Pretentii. Decizia nr. 1773/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1773/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 811/40/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA NR.1773
Ședința publică din 25 martie 2015
Președinte S. R.
Judecător T. K.
Judecător G. C.
Grefier M. Anișoara
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în municipiul B., .. 5, județul B., împotriva sentinței nr. 1647 din 22 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și F., în dosarul nr._ , intimați fiind reclamantul N. V. și pârâtul Serviciu F. Orășenesc Darabani.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că recurenta a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 411 pct. 2 Cod procedură civilă, după care, verificând conform art. 131 din Noul Cod de procedură civilă instanța, în temeiul art. 96 alin. 3 și art. 483 din Noul Cod de procedură civilă și art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 19.02.2014, reclamantul N. V. în contradictoriu cu pârâții Direcția Regională G. a Finanțelor Publice Iași și S. F. Orășenesc Darabani a solicitat obligarea acestora la restituirea taxelor de poluare în sumă de 3254 lei reprezentând taxa de poluare plătită cu chitanța . nr._/27.03.2009, respectiv 3740 lei reprezentând taxa de poluare plătită cu chitanța . nr._/24.09.2009 pentru înmatricularea autoturismului proprietatea sa, cumpărat din spațiul U.E, sumă actualizată cu dobânda legală și plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași –Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., legal citat, a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive față de Statul Român prin D.R.G.F.P. Iași – S. F. Orășenesc D. iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința nr. 1647 din 22 octombrie 2014 Tribunalul B. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statul Român prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași –Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. –S. F. Municipal Darabani, a admis acțiunea formulată de reclamantul N. V. având în contradictoriu cu pârâții Direcția Regională G. a Finanțelor Publice Iași și S. F. Orășenesc Darabani și a obligat pârâtele să restituie reclamantului:suma de 3254 lei reprezentând taxa de poluare plătită cu chitanța . nr._/27.03.2009, dobânda fiscală aferentă acestei sume calculată începând cu data plății și până la data restituirii efective, precum și suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; suma de 3740 lei reprezentând taxa de poluare plătită cu chitanța . nr._/24.09.2009, dobânda fiscală aferentă acestei sume calculată începând cu data plății și până la data restituirii efective, precum și suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinței, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., criticând-o pentru nelegalitate.
A precizat că, chiar dacă sumele sunt încasate la nivelul unităților Trezoreriei Statului, în speță calitatea procesuală pasivă revine AFM, având în vedere că taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ea constituind venit la bugetul fondului pentru mediu conform prev. art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Pe fond, a arătat că taxa de poluare a fost introdusă de guvern pentru a proteja mediul conform reglementărilor UE de limitare a emisiilor de noxe și nu pentru a restricționa cantitativ importul de mașini second-hand, libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar fiind dovedită atâta timp cât reclamantul beneficiază de proprietatea unui autoturism de origine germană achiziționat din Spania, scopul general al art. 90 din TCE nefiind încălcat de autoritățile române.
Ca urmare, libera circulație a mărfurilor în spațiu comunitar este dovedită atâta timp cât reclamantul beneficiază de proprietatea unui autoturism de origine germană achiziționat din Spania, scopul general al art. 90 din T.C.E. fiind acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, nefiind încălcat de autoritățile române.
Recurenta a mai arătat că reclamantul putea uza de prevederile Legii nr.9/2012, art. 12 alin. (1) stabilind că „În cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România.”
Astfel, potrivit reglementărilor menționate mai sus, taxa rezultată ca diferență dintre suma achitată de contribuabil cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în termenul de prescripție prevăzut de legea fiscală, pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a Legii nr.9/2012.
În fine, solicită să se constate că Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași nu pot fi obligate la restituirea sumei solicitate cu titlu de taxă de poluare, aceasta fiind în mod legal achitată constituind venit la bugetul fondului pentru mediu gestionat de Administrația Fondului pentru Mediu și nu a constituit venit la bugetul de stat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Referitor la reținerea calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, Curteaconstată că aceasta este justificată prin aceea că repararea prejudiciului cauzat reclamantului prin violarea obligației de a respecta normele comunitare revine Statului Român potrivit art. 28 din T.C.E., iar susținerea recurentei că Administrației Fondului pentru Mediu îi revine calitatea procesuală pasivă nu poate fi reținută în prezenta cale de atac atât timp cât nu s-a prevalat în fața instanței de fond de disp. art. 60 al. 1 Cod proc. civilă.
Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că, potrivit art. 110 TFUE „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Față de dreptul pretins de reclamant, instanța a constatat că odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speță, norma de drept comunitar pretinsă încălcată este cea prevăzută de art. 110 din TFUE (fost art.90 din TCE) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.”
Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din OUG nr. 50/2008 în raport de dispozițiile art. 110 din TFUE (fost art. 90 din TCE) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T., CJUE a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al OUG nr. 50/2008: „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Așadar art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către CJUE ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011) s-a reținut că o reglementare precum OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, văzând dispozițiile art. 488, 496 1 C.p.c.,Curtea va respinge recursul ca nefondat,
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., cu sediul în municipiul B., .. 5, județul B., împotriva sentinței nr. 1647 din 22 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și F., în dosarul nr._ , intimați fiind reclamantul N. V. și pârâtul Serviciu F. Orășenesc Darabani.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Redactat T.K.
Tehnoredactat M.A.
5ex/25.03.2015
Jud.fond. H. G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1708/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1719/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
