Pretentii. Decizia nr. 2092/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2092/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 6089/86/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.2092
Ședința publică din 22 aprilie 2015
Președinte S. R.
Judecător M. L.
Judecător G. M.
Grefier M. Anișoara
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 7121 din 4 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul R. A. R..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat V. R. pentru reclamantul intimat, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință învederând că prin petiția de recurs recurenta a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art.223 alin. 3 și art. 411 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă și că, în procedura de regularizare a cererii, reclamantul intimat a depus întâmpinare la recursul promovat.
După prealabila verificare, conform art. 131 din Noul Cod de procedură civilă instanța, în temeiul art. 96 alin. 3 și art. 483 din Noul Cod de procedură civilă și art. 8 și 10 din Legea nr. 554 s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza apoi, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul avocatului reclamantului.
Avocat V. R. pentru reclamantul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 01.09.2014 cu număr de dosar_ , reclamantul R. A. - R., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația județeană a finanțelor publice Suceava, a solicitat instanței obligarea pârâtei la restituirea taxei de poluare în valoare totală de 6004 lei, taxă ce a fost achitată cu ocazia înmatriculării unui autoturism proprietate, la care se adaugă dobânda aferentă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achitat pentru înmatricularea unui autoturism pe care l-a achizitionat din U.E., cu număr de identificare WVWZZZ6KZXR595670, marca VOLKSWAGEN, o taxă de poluare în sumă totală de 6.004 lei din care suma de 3.001 lei achitată cu chitanța . nr._ din 06.03.2009 și suma de 3.003 lei achitată cu chitanța . nr._ din 08.04.2009.
Consideră că taxa este discriminatorie și protecționistă și că a fost încasată cu încălcarea normelor dreptului comunitar.
În drept au fost invocate disp. art.1 și 8 din Legea 554/2004 și jurisprudența CJUE.
Pârâta nu a formulat întâmpinare la acțiunea reclamantului.
Prin sentința nr. 7121 din 4 decembrie 2014 Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal a admia acțiunea formulată de reclamantul R. A. - R., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația județeană a finanțelor publice Suceava, a obligat pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – A.J.F.P Suceava, să restituie reclamantului suma totală de 6.004 lei din care suma de 3.001 lei achitată cu chitanța . nr._ din 06.03.2009 și suma de 3.003 lei achitată cu chitanța . nr._ din 08.04.2009, reprezentând taxă de poluare, împreună cu dobânzile calculate conform art. 120 alin.(7) Cod procedură fiscală, de la data plății și până la data restituirii efective și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1160 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinței, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate .
În dezvoltarea motivelor de recurs care, în drept, se încadrează în prevederile art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă, recurenta a arătat că taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în România a autoturismelor noi sau second-hand, fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România, cât și celor achiziționate din spațiul UE, taxa de poluare neavând caracterul unei taxe echivalente la import, astfel încât nu încalcă dispozițiile art. 28 și 90 TCE.
Astfel taxa de poluare nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, urmând a se avea în vedere și faptul că taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu.
A considerat că în mod nelegal și netemeinic judecătorul fondului a dispus obligarea sa și la acordarea dobânzii fiscale calculată conform art. 124 alin.2 din O.G. nr. 92/2003 republicată.
A precizat faptul că acțiunea în pretenții derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrare normelor comunitare și nu din faptul nesoluționării la termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din OG nr. 92/2003 republicată privind Codul de procedură fiscală.
Potrivit art. 1 alin. 1 din actul normativ sus menționat, ordonanța de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că, potrivit art. 110 TFUE „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Față de dreptul pretins de reclamant, instanța a constatat că odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speță, norma de drept comunitar pretinsă încălcată este cea prevăzută de art. 110 din TFUE (fost art.90 din TCE) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.”
Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din OUG nr. 50/2008 în raport de dispozițiile art. 110 din TFUE (fost art. 90 din TCE) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T., CJUE a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al OUG nr. 50/2008: „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Așadar art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către CJUE ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011) s-a reținut că o reglementare precum OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 496 din Noul Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de reclamant - prin apărător, Curtea reține că, art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Complexitatea redusă a cauzei, valoarea redusă a obiectului cererii, a aspectelor de drept discutate cu grad mare de previzibilitate precum și soluționarea cauzei la primul termen de judecată sunt elementele pe baza cărora Curtea apreciază că este exagerat și prea oneros pentru intimată onorariul în sumă de 500 lei.
Reducerea la 300 lei a onorariului respectă testul de proporționalitate stabilit de dispozițiile codului de procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 7121 din 4 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul R. A. R..
Obligă recurenta să plătească intimatului reclamant suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 22 aprilie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Redactat S.R.
Jud. fond: N. D. C.
Tehnoredactat M.A.
Ex.4/29.04.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 2100/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1605/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
