Pretentii. Decizia nr. 2567/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2567/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 4689/86/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 2567
Ședința publică din data de 20 mai 2015
Președinte G. C.
Judecător S. R.
Judecător T. K.
Grefier Ț. O.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul N. I., cu domiciliul ales la C.. Av. I. F. din municipiul Suceava, .. 5, ., ., împotriva sentinței nr. 132 din 15 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. _ , intimată fiind pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat Poroch F. în substituire pentru avocat ales I. F. pentru recurentul-reclamant N. I., lipsă fiind acesta și reprezentantul intimatei-pârâte.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că în procedura de regularizare a cererii recurentul a depus taxă judiciară de timbru în cuantum de 37 lei și intimata nu a depus întâmpinare.
Verificându-și competența, în baza art. 131 din Cod de procedură civilă, instanța se declară competentă, general, material și teritorial, conform dispozițiilor art. 96 pct. 3 Cod de procedură civilă și art. 483 din același act normativ, raportat la art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004, apoi, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat Poroch F., pentru recurentul-reclamant N. I., solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate, iar
N rejudecare admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată cu consecința restituirii taxei pentru emisii poluante achitată, fără cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 19.06.2014, sub nr._, reclamantul N. I. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava a solicitat obligarea acestora la plata sumei 736 lei reprezentând contravaloare taxă pentru emisii poluante, cu dobânda aferentă și cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 132 din 15 ianuarie 2015Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea având ca obiect “pretenții formulată de reclamantul N. I. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat reclamantul N. I., criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a arătat că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală deoarece Legea nr. 9/2012 încalcă principiul „poluatorul plătește” și nu se poate aplica întrucât este „discriminatorie, abuzivă și confuză”.
Analizând textul articolului 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 se poate observa că unii poluatori nu plătesc deși poluează folosind autovehiculul pentru o perioadă nedefinită, adică până la primul transfer de proprietate ,,(2)Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Cum această perioadă nu este definită, iar în acest timp nu există nici o obligație de plată pentru poluare, discriminarea este evidentă și nu este justificată.
Cu alte cuvinte, tranzacțiile de autovehicule interne sunt favorizate față de importuri atâta timp cât cele interne care privesc autovehiculele pentru care nu s-a achitat nici o taxa pe poluare pot ocoli cu ușurința transferul „oficial de proprietate” astfel că și taxa să fie ocolită, în defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli în mod legal. Elementul de discriminare este evident atât față de legislația internă cât și de cea UE.
În contextul expus, Înalta Curte consideră relevante concluziile la care a ajuns instanța de la Luxemburg în Cauza 106/77, Simmenthal II: „Instanța națională care a fost invitată să aplice dreptul comunitar are obligația de a aplica aceste dispoziții în plenitudinea lor si să refuze din oficiu aplicarea oricărei norme juridice naționale contrare, chiar dacă este ulterioară și nu are nevoie ca într-un astfel de caz să aștepte intervenția prealabilă a unor instrumente legislative, constituționale sau procedurale”.
În concluzie, apreciază ca Legea nr. 9/2012, privind taxa pe emisii poluante este în totală contradicție atât cu art. 110 TFUE cât și cu legislația națională în vigoare, motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Cu privire la fondul cererii, Curtea reține că, în fapt, pentru înmatricularea unui autoturism marca „F. Punto”, provenit din Germania, reclamantul - recurent a achitat la data de 21.02.2013, în contul Trezoreriei Municipiului Suceava, o taxă pentru emisiile poluante în cuantum de 736 lei, conform chitanței . nr._ din 21.02.2013 (fila 8 dosar fond).
În cauză este incidentă Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit art. 4 din acest act normativ „ (1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7. (2)Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Totuși, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile articolului 4 alineatul (2) din lege din 30 ianuarie 2012 (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 31 ianuarie 2012, denumită în continuare „OUG nr. 1/2012”), intrată în vigoare la 31 ianuarie 2012, a suspendat aplicarea articolului 4 alineatul (2) din Legea nr. 9/2012 până la 1 ianuarie 2013. OUG nr. 1/2012 prevedea, pe de altă parte, că acei contribuabili care au achitat această taxă în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) menționat în perioada cuprinsa între data intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012 și cea a intrării în vigoare a OUG nr. 1/2012 pot solicita restituirea acesteia.
În intervalul de timp 01.01._13 (data intrării în vigoare a OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule) taxa specială pentru autoturisme a fost reglementată de Legea nr. 9/2012 și se aplica pentru achiziționarea de vehicule second - hand din străinătate, pentru autoturisme second - hand din România pentru care nu s-a aplicat niciodată taxă, pentru autoturisme noi din străinătate și pentru vehicule noi din România.
Pe de altă parte, potrivit primului paragraf al art. 110 TFUE (ex - art. 90 din TCE), este interzis statelor membre să aplice produselor provenite din celelalte state membre impozite interne mai mari decât cele pe care le aplică produselor naționale similare, având drept obiectiv să asigure libera circulație a mărfurilor între statele membre ale Uniunii Europene în condiții normale de concurență. Pentru aceasta trebuie eliminate orice forme de protecție ce ar putea decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenite din alte state membre.
Față de dreptul pretins de reclamant, Curtea constată că odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speța de față trebuie analizat dacă taxa de poluare pe care a achitat-o reclamantul pentru a-și putea înmatricula în România autoturismul de ocazie importat din statul membru se înscrie în rândul taxelor protecționiste sau discriminatorii (direct sau indirect), deci dacă contravine textului Tratatului.
Pentru soluționarea acestei chestiuni, Curtea are în vedere soluția pronunțată deja de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza M. C-76/14 (Hotărârea din 14 aprilie 2015) care a statuat că norma europeană (ex-comunitară) trebuie interpretată în sensul că se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.
Astfel, prin hotărârea preliminară pronunțată în cauza respectivă, CJUE a făcut o evaluare cu caracter de principiu a Legii nr. 9/2012.
Astfel, în hotărârea anterior precizată CJUE a statuat că deși sub aspect formal, aplicarea taxei pentru emisiile poluante așa cum este reglementată prin Legea nr.9/2012, (forma în vigoare la momentul plății taxei), fără vreo distincție între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenie sau naționalitate nu are drept consecință producerea vreunei discriminări directe, analizând însă neutralitatea taxei pentru emisiile poluante față de concurența dintre autovehiculele rulate provenite din alte state membre și autovehiculele similare naționale deja înmatriculate în statul membru vizat cu plata unei taxe, CJUE a reținut fără echivoc (în paragraful 48 din hotărârea sus-menționată) că o astfel de scutire, precum cei instituită prin actul normativ intern incident, a avut ca efect sustragerea de la plata taxei în cauză a primei transcrieri, în perioada pertinentă în cauza de față, a dreptului de proprietate asupra autovehiculelor rulate naționale înmatriculate în România între 1 ianuarie 2007 și 1 ianuarie 2013, în timp ce această taxă a fost percepută invariabil cu ocazia înmatriculării în România, în perioada pertinentă în cauza (01.01._13), a autovehiculelor similare provenite din alte state membre. O scutire precum cea în discuție în litigiul din cauza de față favorizează astfel vânzarea autovehiculelor de ocazie naționale și descurajează importul unor autovehicule similare.
Concluzia trasă este că Legea nr.9/2012 favorizează astfel vânzarea autovehiculelor de ocazie naționale și descurajează importul unor autovehicule similare și ca urmare este indirect discriminatorie, contravenind art. 110 TFUE.
Curtea reține, așadar, că interpretarea de către CJUE art.110 par. 1 TFUE cu privire la taxa pentru emisii poluante este incidentă și în prezenta cauză, taxa pentru emisii poluante încasată de la reclamant încălcând dreptul comunitar și urmând a fi restituită.
Cu privire la dobânda fiscală solicitată, se reține că aceasta se aplică în baza art. 124 Cod procedură fiscală, care stipulează că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda care este la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de acest cod și care se calculează din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz.
Curtea reține, de asemenea, din jurisprudența constantă a CJUE, că dreptul de a obține rambursarea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii reprezintă consecința și completarea drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului Uniunii care interzic astfel de taxe. Statul membru este, așadar, obligat, în principiu, să ramburseze taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii (Hotărârea din 6 septembrie 2011, Lady & Kid și alții, C-398/09, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 17, precum și Hotărârea din 19 iulie 2012, Littlewoods Retail și alții, C-591/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 24).
În plus, atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C-397/98 și C-410/98, R.., p. I-1727, punctele 87 - 89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C-446/04, R.., p. I-_, punctul 205, Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctul 25, precum și Hotărârea din 27 septembrie 2012, Zuckerfabrik Jülich și alții, C-113/10, C-147/10 și C-234/10, nepublicată încă în Repertoriu, punctul 65).
În consecință, principiul obligării statelor membre să restituie cu dobândă taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii decurge din acest din urmă drept (Hotărârile citate anterior Littlewoods Retail și alții, punctul 26, precum și Hotărârea Zuckerfabrik Jülich și alții, punctul 66).
În această privință, Curtea a statuat deja că, în absența unei reglementări a Uniunii, revine ordinii juridice interne a fiecărui stat membru atribuția de a prevedea condițiile în care se impune acordarea unor astfel de dobânzi, în special rata și modul de calcul al acestor dobânzi. Aceste condiții trebuie să respecte principiile echivalenței și efectivității, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fie mai puțin favorabile decât cele aplicabile unor cereri similare întemeiate pe dispoziții de drept intern și nici concepute astfel încât să facă în practică imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctele 27 și 28, precum și jurisprudența citată).
În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctul 29). Astfel, această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Pe baza acestor principii, interpretate în cauza C-565/11, M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației Fondului pentru Mediu, prin Hotărârea din 18 aprilie 2012 având ca obiect cererea de decizie preliminară privind interpretarea dreptului Uniunii, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național (…), care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene anterior menționată are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauza M. C-76/14 soluționată de CJUE prin Hotărârea din 14 aprilie 2015, incidentă în speța dedusă judecății în dosarul de față.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că este nelegală și netemeinică hotărârea pronunțată în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor art. 488 pct. 8, art. 496 și art.498 alin.1 C. proc. civ., Curtea va dispune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în rejudecare, va admite cererea și va obligă pârâtul să restituie reclamantului suma de 736 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante achitată cu chitanța . nr._/21.02.2013, precum și la plata dobânzii fiscale la această sumă calculată de la data achitării sumei – 21.02.2013 și până la data restituirii efective.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite recursul, declarat de reclamantul N. I., cu domiciliul ales la C.. Av. I. F. din municipiul Suceava, .. 5, ., ., împotriva sentinței nr. 132 din 15 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. _ , intimată fiind pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava.
Casează sentința recurată și în rejudecare:
Admite cererea.
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 736 lei reprezentând taxă pentru emisii poluante achitată cu chitanța . nr._/21.02.2013, precum și la plata dobânzii fiscale la această sumă calculată de la data achitării sumei - 21.02.2013 și până la data restituirii efective.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 mai 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. S.R.
Jud. Fond B. I.D.
Tehnored. Ț.O./4 Ex./05.06.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 1621/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2856/2015.... → |
|---|
