Despăgubire. Decizia nr. 1353/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1353/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 4532/86/2014
Dosar nr._ - despăgubiri -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.1353
Ședința publică din 18 martie 2015
Președinte T. K.
Judecător G. C.
Judecător S. R.
Grefier H. V.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003, București, sector 1, Calea Florească nr.202, împotriva sentinței nr.5950/16.10.2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți M. M. R., cu domiciliul în Rădăuți, ..20, ., Z. G. L., domiciliată în Suceava, ..50, județul Suceava, și H. M., domiciliat în Suceava, ., nr.36, ., ..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimații-reclamanți asistați de avocat I. A., lipsă fiind reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța a declarat că, după prealabila verificare, conform art. 131 alin. 1 din codul de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei, a constatat că, potrivit art. 96 pct. 3 din același act normativ, art. 483 din Codul de Procedură civilă raportat la art. 8, 10 și 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Avocatul intimaților a depus la dosar adeverința eliberată de Consiliul sătesc din Baniliv-Pidgirn, raionul Storojineț, regiunea Cernăuți, în copie după original și tradusă. Întrebată fiind, a arătat că nu are alte cereri de probe și nu înțelege să invoce alte chestiuni prejudiciale.
Curtea, apreciind că recursul este în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat I. A., pentru intimați, a solicitat respingerea recursului pentru motivele dezvoltate în întâmpinare; fără cheltuieli de judecată. În esență a susținut următoarele:
Reclamanții au făcut dovada vocației succesorale cu certificatul de calitate eliberat potrivit art.88 din Legea notarilor publici. Nu are legătură cu obiectul cauzei afirmația recurentei că moștenitorii din clasa colateralilor privilegiați nu beneficiază de sezină. Dispozițiile art.1 din Legea nr.290/2003 prevăd că beneficiari sunt moștenitorii legali până la gradul 4 dacă au cetățenie română, or reclamanții sunt încadrați în gradul 3 și îndeplinesc condițiile prevăzute de lege. Succesiunea, așa cum corect a reținut instanța de fond, urmează a se dezbate ulterior. Nici alegațiile recurentei potrivit cărora reclamanții nu sunt unicii moștenitori nu pot fi primite. Despăgubirile se acordă la cerere, iar reclamanții sunt singurii moștenitori care au formulat cerere, în condițiile în care soția supraviețuitoare a autorului lor a decedat anterior apariției Legii 290/2003 și nu a avut copii. Au susținut intimații, prin apărător, că relativ la dovada proprietății recurenta a impus o cerință excesivă, peste prevederile legale. În afară de dovada imposibilității de a obține acte certificate privind proprietatea bunurilor, pe care reclamanții au făcut-o cu adresa nr.114/2005 emisă de Arhivele de Stat ale Administrației de Stat Regiunea Cernăuți, Ucraina, intimații au depus azi și corespondență purtată cu primăria localității. În concluzie, dovada proprietății a fost făcută de reclamanți cu declarația autentică a petentului și cu declarațiile autentificate ale martorilor.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal la data de 13.06.2014, înregistrată sub nr._, reclamanții M. M. R., Z. G. L. și H. M., în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 București, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea deciziei nr. 209 din 12.05.2014 precum și a hotărârii nr. 332 din 12.11.2009 emisă de Comisia Județeană Suceava pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 și acordarea de despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea autorului Chariton A. în Bucovina de Nord, localitatea Banila pe Siret, raionul Storojineț, regiunea Cernăuți, Ucraina, de care acesta a fost deposedat în martie 1944 ca urmare a refugiului, constând în casă din lemn cu temelie de piatră, acoperită cu șindrilă, cu trei camere, bucătărie, gang și cămară în suprafață de 130 m.p., curte de 45 m.p., un grajd pentru animale în suprafață de 35 m.p., construcțiile fiind edificate în anii 1935 – 1936 precum și 8000 mp. teren livadă, 2 ha. teren pășune și 2,5 ha. teren fânaț.
Tribunalul Suceava, prin sentința nr.5950/16.10.2014, a admis cererea, a anulat dispoziția nr. 509/12.05.2014 emisă de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților București și a dispus acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri sau compensații conform Legii nr. 290/2003 către reclamanți pentru următoarele bunuri: o casă de locuit construită din lemn, acoperită cu șindrilă, cu temelie din piatră, compusă din trei camere, bucărătie, cămară, gang în suprafață de 130 m.p., amplasate pe un teren curte în suprafață de 45 mp; anexe gospodărești constând îm grajd pentru animale în suprafață de 35 m.p; suprafața de 8000 m.p. teren livadă cu pomi fructiferi, 2 ha. pășune, 2,5 ha. teren fânaț.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților București a declarat recurs.
Recurenta susține, în esență, că reclamanții nu au făcut dovada calității de unici moștenitori ai autorului și a dreptului de proprietate asupra bunurilor pentru care se solicită despăgubiri. Critică sentința atacată pentru următoarele considerente:
În data de 12.11.2009 Instituția Prefectului Județului Suceava - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 a emis pe numele reclamanților M. M. R., Z. G. L. și H. M. Hotărârea nr. 332, prin care a respins cererea nr._/13.05.2004 formulată de reclamanți, prin care solicitau acordarea de despăgubiri pentru bunurile pe care le-a deținut în proprietate autorul lor, Chariton A., abandonate și sechestrate în localitatea Banila pe Siret, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. semnat la Paris în anul 1947. Reclamanții au depus o contestație împotriva Hotărârii nr. 332/2009, emisă de Comisia Județeană Suceava pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, înregistrată la A.N.R.P. cu nr. 201/08.01.2010. Analizând motivele contestației, actele depuse în susținerea acesteia și actele existente la dosarul format la Instituția Prefectului Județului Suceava, AN.RP. a constatat următoarele:
Ca dovadă a vocației succesorale a reclamanților după autorul Chariton A., în susținerea contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 332/2009, aceștia au depus Certificatului de calitate de moștenitor nr. 01 din data de 04.01.2010 eliberat de BNP Covariuc I., dar autoritatea a apreciat că acest document nu întrunește condițiile prevederilor legale privind dovada vocației succesorale față de autorul Chariton A.. Nepoții de frate fac parte din clasa a II-a de moștenitori - colaterali privilegiați și vin la moștenire numai dacă defunctul nu a avut descendenți în linie dreaptă (moștenitori din clasa
I). Potrivit dispozițiilor Codului civil moștenitorii legali care nu se bucură de sezină -colateralii - pot intra în posesia moștenirii numai prin trimiterea în posesie, aceasta realizându-se de către notarul public prin eliberarea unui certificat de moștenitor. În speță, reclamanții trebuiau să inițieze dezbaterea unor proceduri succesorale pentru mai mulți defuncți care se moștenesc unii pe alții. Din Certificatului de calitate de moștenitor nr. 01 din dala de 04.01.2010 reiese faptul că autorul Chariton A. mai are un moștenitor, pe d-na H. K., soția sa postdecedată. Având în vedere acest aspect, reclamanții erau obligați, în temeiul art. 5, alin (2) din Legea nr.290/2003, să îi menționeze și pe moștenitorii soției autorului în cererea formulată la Comisia Județeană Suceava pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. În ceea ce privește dovada refugiului și a proprietății, aceasta se face, conform art. 2 alin (4) teza I din HG 1120/2006 cu modificările și completările următoare, cu „(...) acte doveditoare certificate de autorități (…)”. In cauză, cu privire la dovada refugiului, reclamanta M. M. R. a depus la dosar Certificatul nr. C - 337 din 09.06.2005, emis de Direcția Județeană T. a Arhivelor Naționale, în care se menționează că, în Registrul de evidență a refugiaților din Bucovina la nr.crt. 7026 - 7028 figurează H. Aurefian - cap familie, H. V.. În ceea ce privește dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor abandonate în localitatea Banila pe Siret de către autorul Chariton A., în lipsa actelor doveditoare certificate de autorități, reclamanții au depus la dosar declarația pe proprie răspundere a reclamantei M. Mana R., autentificată prin încheierea nr. 2006/12.05.2004; declarațiile martorilor Poleuca Mie și G. E., autentificate prin încheierile nr. 2005/12.05.2004 și 2007/12.05.2004; adresa nr. 114-in din 17.03.2005 emisă de Arhivele de stat ale Regiunii Cernăuți, în care se precizează că „în documentele fondului de arhivă ale Primăriei comunei Banila pe Șiret, județul Storojeneț pe anii 1925-1940, 1941-1944, păstrat parțial nu sunt date care să confirme bunurile lui Chariton (H.) A..
Recurenta consideră că pentru dovedirea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 2 alin (5) din H.G. nr. 1120/2006, era necesar ca reclamanții să facă dovada inițierii unei corespondențe si cu Primăria localității Banila pe Siret, locul în care se aflau bunurile pentru care se solicita despăgubiri și la care nu s-a mai avut acces în urma părăsirii forțate a teritoriului, respectiv copii ale memoriilor adresate acestei instituții si răspunsul la aceste solicitări.
Concluzia recurentei este aceea că reclamanții nu au făcut dovada calității de unici moștenitori ai autorului și a dreptului de proprietate asupra bunurilor pentru care se solicită despăgubiri, motive pentru care, prin Decizia nr. 509 din 12.05.2014, A.N.R.P. a respins contestația formulată de reclamanții M. M. R., Z. G. Li ia și H. M. și a menținut ca legală și temeinică Hotărârea nr .332 din 12.11.2009 emisă de Comisia Județeană Suceava pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Prin întâmpinare (filele 18-19), intimații-reclamanți au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, relevând, în esență, că au făcut dovada vocației succesorale cu Certificatul de calitate de moștenitor nr. 01 din data de 04.01.2010 eliberat de BNP Covariuc I. ca nepoți de la surori și de la frate, fiind singurii care au formulat cerere pentru despăgubiri conform Legii nr.290/2003 după autorul Chariton A., pentru că soția supraviețuitoare a acestuia, H. K., era deja decedată la data intrării în vigoare a legii nr.290/2003, iar din căsătoria lor nu au rezultat copii, neexistând practic alți moștenitori.
Referindu-se la dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor de care a fost deposedat autorul reclamanților, ca urmare a părăsirii forțate în 1944 a domiciliului, reclamanții apreciază că în speță este suficientă dovada imposibilității de a procura acte certificate de la autorități privind dreptul de proprietate al autorului asupra bunurilor, cu adresa nr.114-in din 17.03.2005 emisă de Arhivele de Stat ale Administrației de Sfat Regiunea Cernăuți, Ucraina, declarația autentică a reclamantei M. M. R. în calitate de petentă, însoțită de declarațiile autentice ale martorilor G. E., Poleuca I. și L. Aristeia, depuse la dosar. În plus, la termenul de astăzi, intimații, prin avocat, au depus la dosar dovada corespondenței cu Consiliul sătesc din Baniliv-Pidgirn, raionul Storojineț, regiunea Cernăuți, care prin adeverința eliberată confirmă lipsa informațiilor despre H. A., fiul lui D. (autorul reclamanților) întrucât lipsesc documentele de arhivă până în anul 1945. Analizând recursul ale cărui motive pot fi încadrate între cele prevăzute de art.488 pct.8 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că este neîntemeiat pentru următoarele considerații:
În ceea ce privește dovada calității de moștenitori după autorul Chariton A., aceasta rezultă pe deplin din certificatul de calitate de moștenitor nr.1/04.01.2010, reclamanții fiind moștenitori de gradul III, respectiv nepoți de frate și soră.
Ori, potrivit dispozițiilor art.1 al.2 din Legea nr.290/2003, preluate în dispozițiile art.1 al.2 din Legea nr.164/2014, sunt îndreptățiți la despăgubiri moștenitorii legali până la gradul IV inclusiv, iar dovada calității de moștenitori se face și prin certificatul de calitate de moștenitor.
Faptul că ar mai exista și alți moștenitori după autorul Chariton A. nu prezintă relevanță în cauză, atâta timp cât reclamanții sunt singurii care au învestit instanța cu pretențiile ce fac obiectul prezentului dosar și nu s-a dovedit că și alte persoane ar fi invocat aceleași pretenții.
Referitor la dovada dreptului de proprietate, Curtea constată că a fost administrată proba cu declarația autentificată a reclamantei M. M., declarațiile autentice ale martorilor P. I. și G. E., adresa nr.114/17.03.2005 emisă de Arhivele de Stat ale Regiunii Cernăuți, iar în recurs a fost depusă și adeverința nr.123/16.03.2015 emisă de Consiliul sătesc din Baniliv-Pidgrin, raionul Storojineț, regiunea Cernăuți, prin care se arată că „documentele de arhivă până în anul 1945 nu se găsesc”, astfel că este înlăturată și critica din recurs vizând neinițierea unei corespondențe cu localitatea unde se aflau bunurile pentru care se solicită despăgubiri.
Întrucât criticile esențiale din recurs vizând calitatea de moștenitori a reclamanților și dovada dreptului de proprietate al autorului sunt neîntemeiate, Curtea, în baza art.498 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr.290/2003, București, sector 1, Calea Florească nr.202, împotriva sentinței nr.5950/16.10.2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți M. M. R., cu domiciliul în Rădăuți, ..20, ., județul Suceava, Z. G. L., domiciliată în Suceava, ..50, județul Suceava, și H. M., domiciliat în Suceava, ., nr.36, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. G.C.
Tehnored. V.H.
6 ex./06.04.2015
Jud. fond Z. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1832/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1341/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
