în principal, prevederile art. 35 lit. b și d din Regulamentul Intern al RNP-Romsiva, potrivit cărora angajatorul are dreptul de a stabili atribuții corespunzătoare pentru fiecare salariat și de a da dispoziții cu caracter obligatoriu, precum și cele a R.O.F., potrivit cărora directorul stabilește și aprobă prin fișa postului sarcinile și atribuțiile de serviciu ce revin salariaților din cadrul instituției, acestea atestând legalitatea actului administrativ.
A menționat că art. 2 din Dispoziția care a fost contestată prevede că „ începând cu aceasta data acesta va exercita atribuțiile stabilite în fișa postului anexă, care face parte integrantă din dispoziție. Funcția, locul muncii, salariul și celelalte drepturi cuprinse în contractul individual de muncă rămân neschimbate”. Conform acestei dispoziții reclamantul este în continuare inginer silvic la Direcția Silvică B., cu aceleași venituri, doar că va exercita alte atribuții.
Mai mult în contractul individual de muncă nr. 399/23.01.2009, fila 3, L 3 punctul a scrie expres că angajatorul are dreptul „să dea dispoziții cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalității lor”. De asemeni, în art. 20 (1) litera b) din CCM este prevăzut că angajații au obligația de a realiza „sarcinile de serviciu, ce decurg din fisa postului..., precum si dispozițiile șefilor ierarhici", fapt reiterat și în art. 38 litera b) din Regulamentul Intern aprobat de Directorul General. Articolul 35, litera d) din același regulament prevede faptul că directorul are dreptul sa dea dispoziții.
Articolul 17 - Codul muncii prevede că „ (3) Persoana selectată în vederea angajării ori salariatul, după caz, va fi informată cu privire la cel puțin următoarele elemente:....d) funcția/ocupația conform specificației Clasificării ocupațiilor din România sau altor acte normative, precum și fișa postului, cu specificarea atribuțiilor postului. (4). Elementele din informarea prevăzuta la alin. (3) trebuie să se regăsească și în conținutul contractului individual de muncă”. Reclamantul a fost angajat în funcția de inginer silvic la Direcția Silvică B. urmare a examenului susținut în data de 15.01.2009.
Pârâta a considerat că Dispoziția 335 nu vine în contradicție cu art. 41 din CCM, întrucât nu a fost modificat contractul individual de muncă, reclamantul fiind în continuare inginer silvic la Direcția Silvică B. (felul muncii litera D din CIM „inginer silvic”, cod_, cu aceleași venituri, locul muncii este cel stipulat la litera C din CIM " Direcția S. B.", doar că va exercita alte atribuții în concordanță cu pregătirea sa tehnică).
A arătat că petentul a lucrat și el o perioadă, ca și d-nul ing A. în subordinea actualului director, sens în care decizia cu privire la redistribuirea atribuțiilor în cadrul direcției a fost luată în mod obiectiv, cunoscând abilitățile fiecărui angajat în parte.
Că atribuțiile postului pot fi oricând completate sau diminuate de către conducătorul unității, cu mențiunea că acestea să-i fie aduse la cunoștința celui în cauză, atâta vreme cât nu e atins specificul funcției publice, și că nu s-a adus atingere specificului funcției de inginer silvic, pe care reclamantul o are specificată în contractul de muncă, fișa postului și decizii.
Pârâta a solicitat și respingerea capătului de cerere privind daunele morale ca nedovedit și nefondat, deoarece pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii este necesar ca cel ce pretinde daune morale să producă anumite argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale i-au fost afectate. Reclamantului nu i-a fost afectată imaginea profesională, întrucât schimbarea atribuțiilor nu este o sancțiune așa cum o privește el, ci o decizie de eficientizare a activității luate și asumate de director conform atributelor conferite acestuia de Regulamentul Intern și R.. Nu a dovedit acel stres major despre care vorbește și care nu se confirmă, întrucât nu a avut loc o „ mutare" ci a fost emisă o nouă fișă a postului.
Prin concluziile depuse în cauză, pârâta a precizat că Adresa 24/29.10.2014 emisă de centrul medical cu care au contract de medicină a muncii atestă faptul că HTA are ca factori predispozanti: ereditatea (tatăl petentului a decedat ca urmare a unei boli cardiovasculare), factori vasculari, stări emotive repetate ( or aici se vorbește de o singură decizie și nu de mai multe ocazii), tulburări suprarenale, regim, sare s.a. Medicul de familie afirmă că diagnosticul comunicat prin intermediul soției este de: HTA, cardiopatie hipertensivă, aritmie extrasistolică pulmonara (determinată de cardiopatie) și dislipidemie, arătând că până în 27.12.2013 nu a cunoscut aceste boli cronice. Deși cauza HTA, a cardiopatiei și a aritmiei este de fapt dislipidemia, care pare a fi descoperită întâmplător cu ocazia internării pentru HTA, dar dislipidemia apare într-o perioadă lungă de timp ( sub nicio formă în 6 zile), aceasta poate cauza cardiopatia în timp, dar ca să ajungi și la diagnostic de artimie presupune deja trecerea unei perioade lungi de timp, deci practic este imposibil ca decizia de imputare din 7 decembrie să cauzeze boli cronice după 6 zile, termenul de „cronic" presupunând o „evoluție lentă și de durată".
Cu privire la sensul cuvântului definitivare, pârâta a arătat că aceasta nu poate fi efectuată decât pe postul pentru care a participat la concurs. Perioada de probă a fost pentru stabilirea sa ca inginer silvic în cadrul direcției și nu în cadrul unui anume compartiment. La finalul perioadei de probă fie înceta CM, fie era definitivat însă pe postul pentru care a participat la concurs. Postul scos a fost de inginer cu bibliografie strictă pentru acest domeniu, sens în care la sfârșitul perioadei de probă definitivarea poate fi doar ca inginer în cadrul direcției și nu în cadrul unui compartiment, întrucât nu a participat la un concurs pentru acel compartiment.
În concluzie, s-a menționat că este dreptul angajatorului de a modifica fișa postului. Locul muncii a rămas același „ Direcția Silvică B. ”, felul muncii este identic „ inginer silvic”, nu există mutare în sensul Legii 188/99, fișa postului nu este act administrativ în sensul legii. Nu a fost probată existența daunelor morale urmare a modificării fișei postului, condiții în care a solicitat respingerea acțiunii.
În susținerea acestui punct de vedere s-au depus înscrisuri și precizări, s-au cerut relații oficiale de la medicul de familie al reclamantului – S. C., precum și administrarea probei testimoniale, fiind încuviințată audierea martorului Ipser Heinrich.
Prin sentința nr. 795 din 16 aprilie 2014 Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. administrativ și Fiscal – a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul Z. C., în contradictoriu cu pârâta R. Națională a Pădurilor –ROMSILVA- prin Direcția Silvică B.; a anulat Dispoziția nr. 335 din 16.01.2013 emisă de Directorul Direcției Silvice B.; a dispus reluarea de către reclamant a atribuțiilor stabilite prin Fișa postului anterioară, în cadrul Compartimentului Organizare, resurse umane și programare din cadrul Direcției Silvice B.; a respins pretențiile privind daunele, ca nefondate; a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că, prin Dispoziția nr. 335/16.01.2013 emisă de Directorul Direcției Silvice B. acesta a dispus modificarea fișei postului reclamantului Z. C., începând cu data de 16.01.2013, urmând ca reclamantul să exercite atribuțiile stabilite în fișa postului anexată, respectiv de inginer silvic în cadrul Compartimentului fond forestier (mecanizare, drumuri forestiere).
Instanța a apreciat că nu are relevanță cum se numește actul emis – decizie/dispoziție, din moment ce este un act de dispoziție al persoanei abilitate în acest sens.
Însă, instanța a reținut că dispoziția contestată a fost nelegal emisă, respectiv cu încălcarea prevederilor art. 41 alin. 1 și 3 lit. c din Codul muncii – aplicabil în cauză conform art. 117 din Legea nr. 188/1999, raportat la art. 58 din OUG nr. 59/2000, conform cărora contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților, iar modificarea contractului individual de muncă se referă și la felul muncii.
Astfel, în urma promovării concursului organizat de Direcția Silvică B. la data de 15.01.2009 – la care a concurat pe postul de inginer la direcție – reclamantului i s-a încheiat Contractul individual de muncă nr. 399/23.01.2009, în care s-a specificat că locul de muncă este la Direcția Silvică B., iar felul muncii este inginer silvic, însă efectiv felul muncii a fost stabilit conform fișei postului anexă la contract, emisă la data de 23.01.2009, și preluat ulterior, aproape identic, și în fișa postului emisă la data de 04.10.2011.
Potrivit fișei postului reclamantul și-a desfășurat activitatea în C. de resurse umane, organizare și programare, având relații de subordonare față de directorului Direcției Silvice, având în subordine inginerii și tehnicienii cu probleme de resurse umane, programare, salarizare din cadrul ocoalelor, relații funcționale cu compartimentele de resort din regie și de colaborare cu Direcția Județeană de S. și compartimentele din direcție și ocoale silvice.
În fișa postului anexată dispoziției contestate se menționează însă că reclamantul își desfășoară activitatea în C. fond forestier (mecanizare, drumuri forestiere), având relații de subordonare față de directorul direcției și având în subordine responsabilii de la ocoalele silvice cu mecanizare, drumuri forestiere, relații funcționale cu ceilalți șefi de compartimente și conducerea ocoalelor și de colaborare cu restul personalului în cadrul Direcției Silvice.
După cum s-a observat, reclamantului i s-a schimbat felul muncii, lucrând în cu totul alt compartiment și având cu totul alte relații, atribuții și responsabilități – acestea din urmă fiind de asemenea detaliate în fișele postului menționate, și ținând de activitatea de resurse umane, organizare, programare și salarizare până la modificarea fișei postului, iar apoi de activitatea de mecanizare, întreținere și reparații drumuri forestiere după modificarea fișei postului, deci în concret felul muncii reclamantului a fost modificat, iar în cauză pârâta nu a făcut dovada că ar fi avut acordul reclamantului în acest sens.
Ca urmare, acțiunea reclamantului apare întemeiată sub acest aspect, instanța a dispus anularea dispoziției, iar urmare a anulării actului, ca o consecință a repunerii în situația anterioară, potrivit disp. art. 106 din Legea nr. 188/1999 instanța a dispus reluarea de către reclamant a atribuțiilor stabilite prin Fișa postului anterioară, în cadrul Compartimentului Organizare, resurse umane și programare din cadrul Direcției Silvice B..
În privința daunelor solicitate de către reclamant, instanța a apreciat însă că acestea nu sunt justificate în cauză, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 253 din Codul muncii, deoarece anularea dispoziției s-a făcut având în vedere o chestiune formală, neanalizându-se fondul problemei, pentru a se contura o culpă concretă.
De altfel, modul de eficientizare a activității instituției nu poate face obiectul controlului instanței de contencios administrativ, fiind în competența managerului stabilirea atribuțiilor fiecărui salariat, astfel încât, în lipsa acordului salariatului, angajatorul ar fi avut alte mijloace la îndemână.
De asemenea, nu s-a identificat nici un prejudiciu cauzat reclamantului prin emiterea dispoziției și nici o legătură cauzală în acest sens, avându-se în vedere că reclamantul a fost încadrat tot pe postul de inginer silvic, cum a fost menționat și în contractul de muncă – neavând specificat expres că este încadrat pentru resurse umane, ba, mai mult, atribuțiile din noul compartiment par a fi mai potrivite specializării sale față de cele pe care le-a avut la resurse umane; din Procesul-verbal al Ședinței de sindicat din data de 31.05.2013 rezultă că revocarea reclamantului din postul de lider nu a avut la bază dispoziția contestată și modificarea fișei postului; problemele de sănătate ale reclamantului, conform relațiilor de la medicul de familie S. C. și declarației martorului M., au apărut înainte de emiterea acestei dispoziții, și se pare că oricum nu sunt grave, de vreme ce reclamantul nu a beneficiat de consultații și tratament medicamentos prin intermediul medicului de familie; activitatea în orice loc de muncă presupune un anumit grad de stres în condițiile actuale din societate; schimbarea fizică a biroului prin sine însăși nu a fost de natură să-i cauzeze reclamantului prejudicii, eventualele consecințe „ de imagine” fiind create, după cum reiese din declarația martorului Ipser, de către însuși reclamantul, prin atitudinea pe care a avut-o la predarea/primirea atribuțiilor; nu s-au dovedit nici alte prejudicii create reclamantului.
În consecință, pretențiile privind daunele au fost respinse, ca nefondate.
Conform disp. art. 274 și 276 Cod proc. civ., cheltuielile de judecată – onorariul apărătorului, au fost acordate doar pe jumătate, față de admiterea parțială a pretențiilor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul Z. C. și de pârâta R. Națională a Pădurilor ROMSILVA – Direcția Silvică B..
În motivele de recurs recurentul Z. C. critică, în parte, sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie Și susțin că prima instanță a respins în mod greșit capătul de cerere având ca obiect plata daunelor morale, acordând numai în parte cheltuielile de judecată efectuate .
Invocă art. 18 alin. l și 3 din Legea nr. 554/2004, art. 253 alin, 1 din Codul muncii aplicabile în temeiul disp. art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și ale art. 58 alin. l din OUG nr. 58/2000 privind Statutul personalului silvic și arată că angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătura cu serviciul.
Arată că, în cauză, erau îndeplinite pe deplin condițiile răspunderii patrimoniale a angajatorului față de salariat.
A existat fapta ilicită a angajatorului și anume emiterea nelegală a Dispoziției nr. 335 din 16.01.2013 prin care a avut loc modificarea în totalitate a atribuțiilor de serviciu înscrise în fișa postului, mutarea definitivă pe un alt post dintr-un alt compartiment al direcției silvice și schimbarea totală a felului și a locului muncii sale.
În acest fel, angajatorul a încălcat principiul stabilității în muncă și în exercitarea funcției, principiu care trebuie să guverneze executarea unui contract de muncă sau unui raport de serviciu, așa cum prevăd disp. art. 3 lit. f din Legea nr. 188/1999.
Comparând fișa postului pe care se afla cu fișa postului pe care a fost mutat prin dispoziția contestată se constată că a avut loc o schimbare totală a atribuțiilor de serviciu și o mutare efectivă într-un alt compartiment din cadrul direcției, așa cum atestă și organigrama depusă la dosar.
Deși din preambulul dispoziției contestate rezultă că s-a avut în vedere eficientizarea activității instituției, în realitate scopul urmărit și realizat a fost aducerea pe postul său a numitului A. I. de la Ocolul sivilc Trușești, acesta preluând în totalitate atribuțiile sale de serviciu, fapt ce rezultă din Dispozițiile nr. 488 din 23.01.2013 și nr. 735 din 1.02.201. Așa cum a arătat, inginerul A. I. s-a ocupat anterior de activitatea de mecanizare și păduri private în cadrul compartimentului „ fond forestier” din cadrul subunității Ocolul silvic Trușești, neavând nici un fel de experiență în domeniul activităților specifice compatimentului "resurse umane", dar era și este un apropiat al directorului. Cursurile de pregătire și diploma de master depuse la dosar de pârâtă sunt realizări ulterioare mutării sale pe postul său.
Înlocuirea sa după 4 ani de experiență și numeroase cursuri de pregătire profesională și rocada cu inginerul A. I. nu pot fi considerate în nici un caz măsuri de eficientizare a activității instituției.
Nu poate fi neglijat în nici un caz faptul că recurentul a obținut prin concurs postul din cadrul compartimentului resurse umane, astfel încât înlocuirea sa cu atâta ușurință cu o persoană fără nici o pregătire în domeniu este vădit nelegală.
Recurentul mai arată că a suferit un prejudiciu moral pe care l-a explicat în precizările și în concluziile scrise depuse la dosar și dovedit cu înscrisuri și cu depoziția martorului audiat.
Consideră că instanța de fond nu a analizat sub nici o formă argumentarea daunelor morale și totala rea-credință a pârâtei, așa cum a susținut în concluziile scrise.
Astfel că, motivarea respingerii daunelor morale este foarte minimalistă în comparație cu argumentația și probele reale administrate (înscrisuri si martor). Instanța nici nu amintește că, în fapt, emiterea Dispoziției nr. 335 din 16.01.2013, a fost un mijloc de presiune psihologică aplicată asupra sa pentru a i se da acordul scris să plec într-o funcție inferioară la o subunitate (el refuzând anterior „propunerile” sub formă de presiune verbală a directorului asupra sa și pentru a fi discreditat ca lider de sindicat, deoarece a apărat drepturile membrilor de sindicat în fața actualului director.
Fiind titular în postul de inginer la compartimentul Resurse umane, organizare, programare la Direcția Silvică B., precum și prin faptul că era liderul sindicatului silvicultorilor din județul B., avea o poziție extrem de vizibilă în rândul tuturor salariaților, deci impactul negativ asupra prestigiului său (cinste, demnitate, onoare) în rândul colegilor și al membrilor de sindicat a fost maxim, prin emiterea acestei dispoziții de anulare a titulaturii sale. Precizează faptul că la Direcția Silvică B. toți salariații angajați sunt membri de Sindicat, ai aceluiași sindicat, deci impactul negativ al dispoziției de schimbare a jocului si felului muncii asupra sa a fost total, raportat la toți salariații.
Astfel că emiterea abuzivă a Dispoziției nr. 335 din 16.01.2013 i-a cauzat prejudicii majore pe mai multe planuri, la care instanța nici nu a făcut referire cu privire la motivația respingerii acordării daunelor morale.
Prejudiciul moral suferit l-a dovedit, în măsura posibilităților, cu înscrisuri și cu depoziția martorului audiat.
În motivația respingerii daunelor morale instanța nu s-a referit la depoziția martorului său, dar reține afirmațiile martorului pârâtei, respectiv a numitului Ipser, deși credibilitatea și imparțialitatea acestuia sunt cel puțin extrem de îndoielnice.
Majoritatea salariaților știu hărțuirea fără precedent la care a fost supus de către directorul C. S., îndeosebi cei de la centrala Direcției Silvice B., dar nimeni dintre salariații colegi nu au vrut să fie martori.
Există legătură de cauzalitate între fapta ilicită a angajatorului și prejudiciul moral suferit.
Problemele de sănătate au apărut în luna decembrie 2012, după emiterea deciziei de imputare și au strânsă legătură cu serviciul, întrucât anterior emiterii dispoziției contestate, directorul a făcut numeroase presiuni asupra sa pentru a accepta plecarea într-o funcție inferioară la o subunitate, adică în locul inginerului A. I.. De asemenea, decizia de imputare nr. 293 din 7.12.2012 prin care i s-a imputat pe nedrept suma de 15.556 lei face parte din presiunile exercitate asupra sa.
Deși nu rezultă expres din procesul verbal al Ședinței de sindicat din 31.05.2013, înlocuirea din calitatea de lider sindical la scurt timp după apariția problemelor cu conducerea instituției este prezumată că are legătură directă cu aceste probleme. Nu a existat nici un alt motiv (care să fie susținut și dovedit de pârâtă) cu privire la înlocuirea sa din această calitate.
În condițiile arătate, respingerea în totalitate a despăgubirilor solicitate și motivarea instanței constituie o încurajare a conducătorilor numiți de cele mai multe ori pe criterii politice și fără participarea la un concurs pe criterii profesionale în luarea fără nici o responsabilitate și legalitate a unor măsuri împotriva salariaților.
Față de cele arătate, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul solicitat.
În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, R. Națională a Pădurilor - Direcția Silvică B. a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Conform dispoziției reclamantul era în continuare inginer silvic la Direcția Silvică B. ( felul muncii litera d din CIM „inginer silvic”, cod_, cu aceleași venituri, locul muncii este cel stipulat la litera c din CIM Direcția Silvică B., doar că exercitate atribuții în concordanță cu pregătirea sa tehnică.
Așa cum a reținut și prima instanța „modul de eficientizare a activității” nu poate face obiectul acestui dosar. S-a demonstrat că activitățile dispuse a fi executate de reclamant sunt deosebit de importante pentru buna desfășurare a activității în silvicultură, prioritar fiind optimizarea funcționarii parcului de mașini și a drumurilor forestiere. A arătat că nu era nimeni angajat pe acest post. Supozițiile personale are reclamantului nu sunt probate și nici nu pot contrazice realitatea faptică, respectiv importanța funcționalității drumurilor și a mecanizării. Nu a existat o „rocadă”, întrucât numitul A. I. nu-și desfășura activitatea în cadrul Direcției Silvice și nu avea atribuții de drumuri, mecanizare la acea dată.
Prin concurs, reclamantul a „obținut” un post de inginer în cadrul direcției silvice și nu la resurse umane.
Cu privire la afectarea prestigiului profesional și personalității arată că nu a fost dovedită, toate sunt supoziții ale reclamantului, neprobate, iar starea de sănătate nu i-a fost afectată de emiterea deciziei nr. 335 din 16 ianuarie 2013.
Acuzațiile grave de abuz, clientelism și hărțuire nu au fost dovedite.
Astfel, în perioada solicitată de reclamant, pentru care a fost emisă adresa nr._ din 4 septembrie 2014 au avut loc 26 de concursuri, însă acesta se limitează doar la 4, în funcție de interesul său personal.
Mai arată că instanța a reținut depoziția martorului M. și că nu există legătură de cauzalitate între emiterea dispoziției nr. 335 în anul 2013 și presupusul prejudiciu moral suferit de recurent.
Problemele de sănătate ale recurentului au apărut în anul 2012, anterior anului 2013.
Realitatea este că în anul 2013 reclamantul a exercitat activitățile de serviciu după cum a apreciat, acesta fiind motivul pentru care a fost sancționat disciplinar. Luarea unor note de relații nu reprezintă hărțuire, cum în mod subiectiv apreciază recurentul ci urmarea firească a unor nereguli care trebuie explicate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată recursurile nefondate pentru următoarele motive:
Referitor la recursul declarat de pârâtă curtea reține că, contrar susținerilor recurentei, faptul că, prin decizia nr. 36/23.02.2009 emisă de R. Națională a Pădurilor ROMSILVA – Direcția Silvică B., reclamantul a fost încadrat pe postul de inginer silvic la compartimentul „Resurse umane, organizare, programare” în cadrul Direcției Silvice B.. Din fișa postului emisă la data de 23.01.2009 rezultă, de asemenea, că acesta a ocupat funcția de responsabil la compartimentul „organizare, resurse umane și programe”.
Prin Dispoziția nr. 335/16.01.2013 emisă de Directorul Direcției Silvice B. a fost modificată fișa postului reclamantului în sensul că s-a menținut funcția de inginer silvic dar s-a modificat locul muncii la C. fond forestier (mecanizare, drumuri forestiere) și atribuțiile acestuia. În fapt, reclamantul a fost mutat pe un alt post din alt compartiment în cadrul Direcției Silvice B..
Curtea va observa, în prealabil, că raporturilor de serviciu ale reclamantului li se aplică dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici în temeiul art. 58 alin. 1 din OUG nr. 59/2000.
Ori, în conformitate cu dispozițiile art. 91 alin. 1 și 2 din Legea nr. 188/1999 „mutarea în cadrul autorității sau instituției publice ori în cadrul altei structuri fără personalitate juridică a autorității sau instituției publice poate fi definitivă ori temporară.
Mutarea definitivă poate avea loc în următoarele situații:
a) când se dispune de către conducătorul autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea funcționarul public pe o funcție publică vacantă echivalentă, de aceeași categorie, clasă și, după caz, de același grad profesional, sau pe o funcție publică vacantă de nivel inferior pentru care sunt îndeplinite condițiile specifice prevăzute în fișa postului. În cazuri temeinic justificate, mutarea se poate dispune motivat de conducătorul autorității sau instituției publice, cu repartizarea postului corespunzător funcției deținute de funcționarul public. În oricare dintre situații este necesar acordul scris al funcționarului public;
b) la solicitarea justificată a funcționarului public, cu aprobarea conducătorului autorității sau instituției publice, pe o funcție publică vacantă echivalentă, de aceeași categorie, clasă și, după caz, la același grad profesional, sau pe o funcție publică vacantă de nivel inferior pentru care sunt îndeplinite condițiile specifice prevăzute în fișa postului;
c) în alte situații prevăzute de dispozițiile legale.”
Din dispozițiile legale citate rezultă că mutarea funcționarului public în cadrul aceleiași instituții publice se poate face fie prin dispoziție a conducătorului autorității sau instituției publice cu acordul funcționarului public fie la solicitarea justificată a acestuia din urmă.
Din actele dosarului nu rezultă că reclamantul și-ar fi dat acordul pentru mutarea de pe postul deținut în cadrul Compartimentului resurse umane, organizare, programe pe cel din cadrul Compartimentului fond forestier (mecanizare, drumuri forestiere).
Cât privește recursul reclamantului curtea constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 253 alin. 1 din Codul muncii, aplicabile speței în virtutea normelor prevăzute de art. 58 alin. 1 din OUG nr. 59/2000 și ale art. 117 din Legea nr. 188/1999, „angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.”
Pentru acordarea daunelor morale reclamantul trebuia să facă dovada săvârșirii faptei ilicite de către angajator, a prejudiciului suferit și a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul moral suferit.
În cauză, chiar dacă s-a dovedit săvârșirea faptei ilicite de către pârâtă din probele administrate nu rezultă că reclamantul ar fi suferit vreun prejudiciu prin mutarea în alt C. al Direcției Silvice B.. Prejudiciu de imagine pe care îl invocă reclamantul nu se datorează dispoziției contestate ci, așa cum rezultă din declarația martorului Ipser Heinrich, chiar de reclamant prin atitudinea adoptată față de conducerea instituției la predarea/primirea atribuțiilor. În ceea ce privește problemele de sănătate pe care le are reclamantul curtea constată că acestea au apărut anterior emiterii dispoziției contestate așa cum rezultă din relațiile comunicate de Cabinetul individual doctor S. C. și din declarația martorului M. C..
Cum reclamantul nu a făcut dovada raportului de cauzalitate între fapta ilicită săvârșită de angajator și prejudiciul moral pretins suferit (prejudiciu de imagine și afecțiuni medicale) curtea constată recursul reclamantului nefondat.
În considerarea celor arătate, curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate.
Întrucât ambele recursuri au fost respinse, curtea va face aplicarea dispozițiilor art. 276 din Codul de procedură civilă, urmând ca părțile să-și suporte fiecare propriile cheltuieli de judecată din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul Z. C. și de pârâta R. Națională a Pădurilor ROMSILVA – Direcția Silvică B., împotriva sentinței nr. 795 din 16 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal – în dosarul nr._ .
Respinge cererea recurentului-reclamant de obligare a recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 februarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. V.N.
Jud. fond: P. M.M.
Tehnored. H.L.
Ex. 2/26.06.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 689/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1027/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
