Pretentii. Decizia nr. 689/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 689/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 2664/86/2014
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA NR.689
Ședința publică din data de 12 februarie 2015
Președinte A. I. I.
Judecător M. M. D.
Judecător S. O.
Grefier V. T.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, ..7, județul Suceava împotriva sentinței nr.4855 din 18 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal intimați fiind S. F. Municipal Fălticeni și M. M..
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, procedând în conformitate cu prev. art.131 raportat la art. 483 din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), respectiv art. 8 și 10 din Legea nr.554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, constatând că recurenții au solicitat judecarea în lipsă și recursul în stare de judecată a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA ,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal la data de 24.03.2014 cu dosar nr._, reclamantul M. M. în contradictoriu cu pârâta S. F. Municipal Fălticeni prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași a solicitat obligarea acesteia la restituirea dobânzilor fiscale aferente taxei de poluare achitate în cuantum de 1.115 lei, pentru perioada 23.02.2009 – 01.01.2012, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr.4855 din 18 septembrie 2015 Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamantul M. M. în contradictoriu cu pârâta S. F. Municipal Fălticeni prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, obligând-o să achite reclamantului suma de 805 lei, reprezentând dobânda fiscală aferentă taxei de poluare pentru perioada 23.02.2009 – 01.01.2012, precum și suma de 161 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.
În motivarea recursului a arătat că, în conformitate cu art.124 alin.1 din OG nr.92/2003, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prev. de art.117 alin. 2 sau la art.70 după caz. Astfel, în considerarea principiilor care stau la baza exercitării funcției publice prevăzute de Legea nr.188/1999 rep. legiuitorul a reglementat un termen expres de 45 de zile pentru soluționarea de către organul fiscal a cererilor depuse de către contribuabili. Cu raportare directă la prevederile art.124 alin. 1 din OG nr.92/2003 rep. rezultă că dreptul petentului la reparație sun forma dobânzilor ia naștere doar în situația în care procedura de restituire a sumei stabilite prin titlul creditorului reprezentat de hotărârea judecătorească se face cu întârziere și nu se finalizează în termenul legal de 45 de zile, cu excepția prev. de art.70 alin. 2, sancționând lipsa de diligență a organului fiscal.
De asemenea precizează că acțiunea derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prev. de art.124 din OG nr.92/2003 rep. privind Codul de procedură fiscală.
Mai arată că, ordonanța de urgență stabilește că taxa constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. În considerentele deciziei, Curtea Europeană a reținut că „(26) În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctul 29). (27) În speță, trebuie să se constate că un regim precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință. (28) Astfel, această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.”
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L E G I I ,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, ..7, județul Suceava împotriva sentinței nr. 4855 din 18 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal intimați fiind S. F. Municipal Fălticeni și M. M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 februarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. M.M.D.
Tehno.T.V.
2 ex./16.02.2015
Jud. fond D. C.
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 6/2015. Curtea... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
