Pretentii. Decizia nr. 1832/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1832/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 2915/86/2014
Dosar nr._ - obligația de a face –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1832
Ședința publică din data de 26 martie 2015
PreședinteCoșman G.
JudecătorCiută E.
JudecătorDumitraș D.
GrefierNechita L.
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Instituția P. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Suceava, prin reprezentant legal, cu sediul în municipiul Suceava, . I. Mall, f.n., împotriva sentinței civile nr.6010 din 23 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr._ ), intimată fiind reclamanta B. M. E., cu domiciliul în comuna Paltinoasa, . Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr._ din data de 31.03.2014, reclamanta B. M. E. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. jud. Suceava – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Suceava, a solicitat obligarea pârâtei la înmatricularea fără plata timbrului de mediu a autovehiculului marca VW, cu nr. de identificare WVWZZZ3BZ1E168240.
Prin sentința civilă nr. 6010 din 23 octombrie 2014 Tribunalul Suceava a admis acțiunea având ca obiect „obligația de a face”, formulată de reclamanta B. M. E. în contradictoriu cu pârâta Instituția P. Județului Suceava – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Suceava; a obligat pârâta să înmatriculeze definitiv autovehiculul reclamantei marca VW, cu nr. de identificare WVWZZZ3BZ1E168240, fără plata taxei timbrului de mediu și să achite reclamantei suma de 550 lei – cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Instituția P. – Serviciul Public Comunitar Regim permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Suceava.
În motivarea a arătat că, potrivit art. 4 din OUG nr. 9/2013, "obligația de plata a timbrului de mediu pentru autovehicule, există o singură dată, astfel:
a)cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule."
Potrivit art. 5 din O.U.G. nr. 9/2013 „timbrul se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului, pe numele Administrației Fondului pentru Mediu, iar dovada plății acestuia va fi prezentată cu ocazia înmatriculării sau transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, aflat în una dintre situațiile prevăzute la art. 4."
În acest mod, dând eficiență deplină principiului "poluatorul plătește", timbrul de mediu pentru autovehicule se plătește, o singură dată, de către toți cei care achiziționează autovehicule și le înmatriculează dar și de către cei care au achiziționat și care nu au achitat taxa sub diferitele ei forme începând cu luna ianuarie 2007.
Modalitatea de calcul a timbrului de mediu este unitară pentru toate situațiile în care acesta se achită. El se calculează în mod identic, la momentul primei înmatriculări în România (fără distincție între un autovehicul produs în țară sau străinătate ori dacă este nou sau vechi) sau la momentul transcrierii dreptului de proprietate a autovehiculelor și pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Timbrul de mediu se calculează pe baza emisiilor de C02 pentru fiecare normă de poluare. De asemenea, timbrul de mediu se stabilește ținând cont atât de deprecierea autovehiculului ca urmare a vechimii și uzurii, cât și de o depreciere suplimentară cauzată de depășirea rulajului mediu anual standard al acestuia.
Astfel, pentru condiții identice, timbrul de mediu pentru autovehicule va avea același cuantum, indiferent că este vorba de un autovehicul second-hand, care se înmatriculează pentru prima dată în România, sau un autovehicul second-hand înmatriculat în România și pentru care se transcrie dreptul de proprietate, dar pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, precum și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Timbrul de mediu se datorează o singură dată, pentru întreaga durată de viață a autovehiculului în parcul auto național. Având în vedere acest mod de impunere s-a prevăzut ca atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa/timbrul de mediu este scos ulterior din parcul auto național, prin transferarea dreptului de proprietate în afara teritoriului național, înainte de expirarea duratei de viață, ultimul proprietar să poată primi valoarea reziduală a timbrului.
Astfel, nu mai există motive pentru a reține tratamentul discriminatoriu constatat de CJUE în cauzele T., O. și ., Sfichi și I., etc, deoarece așa cum reiese din legislația în vigoare la momentul formulării de către reclamant a cererii de înmatriculare, starea de discriminarea a încetat.
OUG nr. 9/2013 este în conformitate cu normele comunitare, fiind concepută tocmai din dezideratul de a elimina prezumtivele discriminări pe care le-au invocat cei care s-au considerat lezați și pe cale de consecință au intentat acțiuni juridice solicitând instanțelor competente scutirea de la plata taxei, în diferitele ei forme de reglementare. În acest act normativ există sintagme precum „primul proprietar din României" sau „transcrierea dreptului de proprietate în România@ însă nu se face distincție privind țara de origine a autovehiculului și nu există prevederi discriminatorii în raport de acest criteriu. De asemenea, nu se fac discriminări în raport cu cetățenia proprietarului respectiv. Legiuitorul a dorit să sublinieze doar faptul că reglementările în cauză se aplică cu ocazia respectivelor operațiuni, care s-a produs pe teritoriul României.
Având în vedere motivele invocate, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond, respingerea acțiunii reclamantului.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 9/2013, timbrul de mediu se aplică pentru categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR2.
Conform art. 4 din același act normativ, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Rezultă din cuprinsul textelor de lege învederate că timbrul de mediu este impus fără discriminare tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă cât și a celor de producție comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării cât și celor rulate cu privire la care se transcrie dreptul de proprietate și pentru care, fie nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, fie s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
O.U.G. nr. 9/2013, respectiv art. 4, prin reglementările sale, nu aduce atingere în mod direct sau indirect egalității de tratament între produsele naționale și cele importate, iar interdicția pe care o stabilește art. 110 (fost 90) par. 1 prin Tratatul de Instituire a Comunității Europene și potrivit căruia ” Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne sau de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, trebuie aplicată de fiecare dată când o prevedere fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Nu este dat caracterul discriminatoriu al O.U.G. nr. 9/2013 în ceea ce privește achiziționarea efectivă a unui autoturism fie de pe teritoriul României, fie dintr-un stat membru U.E. Câtă vreme se invocă încălcarea liberei circulații a bunurilor, ceea ce prezintă relevanță e achiziționarea efectivă a unui asemenea bun și condițiile în care ea poate fi realizată, nu împrejurarea că e posibil să se afle în circulație autoturisme pentru care nu s-a achitat taxa de poluare sau taxa specială pentru autoturisme ori acestea au fost restituite.
Cauzele pronunțate de CJUE în legătură cu taxa de poluare nu sunt incidente, întrucât nu există o discriminare rezultată din faptul că reclamanta, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru, este obligată a plăti taxa de timbru de mediu, în condițiile în care aceasta este datorată atât de cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România, cât și de cei cărora li s-a restituit taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante printr-o hotărâre judecătorească.
Totodată, apreciază Curtea ar fi de reținut și faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului Uniunii Europene care să interzică statelor membre a institui un sistem general de impozite interne aplicabile potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele.
Reclamanta invocă o discriminare față de persoanele care și-au înmatriculat deja autovehiculele în România fără plata acestei taxe. Din perspectiva aplicării art. 110 din T.F.U.E. acest lucru este irelevant (și oricum nu se află în situații similare cele două categorii de persoane), acesta interzice doar discriminarea între produsele naționale și cele provenite din alte state membre ale UE în sensul că statele membre nu pot impune taxe la importul unor produse din UE, ceea ce determină cheltuieli suplimentare, pentru a-și favoriza producția produselor naționale. Or, atât timp cât și mașinile importate din alte state membre ale UE și cele produse în România sunt supuse aceleiași taxe pentru emisii poluante, art. 110 TFUE invocat nu e aplicabil.
Așadar, cum pentru înmatricularea autovehiculului reclamanta trebuie să achite taxa prevăzută de OUG nr. 9/2013, în mod greșit a dispus instanța ca pârâta să înmatriculeze autovehiculul acesteia fără plata acestei taxe.
Constatând că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor materiale aplicabile în speță, OUG nr.9/2013 necontravenind prevederilor art. 110 din TFUE, în temeiul art. 496, art. 488 alin. 1 pct. 8 C.proc.civ. Curtea va admite recursul, va casa în totalitate sentința civilă nr. 6010 din 23 octombrie 2014 a Tribunalului Suceava și, în rejudecare va respinge acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Instituția P. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Suceava, prin reprezentant legal, cu sediul în municipiul Suceava, . I. Mall, f.n., împotriva sentinței civile nr.6010 din 23 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr._ ), intimată fiind reclamanta B. M. E., cu domiciliul în comuna Paltinoasa, . Suceava.
Casează sentința nr. 6010 din 23 octombrie 2014 a Tribunalului Suceava și, în rejudecare, respinge acțiunea ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2015.
Președinte,Judecători,Grefier,
Red.CGH
Jud.fond: P. C.
Tehnored.NL
4 ex., 22.04.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 2262/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Despăgubire. Decizia nr. 1353/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
