Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 1843/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1843/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 321/39/2013*
Dosar nr._ - Legea nr. 188/1999 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 1843
Ședința publică din 30 martie 2015
Președinte G. D.
Judecător M. L.
Judecător N. M.
Grefier S. O.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, cu sediul în sectorul 2 al municipiului București, .. 47, împotriva sentinței nr. 862 din 7 mai 2014, pronunțată de Tribunalul B. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta P. M..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că în procedura de regularizare a cererii reclamanta intimată a depus întâmpinare la recursul promovat solicitând a se face aplicarea dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă iar recurenta a depus răspuns la întâmpinare solicitând judecarea în lipsă.
Instanța a constatat recursul în stare de judecată și, față de împrejurarea că atât prin întâmpinare cât și prin răspunsul la aceasta s-a solicitat judecarea în lipsă, a constatat terminată judecarea procesului și a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal la data de 23.04.2013, reclamanta P. M., în contradictoriu cu Administrația Națională a Penitenciarelor a solicitat să se dispună anulare Deciziei nr. 739 din data de 7.11.2012 emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor, prin care a fost sancționată cu „mustrare scrisă”.
Reclamanta și-a motivat acțiunea arătând că deține funcția de comisar penitenciar, iar prin Decizia emisă de pârâtă a fost sancționată disciplinar cu „mustrare scrisă” pentru săvârșirea unei abateri disciplinare comise în calitate de director adjunct economico-administrativ în cadrul Penitenciarului B., decizie pe care o consideră nelegală și netemeinică pentru motivele dezvoltate pe larg în cerere.
La termenul din data de 25 iunie 2013, Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților excepția necompetenței sale materiale în soluționarea acțiunii reclamantei (fila 303 – Încheiere de ședință) excepție asupra căreia părțile litigante nu au formulat obiecțiuni.
Prin sentința nr. 205 din data de 2 august 2013 Curtea de Apel Suceava a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal cu motivarea că în conformitate cu art. IV din Legea nr. 2/2013 cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, iar în speță acțiunea reclamantei se încadrează în situația premisă reglementată de textul de lege menționat.
Legal învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul B. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal prin sentința nr. 862 din 7 mai 2014 a admis acțiunea formulată de reclamanta P. M., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici” și a anulat Decizia nr. 739/07.11.2012 emisă de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 739/07.11.2012, emisă de pârâtă s-a dispus sancționarea reclamantei cu „mustrare scrisă” reținându-se în sarcina sa că această sancțiune a fost aplicată pentru neglijență și superficialitate manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și a dispozițiilor legale.
Concret, în sarcina reclamantei în calitatea sa de comisar de penitenciare s-a reținut săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută art. 69 lit. b) din Legea nr. 293/2004 republicată, respectiv „neglijență și superficialitate manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor legale sau a celor primite de șefii ierarhici ori de la autorități anume stabilite de lege” coroborat cu art. 48 lit. d) din același act normativ și anume „executarea cu profesionalism … a atribuțiilor de serviciu stabilite prin fișa postului”.
Punctual i-au fost imputate reclamantei următoarele abateri în îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu:
- nerespectarea prevederilor Legii nr. 500/2002, a Ordinului MFP nr. 1792/2002 și art. 6 din Legea nr. 82/1991. În legătură cu această faptă s-a reținut că reclamanta ar fi efectuat plata facturii nr._/29.12.2011 emisă de .. B. pentru cantitatea de 5.510 kg fasole uscate, fără ca produsul să fie recepționat, încălcând dispozițiile legale mai sus menționate, care stabilesc că verificarea existenței obligației de plată se realizează prin verificarea documentelor justificative din care să rezulte pretenția creditorului, precum și realitatea serviciului efectuat – livrarea bunurilor.
- nerespectarea prevederilor art. 25 lit. a) și art. 26 lit. b) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, precum și dispozițiile Directorului General al ANP stipulată în art. 2 din Decizia nr. 328/2010. Această abatere imputată reclamantei constă în neefectuarea la timp a lucrărilor de întreținere și reparații conform normelor legale înscrise în Cartea tehnică a construcției și rezultatul din activitatea de urmărire a comportării în timp a construcțiilor.
Din documentația ce a stat la baza emiterii actului administrativ contestat depus în cauză de pârâtă, la solicitarea instanței în temeiul art. 12 din Legea nr. 554/2004, s-a reținut că abaterea disciplinară pentru care s-a aplicat sancțiunea a fost sesizată Comisiei de disciplină din cadrul ANP prin adresa nr._/13.08.2012 de către directorul Penitenciarului B..
În fapt, reclamantei i s-a imputat neglijență și superficialitate manifestată în îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu, invocându-se în concret un număr de 21 de fapte prin care s-a realizat abaterea disciplinară sesizată.
În derularea procedurii disciplinare Comisia de disciplină din cadrul ANP a întocmit un Raport de Inspecție Generală, a administrat atât proba cu înscrisuri, a dispus audierea reclamantei precum și a directorului Penitenciarului B. și a reținut comiterea abaterii disciplinare sesizată prin două din cele 2 de fapte.
Întrucât urmare a Referatului întocmit de Comisia de disciplină din cadrul ANP nr._/A/CD/04.10.2012 reclamanta a fost sancționată cu mustrare scrisă, aceasta s-a adresat instanței de contencios administrativ solicitând anularea Deciziei prin care s-a aplicat sancțiunea cu motivarea că nu a săvârșit niciuna din cele două fapte.
1. Cu privire la imputarea faptei de a fi efectuat plata cantității de 5510 kg fasole fără ca produsul să fie recepționat și introdus în magazia unității, a reținut Tribunalul B. că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei (filele 25 – 33 dosar nr._ al Curții de Apel Suceava) rezultă că factura nr._/29.12.2011 emisă de S.C. STEDYAN . 5510 kg fasole a fost ordonanțată la plată la data de 30.12.2011, plata fiind efectuată în aceeași zi.
Așa cum rezultă din înscrisurile cauzei, la nivelul Penitenciarului B., prin decizie, s-au stabilit responsabilitățile în privința certificării efectuării unui serviciu, aprovizionării de bunuri, iar pentru sectorul logistic a fost desemnat să acorde viza de certificare în privința realității, legalității, regularității șeful serviciului logistic, comisar B. G..
Atât pe copia facturii cât și pe propunerea de angajare a plății există semnăturile ofițerilor de penitenciar Livadaru C, B. G. și A. L. membri în comisia de recepție a penitenciarului.
De asemenea, la fila 30 din același dosar, există nota de recepție semnată în original de aceeași comisie, din care rezultă că marfa a fost recepționată în data de 30.12.2011.
Având în vedere că documentele prezentate spre verificare în data de 30.12.2012 au fost corecte, având toate avizele – semnăturile compartimentelor de specialitate, judecătorul fondului a apreciat că în cauză au fost îndeplinite condițiile efectuării plății.
Față de înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanța a apreciat că în mod greșit s-a reținut în sarcina reclamantei nerespectarea prevederilor Legii nr. 500/2002, a Ordinului MFP nr. 1792/2002 și art. 6 din Legea nr. 82/1991. Dimpotrivă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a respectat toate prevederile legale în ceea ce privește angajarea, lichidarea, ordonanțarea la plată și plata efectivă a facturii nr._/2011, întocmind toate documentele necesare și având confirmarea introducerii în magazia unității a mărfii achitate datorită existenței Notei de recepție nr._/30.12.2011.
2. Cu privire la imputarea faptei de neefectuare la timp a lucrărilor de întreținere și reparații conform normelor legale înscrise în Cartea tehnică a construcției prin care s-au încălcat prevederile art. 25 lit. a) și art. 26 lit. b) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, precum și dispozițiile Directorului General al ANP stipulată în art. 2 din Decizia nr. 328/2010, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor legale mai sus menționate, proprietarii, administratorii și utilizatorii construcțiilor au ca obligații principale „efectuarea la timp a lucrărilor de întreținere și de reparații care le revin …” și de a efectua la timp lucrările de întreținere și reparații. Totodată, prin art. 42 din Decizia nr. 328/2010 a Directorului ANP s-a prevăzut că „degradările și distrugerile construcțiilor sau ale unor părți ale acestora, cauzate de lipsa de control, exploatarea necorespunzătoare, neîntreținerea sau neexecutarea la timp și de bună calitate a lucrărilor de întreținere și reparații curente se constituie ca pagubă și se cercetează administrativ…”.
Urmare a cercetării administrative, în sarcina reclamantei au fost reținute următoarele deficiențe în administrarea clădirii Penitenciarului B.:
- grupurile sanitare aferente camerelor de detenție de la nivelul parterului și etajului I, ale secțiilor de deținere I și a II – a prezintă infiltrații datorită următoarelor cauze: inexistența țevii de protecție de trecere prin plăcile tranșeelor a coloanelor de alimentare cu apă; inexistența hidroizolațiilor și a racordului vertical al acestea la nivelul plăcilor de beton armat în spațiile afectate grupurilor sanitare aferente camerelor de detenție; avarii la instalația de scurgere a cădițelor (71 C din Raportul de Inspecție Generală);
- ventilația naturală din grupurile sanitare prin ghenele de ventilație este nefuncțională (71 d Raportul de Inspecție Generală);
- datorită deficiențelor specificate mai sus suprafețele de tavane și pereți aferente grupurilor sanitare ale camerelor de detenție finisate cu spoieli cu lapte de var sunt deteriorate fiind afectate de condens și infiltrații (71m Raportul de Inspecție Generală);
- sârma ghimpată asupra înălțării este deteriorată datorită coroziunii (71pp Raportul de Inspecție Generală);
- scările de acces la PP2, PP3 și PP3" sunt deteriorate, la posturile de pază confecția metalică a rampei se află în stare avansată de coroziune, iar treptele scării confecționată din scândură de lemn prezintă o stare avansată de deteriorare (71uu Raportul de Inspecție Generală);
- pentru diferența dintre totalul devizelor estimative de lucrări întocmite de subinspector de penitenciare inginer M. I. și valoarea menționată în proiectul de buget aferent anului 2013 nu sunt elaborate devize estimative (73e Raportul de Inspecție Generală);
- a efectuat plata lucrărilor de ignifugare a șarpantelor Pavilionului A de la articolul bugetar 20.30.30 alte cheltuieli bunuri și servicii, deși respectivele lucrări sunt lucrări de natura reparațiilor curente (73m Raportul de Inspecție Generală);
- la nivelul ANP nu există solicitare de fonduri bugetare în vederea autorizării ca și personal de supraveghere a centralei termice al unui cadru al unității deși această responsabilitate cade în sarcina directorului unității, cu toate acestea nu rezultă că este o prioritate la nivelul conducerii ca supravegherea permanentă a utilajelor din dotarea centralei termice să fie efectuată de personal calificat (74 d Raportul de Inspecție Generală);
- referitor la modul de asigurare și organizare a activităților de prevenire și protecție rezultă o superficialitate în identificarea și previzionarea necesarului de fonduri bugetare a unității; coordonarea deficitară a întocmirii necesarului pentru proiectul de PAAP (78 f Raportul de Inspecție Generală).
Cu privire la deficiențele constatate la punctele 71c-e, 71m, 71pp, 71uu, 73e din Raportul de Inspecție Generală nr._/31.07.2012, deficiențe constând în general în neefectuarea la timp a lucrărilor de întreținere și reparații ale Penitenciarului B., instanța a apreciat că din documentația ce a stat la baza emiterii deciziei de sancționare nu rezultă nici o culpă imputabilă reclamantei pentru neefectuarea sau efectuarea cu întârziere a diferitelor lucrări.
Astfel Raportul de inspecție generală nr._/31.07.2012, efectuat de către Direcția Inspecție Penitenciară - Serviciul control, a concluzionat, în urma analizei cheltuielilor înregistrate în bugetul final al anului 2011, că ponderea acestora s-a reflectat în realizarea cu prioritate a obiectivelor pentru asigurarea funcționării penitenciarului în situație de austeritate bugetară.
Totodată s-a reținut în sarcina reclamantei că nu a efectuat cu celeritate lucrări de înlăturare a deteriorărilor de la grupurile sanitare și în posturile de pază.
Referitor la aceste aspecte, din înscrisurile cauzei a rezultat că prin proiectul de buget pe anul 2011 la articolul bugetar 20.02 reparații curente, reclamanta a fundamentat suma de 196.000 lei, din care au fost alocați doar 71.229 lei, pe care i-a utilizat în totalitate, fiind nevoiți să îi prioritizeze pentru a asigura activitățile strict necesare bunului mers al unității, urgențele (avarii la instalații de încălzire, la instalații sanitare, igienizare camere de deținere și bai aferente care se aflau într-un stadiu avansat de degradare).
În atare situație, în care Penitenciarului B. s-a alocat circa 1/3 din suma solicitată la acest capitol bugetar, instanța a apreciat că nu putea fi reținută în sarcina reclamantei neglijență și superficialitate în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau de executare cu neprofesionalism a sarcinilor stabilite prin fișa postului. Instanța a constatat că, din contră, reclamanta a manifestat implicare în a efectua reparațiile necesare, deoarece la inițiativa sa, în luna martie 2011, cu prilejul controalelor efectuate pe secții la camerele de deținere, constatând unele disfuncționalități în starea administrativ gospodărească, a numit o comisie, alcătuită din șeful serviciului logistic, responsabilul compartimentului cazarmare și gospodari, cărora le-a trasat sarcina de a inventaria toate camerele de deținere în termen de două săptămâni și stabilirea deficiențelor constatate la fața locului pe care urma să le remedieze.
La finalizarea acțiunii toate deficiențele au fost centralizate și în funcție de alocațiile bugetare, pe care le-a avut la dispoziție a procedat împreună cu directorul unității la prioritizarea și efectuarea lucrărilor de reparații curente.
După efectuarea lucrărilor de reparații curente recepția a fost confirmată prin proces verbal.
Totodată pentru anul 2012, prin proiectul de buget la articolul bugetar 20.02 reparații curente, reclamanta a fundamentat suma de 203.953 lei, din care a fost alocată suma de 73.446 lei. Față de această situație, instanța a apreciat că nu poate fi reținută culpa reclamantei în neefectuarea reparațiilor instalațiilor sanitare, impunându-se de la sine prioritizarea cheltuielilor.
Instanța a apreciat că reclamanta, din contră, a manifestat implicare în îndeplinirea acestei atribuții înscrisă în fișa postului, prin aceea că, având în vedere condițiile de cazare pe secția a VII-a, a decis să intervină prin lucrări de reparații curente efectuate în regie proprie la toate camerele de deținere. Așa cum rezultă din înscrisurile cauzei, cea mai mare parte a alocațiilor bugetare cu această destinație a fost utilizata pentru amenajare băi, schimbat uși, montat gresie, faianță, corpuri WC, igienizat în totalitate camerele, vopsit tâmplărie, paturi, schimbat toate saltelele, confecționat mobilier, igienizat holul secției de deținere).
În cauză au fost respectate și prevederile Deciziei directorului General al ANP nr. 328/2010, în sensul că la data de 30.03.2012 a fost întocmit procesul verbal nr._/2013 avizat de reclamantă, prin care s-a efectuat controlul periodic al construcțiilor din folosința unității și s-au stabilit categoriile de lucrări necesare în cadrul reparațiilor curente de întreținere.
Cu privire la deficiențele constatate la punctele 74d și 78f din Raportul de Inspecție Generală, tribunalul a apreciat că nu poate reținută culpa reclamantei pentru aceste deficiențe, atâta vreme cât prin adresa nr. F/_/PBBT/11.10.2010 s-a adus la cunoștința ANP necesitatea angajării de fochiști prin deblocarea posturilor existente în statul de organizare.(fila 69 documentație depusă de ANP). În atare situație răspunderea pentru neexercitarea de către personal calificat a supravegherii utilajelor din dotarea centralei termine, revine ANP, care deși a fost sesizată de conducerea Penitenciarului B. în acest sens, nu a luat nici o măsură pentru deblocarea posturilor și angajarea de personal calificat, ci a stat în pasivitate.
Împotriva acestei sentințe pe care pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în termen legal, a promovat recurs pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor.
În susținerea căii de atac promovate, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 din Noul Cod de procedură civilă, recurenta a arătat că sentința atacată este pronunțată în considerarea unei baze legale eronate, respectiv Legea nr. 188/1999 și interpretarea greșită a legislației speciale, întrucât sediul materiei pentru Administrația Națională a Penitenciarelor și unitățile sale subordonate îl constituie Legea nr. 293/2004 republicată, precum și Ordinul ministrului justiției nr. 2856/C/2004 prin care s-a aprobat Regulamentul comisiilor de disciplină din sistemul penitenciar.
A precizat recurenta faptul că, Comisia de disciplină a reținut în sarcina doamnei comisar de penitenciare M. P. săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 69 lit. b) din Legea nr. 293/2004 republicată, respectiv neglijență și superficialitate manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor legale sau a celor primite de la șefii ierarhici, ori de la autorități anume stabilite de lege, coroborat cu art. 48 lit. d), respectiv „executarea cu profesionalism a atribuțiilor de serviciu stabilite prin fișa postului".
Reunită în plen, Comisia de disciplină a luat act de faptul că doamna comisar de penitenciare M. P. a formulat obiecțiuni la referatul privind rezultatul activității de cercetare cu nr._/A/CD/05.10.2012.
În urma analizării, comisia de disciplină în unanimitate, a respins obiecțiile formulate și a reținut în sarcina doamnei comisar de penitenciare M. P., săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 69 lit. b) din Legea nr. 293/2004 republicată, respectiv neglijență și superficialitate manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor legale sau a celor primite de la șefii ierarhici, ori de la autorități anume stabilite da lege, coroborat cu art. 48 lit. d) și anume „executarea cu profesionalism a atribuțiilor de serviciu stabilite prin fișa postului”.
În conformitate cu prevederile art. 17 alin. (1) din Anexa 1 la OMJ nr. 2856/C12004, cu modificările și completările ulterioare, Comisia de disciplină ca structură deliberativă, independentă în exercitarea atribuțiilor ce îi revin a hotărât raportându-se la prevederile art. 31 lit. d) și f) din OMJ 2856/2004. că doamna comisar de penitenciare P. M. se face vinovată de săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art.69 lit. b) coroborat cu art. 48 lit. d) din Legea 293/2004, propunând astfel aplicarea sancțiunii disciplinare prevăzute de art. 70 lit. a), respectiv „Mustrare scrisă”.
În ceea ce privește reținerea instanței că necesitatea angajării de fochiști de către unitatea penitenciară, ar fi fost adusă la cunoștința ANP și s-a solicitat deblocarea posturilor vacante existente în statul de organizare, a susținut instituția recurentă că răspunderea nu îi aparține pentru neexercitarea de către personal calificat a supravegherii utilajelor din dotarea centralei termice, întrucât problemele legate de ocuparea posturilor de fochist de la Penitenciarul B. puteau fi evitate printr-un management eficient al resurselor umane la nivel local, prin ocuparea posturilor din sursă internă cu personal deja încadrat (prin schimbare din funcție), în condițiile în care specializarea pentru a ocupa un astfel de post este de scurtă durată și nu constituie un efort financiar mare (între timp, la Penitenciarul B. s-au ocupat două posturi de fochist prin procedura de schimbare din funcție); că în perioada 2009 - 2013, posturile vacante din sectorul bugetar au fost blocate datorită restricțiilor bugetare prin efectul Ordonanței de Urgență nr. 34/2009 (fiind exceptat doar un procent de 15% din totalul posturilor vacantate). Astfel, în perioada susmenționată, la nivelul sistemului penitenciar s-au făcut mai multe demersuri pentru ocuparea unor posturi vacante din sursă externă dar, din lipsa resurselor bugetare, au fost deblocate doar posturi de medic și asistent medical, în limita procentului susmenționat, reprezentând posturi de maximă necesitate pentru asigurarea asistenței medicale persoanelor private de libertate, care nu puteau fi ocupate din sursă internă sau din școlile care pregăteau personal de penitenciare.
Recurenta a concluzionat arătând că abaterile reclamantei sunt reale, din cercetare a rezultat că au fost săvârșite cu vinovăție, procedura disciplinară s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, iar actul administrativ de sancționare este lipsit de vicii de formă sau fond, sens în care apreciază că sentința atacată trebuie desființată ca fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Prin întâmpinarea depusă în procedura de regularizare a cererii (filele 20-23 dosar), reclamanta intimată P. M. a arătat că sentința pronunțată de Tribunalul B. conține la pagina 10 actul normativ / baza legală în baza căreia a fost aplicată sancțiunea disciplinară - respectiv „mustrare scrisă” prevăzută la art. 69 lit. b) din Legea nr. 293/2004 republicată, respectiv pentru „neglijență și superficialitate manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, a dispozițiilor legale sau a celor primite de la șefii ierarhici ori de la autoritățile anume abilitate de lege” coroborat cu art.48 lit. d) din același act normativ și anume „executarea cu profesionalism a atribuțiilor de serviciu stabilite prin fișa postului” dar dintr-o eroare la pagina 13 este invocată Legea nr. 188/1999 în loc de Legea nr. 293/2004 motiv pentru care a solicitat a se interveni prin corecția bazei legale a sentinței.
A precizat intimata că, având în vedere complexitatea și gradul de dificultate al problematicii cu care se confruntă zilnic, precum și bugetul de austeritate aprobat pentru perioada supusă verificării consideră că sancțiunea aplicată nu este în concordanță cu realitatea faptică, iar personal nu a cauzat o pagubă în patrimoniul unității și nici nu a tulburat bunul mers al activității, încercând în permanentă prin acțiunile pe care le-a întreprins ca unitatea să funcționeze la parametrii optimi, motiv pentru care consideră că nu se face vinovată de neglijență și superficialitate manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu . Deoarece nu au fost luate în considerare probele administrate în cadrul ședințelor comisiei de disciplină, nu au fost indicate motivele care au determinat respingere obiecțiunilor formulate și dispunerea aplicării sancțiunii-formulată generic „neglijență și superficialitate în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu” fără a se verifica documentele puse la dispoziție, dacă cele consemnate sunt conforme cu realitatea a solicitat să se dispună respingerea recursului formulat și anularea sancțiunii dispuse în baza Deciziei nr. 739din 07.11.2012 emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul B. cu modificarea bazei legate - respectiv Legea nr. 293/2004 republicată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica recurentei ce vizează pronunțarea sentinței recurate în considerarea unei baze legale eronate, respectiv Legea nr. 188/1999 și interpretarea greșită a legislației speciale, în condițiile în care sediul materiei pentru Administrația Națională a Penitenciarelor și unitățile sale subordonate îl constituie Legea nr. 293/2004 republicată, precum și Ordinul ministrului justiției nr. 2856/C/2004 prin care s-a aprobat Regulamentul comisiilor de disciplină din sistemul penitenciar, Curtea apreciază că aceasta este nefondată, întrucât considerentele sentinței recurate nu au fost întemeiate pe dispozițiile Legii nr.188/1999, instanța de fond analizând legalitatea și temeinicia sancțiunii contestate prin prisma dispozițiilor Legii nr.293/2004. Faptul că, în finalul considerentelor, sunt invocate prevederile legii generale nr.188/1999, nu echivalează cu aplicarea exclusivă a dispozițiilor legii generale în detrimentul celei speciale.
Față de situația de fapt rezultată din probele administrate, instanța de fond a apreciat în mod corect că reclamanta nu se face vinovată de comiterea abaterii disciplinare reținute în sarcina sa prin decizia de sancționare disciplinară nr.739/07.11.2012.
Astfel, Curtea are în vedere faptul că, dintre cele 21 de fapte reținute în sarcina reclamantei de conducerea penitenciarului, Comisia de disciplină din cadrul ANP, constituită potrivit Ordinului ministrului justiției nr. 2856/C/2004 prin care s-a aprobat Regulamentul comisiilor de disciplină din sistemul penitenciar, în urma cercetării disciplinare, a reținut comiterea doar a două fapte, ce ar întruni elementele constitutive ale abaterii disciplinare constând în neglijență și superficialitate manifestată în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Cu privire la fapta de a fi efectuat plata cantității de 5510 kg fasole fără ca produsul să fie recepționat și introdus în magazia unității, instanța de fond a reținut în mod corect, ca fiind exonerator de răspundere, faptul că, anterior efectuării plății de către reclamantă, comisia de recepție numită prin decizie a conducerii penitenciarului, a întocmit nota de recepție din care rezultă că marfa a fost recepționată la data de 30.12.2011, aceeași comisie semnând și copia facturii, precum și propunerea de angajare a plății.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă imputată reclamantei, de neefectuare la timp a lucrărilor de întreținere și reparații conform normelor legale înscrise în Cartea tehnică a construcției, instanța reține că, nici la fond și nici prin cererea de recurs, pârâta-recurentă nu a indicat cu exactitate care sunt acțiunile pe care trebuia să le întreprindă reclamanta și a căror neefectuare sau efectuare cu întârziere se datorează în mod indubitabil atitudinii culpabile a acesteia.
Mai mult decât atât, prin cererea de recurs se invocă faptul că, în perioada 2009-2013, posturile vacante din sectorul bugetar au fost blocate datorită restricțiilor bugetare impuse de OUG nr.34/2009 și că, în ciuda demersurilor din partea sistemului penitenciar pentru ocuparea unor posturi vacante din sursă externă, au fost deblocate doar două posturi – de medic și de asistent medical. Acest aspect conduce la concluzia excluderii culpei reclamantei pentru neexercitarea de către personal calificat a supravegherii utilajelor din dotarea centralei termice.
Reținând că celelalte aspecte invocate prin cererea de recurs reprezintă chestiuni de netemeinicie a sentinței recurate, ce vizează modalitatea de interpretare de către instanța de fond a probatoriului administrat în cauză, și nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art.488 Cod procedură civilă, iar criticile de nelegalitate sunt neîntemeiate, Curtea urmează a respinge recursul ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, cu sediul în sectorul 2 al municipiului București, .. 47, împotriva sentinței nr. 862 din 7 mai 2014, pronunțată de Tribunalul B. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta P. M., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. G.D.
Jud. fond. U. M.
Tehnored. S.O.
Ex. 4/06.04.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 1459/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 2951/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
