Pretentii. Decizia nr. 2493/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2493/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 1669/86/2013*
Dosar nr._ - pretenții-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2493
Ședința publică din 19 mai 2015
PreședinteCiută O.
JudecătorAndrieș C.
JudecătorAnton Ș.-F.
GrefierNechita L.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul L. Constanrtin, domiciliat în ., ., județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 476 din 23 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava –secția de contencios administrativ și fiscal (doar nr._ ), intimate fiind pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava și Administrația F. pentru Mediu București, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat L. A., (care substituie pe avocat A. E.) pentru recurent, lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că prin Serviciu arhivă recurentul a depus la dosar chitanța de plată a taxei judiciare de timbru, . nr._, din 6.05.2015, în sumă de 10 lei.
Avocat L. A. depune la dosar delegația de substituire a avocatei A. E., angajată de recurent și concluzii scrise. Solicită a se da cuvântul la dezbaterile pe fond a cauzei.
Instanța, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, dă cuvântul la dezbateri.
Avocat L. A., pentru recurent, solicită admiterea recursului în sensul admiterii acțiunii, modificarea sentinței și, în rejudecare, obligarea prim-pârâtei la restituirea sumei de 4575 lei achitată cu titlu de taxă emisii poluante și a dobânzii aferente, conform art. 124 Cod pr.fiscală, de la data introducerii acțiunii. Totodată, solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Susține că admiterea recursului se impune a fi pronunțată în conformitate cu Hotărârea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-76/14 M., împotriva României.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava și înregistrată sub nr._ din data de 29.01.2013, reclamantul L. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice Suceava și Administrația F. pentru Mediu, obligarea prim pârâtei la restituirea sumei de 4.575 lei, achitată cu titlu de taxă pentru emisiile poluante, cu chitanța . nr._ din data de 28.01.2013, cu dobânda aferentă prev. de art. 124 Cod proc. fiscală, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată, a solicitat obligarea secund pârâtei să pună la dispoziția organelor fiscale sumele de mai sus în vederea efectuării plății.
Prin sentința civilă nr. 476 din 23 ianuarie 2014, TribunaluL Suceava a respins ca nefondată acțiunea având ca obiect “pretenții” formulată de reclamantul L. C., în contradictoriu cu pârâta în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația F. pentru Mediu București.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul L. C..
Recurentul arată că sentința recurată este nelegală și dată cu aplicarea greșită a legii, astfel încât consideră că impune admiterea recursului și în rejudecare, modificarea acesteia și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Inițial, prin OUG nr.50/2008, publicată în Monitorul Oficial nr.327 din 25.04.2008, s-a instituit o taxă de poluare pentru autovehicule din categoria M1-M3 și N1-N3. stabilită pentru prima înmatriculare a unui autovehicul. Această reglementare a fost modificată prin diferite acte normative și abrogată prin Legea nr.9/2012 care a stabilit obligativitatea plății unei taxe de poluare cu ocazia înmatriculării unui autovehicul în România.
Prin OUG nr. 1/2012 din 30.01.2012, publicată în Monitorul Oficial nr.97 din 31.01.2012, aplicarea Legii nr.9/2012 a fost suspendată, prevăzându-se în mod expres și dreptul la restituire a taxei pentru contribuabilii care au achitat taxa conform art.4 alin.2 în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Legii nr.9/2012 și a OUG nr. 1/2012.
Legea nr.9/2012 a rămas în vigoare până la data de 14 martie, fiind abrogată prin OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
Deși OUG nr.50/2008 a fost înlocuită cu Legea nr.9/2012, a cărei aplicare a fost suspendată prin OUG nr. 1/2012, Curtea Europeană de Justiție a reținut prin Ordonanța din 3 februarie 2014 că "Guvernul României a menținut în vigoare o reglementare pe care Curtea o declarase deja incompatibilă cu art.110 TFUE în Hotărârea T., astfel încât acest guvern nu poate invoca în mod util finalitatea urmărită de legiuitorul național, iar o limitare în timp nu poate fi acceptată".
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a menționat în repetate rânduri, că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Cu începere de la 13 ianuarie 2012, ca urmare a hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene în afacerile I. T. (C-402/09, hotărârea din 7 aprilie 2011) și I. N. (C-263/10, hotărârea din 7 iulie 2011), legiuitorul român a abrogat în întregime OUG nr.50/2008, fiind înlocuită la data de 13 ianuarie 2012 cu Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Cu toate acestea, noul act normativ a fost construit pe aceleași principii cu OUG nr.50/2008, taxa fiind determinată în esență prin raportare la criterii precum ar fi capacitatea cilindrică, vechimea autoturismului și valoarea emisiilor de CO2.
În forma inițială a Legii nr.9/2012, aplicabilă în perioada 13-30 ianuarie 2012, taxa pentru emisiile poluante a fost percepută și pentru "primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după . prezentei legi", conform art.2 lit.i.
Potrivit dispozițiilor de art.4 alin.(2) din Legea nr.9/2012, "obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la piața acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării". În esență, taxa era astfel aplicabilă și autoturismelor de ocazie înmatriculate în România anterior datei de 1 ianuarie 2007.
Prin OUG nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr.9/2012
privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea
taxei achitate în conformitate cu prevederile art.4 alin.(2) din lege, intrată în vigoare la 31
ianuarie 2012, s-au prevăzut însă următoarele măsuri: "începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență aplicarea dispozițiilor art.2 lit.i), ale art.4 alin.(2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art.5 alin.(l) din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată in Monitorul Oficial Partea I nr.17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art.4 alin.(2) din Legea nr.9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pot solicita restituirea acesteia.
Sumele prevăzute la alin.(l) se restituie la cererea contribuabilului, adresată organului fiscal competent, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător, cu excepția prevederilor ari. 124 din respectiva ordonanță.
Sumele se restituie în termenul de prescripție prevăzut de ari. 135 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările ulterioare".
La data de 1 ianuarie 2013, a încetat perioada de suspendare stabilită de către OUG nr. 1/2012, iar începând cu data de 1 ianuarie 2013, s-a revenit la aplicarea primei variante a Legii nr.9/2012, până la data de 15 martie 2013, ulterior abrogată prin art.19 din OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
Prin ordonanța din 3 februarie 2014, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în afacerile reunite C-97/13 (S. G. C. c Administrația Finanțelor Publice Mediaș, Administrația F. pentru Mediu) și C-214/13 (Administrația Finanțelor Publice A. vs. G. C.), în sensul că varianta taxei pentru emisii poluante aplicabile în perioada 13-30 ianuarie 2012 (dată la care a fost în vigoare Legea nr.9/2012 și ulterior a fost emisă OUG nr.1/30.01.2012) este incompatibilă cu art.110 TFUE. În esență, instanța europeană a reținut că nu există nici o diferență între taxa pentru emisii poluante și vechea taxă de poluare, reglementată prin OUG nr.50/2008.
Recurentul, față de această ordonanță a Curții de Justiție a Uniunii Europene, consideră că aceeași soluție trebuie adoptată și în ceea ce privește varianta taxei pentru emisii poluante aplicabile în România, în temeiul Legii nr.9/2012, în perioada 1 ianuarie - 14 martie 2013, întrucât au rămas aplicabile aceleași prevederi ale legii din perioada anterioară suspendării.
Totodată, s-a creat o nouă discriminare între contribuabilii cărora li s-a restituit taxa pentru emisiile poluante pentru perioada 31.01.2012 - 1.01.2013 și contribuabilii cărora nu li se restituie taxa pentru emisiile poluante pentru perioada 1 ianuarie - 14 martie 2013, respectiv taxă încasată potrivit dispozițiilor prevăzute de Legea nr.9/2012.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9, art.3041 și art.312 din Codul de procedură civilă.
Intimații, deși legal citați, nu au depus la dosar întâmpinare.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la fondul cererii, Curtea reține că în cauză este incidentă Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit art. 4 din acest act normativ „ (1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7. (2)Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Totuși, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile articolului 4 alineatul (2) din lege din 30 ianuarie 2012 (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 31 ianuarie 2012, denumită în continuare „OUG nr. 1/2012”), intrată în vigoare la 31 ianuarie 2012, a suspendat aplicarea articolului 4 alineatul (2) din Legea nr. 9/2012 până la 1 ianuarie 2013. OUG nr. 1/2012 prevedea, pe de altă parte, că acei contribuabili care au achitat această taxă în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) menționat în perioada cuprinsa între data intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012 și cea a intrării în vigoare a OUG nr. 1/2012 pot solicita restituirea acesteia.
În intervalul de timp 01.01._13 (data intrării în vigoare a OUG nr. 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicule) taxa specială pentru autoturisme a fost reglementată de Legea nr. 9/2012 și se aplica pentru achiziționarea de vehicule second - hand din străinătate, pentru autoturisme second - hand din România pentru care nu s-a aplicat niciodată taxă, pentru autoturisme noi din străinătate și pentru vehicule noi din România.
Pe de altă parte, potrivit primului paragraf al art. 110 TFUE (ex - art. 90 din TCE), este interzis statelor membre să aplice produselor provenite din celelalte state membre impozite interne mai mari decât cele pe care le aplică produselor naționale similare, având drept obiectiv să asigure libera circulație a mărfurilor între statele membre ale Uniunii Europene în condiții normale de concurență. Pentru aceasta trebuie eliminate orice forme de protecție ce ar putea decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenite din alte state membre.
Față de dreptul pretins de reclamant, Curtea constată că odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speța de față trebuie analizat dacă taxa de poluare pe care a achitat-o reclamantul pentru a-și putea înmatricula în România autoturismul de ocazie importat din statul membru se înscrie în rândul taxelor protecționiste sau discriminatorii (direct sau indirect), deci dacă contravine textului Tratatului.
Pentru soluționarea acestei chestiuni, curtea are in vedere soluția pronunțata deja de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza M. C-76/14(Hotărârea din 14 aprilie 2015) care a statuat că norma europeană (ex-comunitară) trebuie interpretată în sensul că se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.
Astfel, prin hotărârea preliminară pronunțată în cauza respectivă, CJUE a făcut o evaluare cu caracter de principiu a Legii nr. 9/2012.
Astfel, în hotărârea anterior precizată CJUE a statuat că deși sub aspect formal, aplicarea taxei pentru emisiile poluante așa cum este reglementată prin Legea nr.9/2012, (forma în vigoare la momentul plății taxei), fără vreo distincție între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenie sau naționalitate nu are drept consecință producerea vreunei discriminări directe, analizând însă neutralitatea taxei pentru emisiile poluante față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în statul membru vizat cu plata unei taxe, CJUE a reținut fără echivoc(în paragraful 48 din hotărârea sus-menționată) că o astfel de scutire, precum cei instituită prin actul normativ intern incident, a avut ca efect sustragerea de la plata taxei în cauză a primei transcrieri, în perioada pertinentă în cauza de față, a dreptului de proprietate asupra autovehiculelor rulate naționale înmatriculate în România între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013, în timp ce această taxă a fost percepută invariabil cu ocazia înmatriculării în România, în perioada pertinentă în cauza(01.01._13), a autovehiculelor similare provenite din alte state membre. O scutire precum cea în discuție în litigiul din cauza de față favorizează astfel vânzarea autovehiculelor de ocazie naționale și descurajează importul unor autovehicule similare.
Concluzia trasă este că Legea nr.9/2012 favorizează astfel vânzarea autovehiculelor de ocazie naționale și descurajează importul unor autovehicule similare și ca urmare este indirect discriminatorie, contravenind art. 110 TFUE.
Curtea reține, așadar, că interpretarea de către CJUE art.110 par. 1 TFUE cu privire la taxa pentru emisii poluante este incidentă și în prezenta cauză, taxa pentru emisii poluante încasată de la reclamant încălcând dreptul comunitar și urmând a fi restituită. Nu va fi admis capătul de cerere referitor la obligarea secund-pârâtei să pună la dispoziția prim-pârâtei suma necesară pentru restituirea sumei achitate cu titlu de taxă emisii poluante provenite de la autovehicule, întrucât prim pârâta a stabilit, calculat și are atribuții, conform legii, de a restitui taxele de acest fel, nedatorate.
Cu privire la dobânda fiscală solicitată, se reține că aceasta se aplică în baza art. 124 Cod procedură fiscală, care stipulează că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda care este la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de acest cod și care se calculează din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz.
Curtea reține, de asemenea, din jurisprudența constantă a CJUE, că dreptul de a obține rambursarea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii reprezintă consecința și completarea drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului Uniunii care interzic astfel de taxe. Statul membru este, așadar, obligat, în principiu, să ramburseze taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii (Hotărârea din 6 septembrie 2011, Lady & Kid și alții, C-398/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 17, precum și Hotărârea din 19 iulie 2012, Littlewoods Retail și alții, C-591/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 24).
În plus, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C-397/98 și C-410/98, R.., p. I-1727, punctele 87 - 89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C-446/04, R.., p. I-_, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C-113/10, C-147/10 și C-234/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 65).
În consecință, principiul obligării statelor membre să restituie cu dobândă taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii decurge din acest din urmă drept (Hotărârile citate anterior Littlewoods Retail și alții, punctul 26, precum și Hotărârea Zuckerfabrik Jülich și alții, punctul 66).
În această privință, Curtea a statuat deja că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctele 27 și 28, precum și jurisprudența citată).
În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctul 29). Astfel, această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Pe baza acestor principii, interpretate în cauza C-565/11, M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu, prin Hotărârea din 18 aprilie 2012 având ca obiect cererea de decizie preliminară privind interpretarea dreptului Uniunii, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național (…), care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene anterior menționată are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauza M. C-76/14 soluționată de CJUE prin Hotărârea din 14 aprilie 2015, incidentă în speța dedusă judecății în dosarul de față.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că este nelegală și netemeinică hotărârea pronunțată în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor art.488 pct.8, art. 496 și art.498 alin.1 C. proc. civ., Curtea va dispune admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate și, în rejudecare, va admite în parte cererea și va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice Suceava să restituie reclamantului suma de 4575 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante achitată cu chitanța . nr._ din 28.01.2013, să îi plătească dobânda fiscală la această sumă, începând cu a 46-a de la data cererii de restituire a taxei din 29.01.2013, până la plata efectivă.
În temeiul art.453 Cod procedură civilă va fi obligat pârâtul-intimat care a pierdut procesul să plătească reclamantului suma de 69,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată din primă instanță și recurs, reprezentând taxele judiciare de timbru, cheltuieli necesare și efective, justificate potrivit chitanțelor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul L. C., domiciliat în ., ., județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. 476 din 23 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava –secția de contencios administrativ și fiscal (doar nr._ ), intimate fiind pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava și Administrația F. pentru Mediu București, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6.
Modifică în parte sentința nr. 476 din 23 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal și, în rejudecare:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice Suceava să restituie reclamantului suma de 4575 lei reprezentând taxa de emisii poluante, achitată cu chitanța . nr._ din 28.01.2013 și să îi plătească dobânda fiscală la această sumă începând cu a 46-a de la data cererii de restituire a taxei din 29.01.2013, până la plata efectivă.
Obligă pârâta Administrația Finanțelor Publice Suceava să plătească reclamantului cheltuieli de judecată de la prima instanță și din recurs, în cuantum de 69,3lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 mai 2015.
Președinte,Judecători,Grefier,
Red. C.O.
Judec. fond: O. G.
Tehnored. N.L., 2 ex., 17.06.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 2561/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 2511/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
