Pretentii. Decizia nr. 1334/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1334/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 11518/86/2013
Dosar nr._ - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1334
Ședința publică din 18 martie 2015
Președinte D. D.
Judecător P. D.
Judecător V. L.
Grefier Ș. N.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași,– prin Administrația Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 6287 din 30.10.2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal – în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul M. R., CNP:_, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat R. C., în municipiul Suceava, ., nr. 26, .> La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat R. C., pentru reclamantul intimat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 96 pct. 3 și art. 483 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă raportat la dispozițiile art. 8 și art. 10 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, se declară competentă material, general și teritorial în soluționarea cauzei.
Avocat R. C. depune la dosar împuternicire avocațială, solicitând suspendarea judecății cauzei, având în vedere că pe rolul CJUE există cauze în care s-a pus problema dacă dispozițiile privind timbrul de mediu sunt sau nu contrare dispozițiilor comunitare.
Întrebată fiind, arată că nu a solicitat, în cauză, pronunțarea unei hotărâri preliminare.
Curtea, văzând dispozițiile art. 412 alin. (7) Cod procedură civilă, care prevede că se suspendă de drept judecarea cauzelor „în care instanța formulează o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare adresată CJUE, potrivit prevederilor tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană”, respinge cererea de suspendare, ca nefondată și totodată, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat R. C., pentru reclamantul intimat, pune concluzii de respingere a recursului, pentru motivul că dispoziția legală cu privire la timbrul de mediu nu este în acord cu dispozițiile comunitare, repetându-se situația ce a avut loc cu prilejul instituirii taxei de mediu. Nu solicită cheltuieli de judecată.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 26.11.2013 sub numărul_ reclamantul M. R. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE SUCEAVA a solicitat restituirea sumei 3.892 lei achitată cu titlu de taxă timbru mediu, actualizată cu dobânda aferentă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achitat pentru înmatricularea unui autovehicul a achiziționat din spațiul comunitar, marca TOYOTA o taxă timbru de mediu în cuantum de 3.892 lei, conform chitanței .>TS 8 nr. _ din data de 20.06.2013.
Prin sentința civilă nr. 6287 din 30.10.2014, Tribunalul Suceava a admis acțiunea și a obligat pârâta să-i restituie reclamantului suma de 3.892 lei achitată cu titlu de taxă timbru mediu, precum și dobânda fiscală calculată începând de la data plății – 20.06.2013 și până la data restituirii și să-i plătească suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, în calitate de reprezentant al pârâtei Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivare a arătat că O.U.G. nr. 9/2013 a fost adoptată având în vedere necesitatea asigurării cadrului necesar în vederea realizării unor programe și proiecte din domeniul protecției mediului, pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile-limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.
Prin adoptarea acestui act normativ s-a avut în vedere conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012, potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2.
Se menționează faptul că la elaborarea prezentului act normativ s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.
În jurisprudența comunitară se recunoaște în mod constant libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art. 90 alin. 1 TCE, în funcție de criterii obiective.
Nu există incompatibilitate între normele comunitare și dispozițiile O.U.G. nr. 9/2013, timbrul de mediu instituit prin actul normativ anterior menționat respectând exigențele art. 90 TCE.
Consideră că în mod greșit prima instanță a obligat-o la acordarea dobânzii fiscale, calculată conform art. 124 alin. 2 Cod procedură fiscală și arată că dobânda fiscală se acordă doar sumelor care se restituie sau se rambursează de la bugetul de stat.
Întrucât suma reprezentând timbru de mediu nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul Fondului pentru mediu, în speță nu sunt incidente prevederile art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003, republicată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achitat pentru înmatricularea unui autoturismul marca TOYOTA, o taxă în sumă de 3.892 lei conform deciziei privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule achitată potrivit chitanței .>TS 8 nr. _ din data de 20.06.2013.
În speță, reclamantul invocă, în cererea pentru restituirea taxelor menționate, faptul că dispoziția națională consacră un impozit discriminatoriu.
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 9/2013, timbrul de mediu se aplică pentru categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR2.
Conform art. 4 din același act normativ, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Rezultă din cuprinsul textelor de lege învederate că timbrul de mediu este impus fără discriminare tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă cât și a celor de producție comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării cât și celor rulate cu privire la care se transcrie dreptul de proprietate și pentru care, fie nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, fie s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
O.U.G. nr. 9/2013, respectiv art. 4, prin reglementările sale, nu aduce atingere în mod direct sau indirect egalității de tratament între produsele naționale și cele importate, iar interdicția pe care o stabilește art. 110 ( fost 90) par. 1 prin Tratatul de Instituire a Comunității Europene și potrivit căruia ” Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne sau de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, trebuie aplicată de fiecare dată când o prevedere fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Nu este dat caracterul discriminatoriu al O.U.G. nr. 9/2013 în ceea ce privește achiziționarea efectivă a unui autoturism fie de pe teritoriul României, fie dintr-un stat membru U.E. Câtă vreme se invocă încălcarea liberei circulații a bunurilor, ceea ce prezintă relevanță e achiziționarea efectivă a unui asemenea bun și condițiile în care ea poate fi realizată, nu împrejurarea că e posibil să se afle în circulație autoturisme pentru care nu s-a achitat taxa de poluare sau taxa specială pentru autoturisme ori acestea au fost restituite.
Cauzele pronunțate de CJUE în legătură cu taxa de poluare nu sunt incidente, întrucât nu există o discriminare rezultată din faptul că reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru, este obligat a plăti taxa de timbru de mediu, în condițiile în care aceasta este datorată atât de cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România, cât și de cei cărora li s-a restituit taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante printr-o hotărâre judecătorească.
Totodată, apreciază Curtea a fi de reținut și faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului Uniunii Europene care să interzică statelor membre a institui un sistem general de impozite interne aplicabile potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele.
Față de cele ce preced, deoarece la momentul când reclamantul a achitat taxa - timbrul de mediu, aceasta era datorată potrivit legii naționale atât pentru autovehiculele naționale, cât și pentru cele care au dobândit drept de liberă circulație pe teritoriul Uniunii, în temeiul art. 488 pct. 8 și art. 496 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâtă, va casa în totalitate sentința civilă atacată și, în rejudecare, va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIV,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași,– prin Administrația Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 6287 din 30.10.2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal – în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul M. R., CNP:_, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat R. C., în municipiul Suceava, ., nr. 26, ., .> Casează sentința civilă nr. 6287 din 30.10.2014, pronunțată de Tribunalul Suceava, Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ și, în rejudecare:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Redactat V.L.
Judecător fond B. C.
Tehnored. Ș.N.
4 ex. /
27.03.2015
.>
| ← Pretentii. Decizia nr. 1494/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 2561/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
