Pretentii. Decizia nr. 2511/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2511/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 5462/86/2014
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2511
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 19 MAI 2015
JudecătorPopescu D.
JudecătorGalan M.
PreședinteStănescu A.
GrefierBălănescu E.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta D.G.R.F.P. IAȘI – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 136 din 15.01.2015, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul S. Z. – cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat G. A. din Cajvana, ., județul Suceava.
La apelul nominal, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință învederând că pârâta recurentă a solicitat judecarea în lipsă.
După prealabila verificare, conform art. 131 alin. 1 din codul de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei, instanța a constatat că, potrivit art. 96 pct. 3 din același act normativ, art. 483 din Codul de procedură civilă raportat la art. 8, 10 și 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, pe care, apreciind-o în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal la data de sub nr._ din data de 24.07.2014, reclamantul S. Z. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava. a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 2263 lei, reprezentând contravaloare taxă pentru emisii poluante, precum și dobânda legală aferentă, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 136 din 15.01.2015, Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de S. Z., în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, pe care le-a obligat să restituie reclamantului suma de 2263 lei achitată cu titlu detaxă pentru emisii poluante, sumă reactualizată cu dobânda fiscală aferentă taxei pentru emisii poluante supusă restituirii, calculată începând de la data plății și până la data restituirii; totodată, a obligat pârâtele să plătească reclamantului suma de 326,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Direcția Regională G. a Finanțelor Publice Iași - AJFP Suceava, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că pentru eliminarea posibilelor discriminări apărute din aplicarea vechilor reglementări privitoare la taxa percepută pentru emisiile provenite de la autovehicule și pentru punerea în concordanță a reglementărilor interne de combatere a poluării cu hotărârile CJUE, a fost regândit modul în care sunt taxate autovehiculele, fiind emisă în acest sens Legea nr. 9/2012.
A mai precizat faptul că, acest act normativ a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu prin taxarea unitară indiferent de proveniență autovehiculului.
Potrivit disp. art. 4 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
De asemenea a susținut că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, urmând a se avea în vedere și faptul că taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Recurenta a mai arătat că în mod nelegal judecătorul fondului a dispus obligarea pârâtei și la acordarea dobânzii fiscale calculată conform art. 124 din O.G. nr. 92/2003 rep.
A mai arătat că prezenta acțiune în pretenții derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 rep. privind Codul de procedură fiscală. A conchis prin aceea că taxa de poluare nu constituie venit la bugetul general consolidat ci la bugetul Fondului pentru Mediu, nefiind în speță incidente prevederile art. 124 din O.G. nr. 92/2003 rep.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Dreptul comunitar este incident în speță, mai exact dispozițiile art. 110 TFUE, primul paragraf (ex. art. 90 alin. 1 TCE), care interzic orice discriminare între produsele naționale și produsele altor state membre, așadar și o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „produselor altor state membre” și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”. Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
În fapt, reclamantul a achiziționat dintr-un stat membru UE, un autoturism second-hand marca F. cu număr de identificare ZFA_17 pentru înmatricularea căruia în România a fost obligată să achite suma de 2263 lei cu titlu de taxă pentru emisiile poluante, plata fiind făcută cu chitanța . nr._ din 14.09.2012, conform Legii nr. 9/2012.
La data formulării cererii de către reclamant era în vigoare taxa de poluare prevăzută de Legea nr. 9/2012, denumită taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, ce constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, în scopul finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Ca și taxa stabilită prin OUG 50/2008 cu modificările și completările ulterioare, taxa ce i se impune reclamantului la prima înmatriculare a autoturismului în România nu este în mod evident o taxă vamală în sens strict și nici o taxă cu efect echivalent unei taxe vamale, impusă asupra mărfurilor pentru simplul fapt al trecerii frontierei de stat. Taxa nu este percepută în temeiul faptului că vehiculul trece frontiera statului român, ci cu ocazia primei înmatriculări a vehiculului pe teritoriul României, în vederea punerii sale în circulație. Prin urmare taxa se încadrează în regimul general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie analizată în raport cu art. 110 TFUE.
În hotărârea preliminară în cauza C-402/09 din 07.04.2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Deși în cauza T. se constată că regimul de impozitare în discuție nu discriminează direct mărfurile de import, Curtea amintește că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47).
Deși prin Legea 9/2012 s-a stabilit o altă formulă de calcul ce are ca efect perceperea unor taxe mai reduse cu până la 25% comparativ cu taxa anterioară, taxa pentru emisii poluante contravine art. 110 TFUE, întrucât este indirect discriminatorie prin efectul de descurajare a importurilor de ocazie. Prin art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2012, aplicarea dispozițiilor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013. Aceasta înseamnă că în acest timp potențialii cumpărători sunt orientați tot spre piața internă, având în vedere că nu se percepe nici o taxă în cazul transferului dreptului de proprietate al autovehiculelor deja înmatriculate în România. Taxa pentru emisii poluante nu se percepe nici de la autoturismele deja înmatriculate și care nu sunt ofertate pe piața liberă, dar care, prin vechime, reprezintă factori de poluare. În acest context, taxa nu are ca scop real descurajarea cumpărării unor vehicule poluante, indiferent de proveniența lor, ci dorește să protejeze piața internă și producția proprie de autoturisme.
Prin urmare, perceperea taxei prev. de Legea nr. 9/2012 este nelegală, deoarece încalcă normele de drept comunitar.
Cum dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național(cauza C. Enel), iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale (cauza Simmenthal), instanța, în lumina principiilor enunțate, va da eficiență normei de drept comunitar, astfel cum este ea interpretată de către Curtea de Justiție a Comunității Europene.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta D.G.R.F.P. IAȘI – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 136 din 15.01.2015, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul S. Z. – cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat G. A. din Cajvana, ., județul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 mai 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Redactat:M. G.
Tehnoredactat B.E.
4 ex./28..05.2015
Jud. fond. B. I. D.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2493/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 2533/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
