Pretentii. Decizia nr. 2087/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2087/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 5125/86/2014
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA NR.2087
Ședința publică din 22 aprilie 2015
Președinte S. R.
Judecător M. L.
Judecător G. M.
Grefier M. Anișoara
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul A. L. G., cu domiciliul în orașul Siret, .. 18, ., județul Suceava, împotriva sentinței nr. 6828 din 20 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția C. Administrativ și F., în dosarul nr._ , intimați fiind pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și S. F. Orășenesc Siret.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință învederând că recurentul a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art.223 alin. 3 și art. 411 alin. 1 pct. 2 din Noul Cod de procedură civilă, că în procedura de regularizare a cererii, intimații nu au depus întâmpinare la recursul promovat și că recursul este timbrat.
După prealabila verificare, conform art. 131 din Noul Cod de procedură civilă instanța, în temeiul art. 96 alin. 3 și art. 483 din Noul Cod de procedură civilă și art. 8 și 10 din Legea nr. 554 s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza apoi, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr._ /08.07.2014, reclamantul A. L. G.,, în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – S. F. Orășenesc Siret, a solicitat obligarea acesteia la restituirea sumei de 2.889 lei achitată cu titlu de timbru de mediu, actualizat cu dobânda aferentă, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentului litigiu.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul marca Alfa R., nr. de identificare ZAR_01, iar pentru înmatricularea acestuia în România a fost obligat să achite timbrul de mediu în cuantum de 2.889 lei.
A arătat că O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu încalcă principiul poluatorul plătește și nu se poate aplica în forma promulgată, fiind discriminatorie, abuzivă și confuză.
Totodată, acest act normativ este în totală contradicție cu legislația Uniunii Europene dar și cu legislația națională în vigoare, situația fiind asemănătoare cu cea generată de prevederile O.U.G. nr. 50/2008.
A invocat în sprijinul celor decelate jurisprudența CJUE, iar în dovedirea cererii sale, a depus înscrisuri la dosar.
Prin sentința nr.6828 din 20 noiembrie 2014 Tribunalul Suceava a respins, ca nefondată, cererea având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamantul A. L. G., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – S. F. Orășenesc Siret.
Împotriva sentinței a promovat recurs reclamantul A. L. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea căii de atac promovate, recurentul a reiterat susținerile din acțiune arătând în esență că prin stabilirea taxei se realizată o discriminare între proprietarii de mașini și societățile comerciale care se ocupă de comercializarea mașinilor noi
A mai susținut recurentul că întreaga reglementare a timbrului de mediu – prin art., 4 lit. a), b), c) și d) din OUG nr. 9/2013 – contravine reglementărilor comunitare – în art. 110 din TFUE.
Recurentul a solicitat în admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că soluția instanței de fond este corectă, cu substituirea motivării în sensul celor ce urmează:
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 9/2013, timbrul de mediu se aplică pentru categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR2.
Conform art. 4 din același act normativ, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Rezultă din cuprinsul textelor de lege învederate că timbrul de mediu este impus fără discriminare tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă cât și a celor de producție comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării cât și celor rulate cu privire la care se transcrie dreptul de proprietate și pentru care, fie nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, fie s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
O.U.G. nr. 9/2013, respectiv art. 4, prin reglementările sale, nu aduce atingere în mod direct sau indirect egalității de tratament între produsele naționale și cele importate, iar interdicția pe care o stabilește art. 110 ( fost 90) par. 1 prin Tratatul de Instituire a Comunității Europene și potrivit căruia: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne sau de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, trebuie aplicată de fiecare dată când o prevedere fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Nu este dat caracterul discriminatoriu al O.U.G. nr. 9/2013 în ceea ce privește achiziționarea efectivă a unui autoturism fie de pe teritoriul României, fie dintr-un stat membru U.E. Câtă vreme se invocă încălcarea liberei circulații a bunurilor, ceea ce prezintă relevanță e achiziționarea efectivă a unui asemenea bun și condițiile în care ea poate fi realizată, nu împrejurarea că e posibil să se afle în circulație autoturisme pentru care nu s-a achitat taxa de poluare sau taxa specială pentru autoturisme ori acestea au fost restituite.
Susținerile privind efectul descurajant al timbrului în ceea ce privește achiziționarea autoturismelor din spațiul comunitar au un caracter general, nefiind suficient de precise și concordante. Câtă vreme nu s-a descris și dovedit printr-un calcul concret faptul că regimul timbrului de mediu este astfel stabilit încât descurajează, la modul real și obiectiv punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din statele membre U.E., fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, motivele recurentului rămân simple alegații.
Totodată, apreciază Curtea a fi de reținut și faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre a institui un sistem general de impozite interne aplicabile potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 496 din Noul Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. L. G., cu domiciliul în orașul Siret, .. 18, ., județul Suceava, împotriva sentinței nr. 6828 din 20 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția C. Administrativ și F., în dosarul nr._ , intimați fiind pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava și S. F. Orășenesc Siret.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Redactat S.R.
Jud.fond.H. L.
Tehnoredactat M.A.
Ex.5/28.04.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 2068/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 2829/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
