Pretentii. Decizia nr. 2572/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2572/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 7267/86/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA NR. 2572
Ședința publică din data de 20 mai 2015
Președinte G. C.
Judecător S. R.
Judecător T. K.
Grefier Ț. O.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 182 din 22 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. _ , intimați fiind reclamantul P. D., domiciliat în municipiul Fălticeni, Bld. Revoluției, ., . și pârâtul S. F. Municipal Fălticeni prin AJFP Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimatul-reclamant P. D., lipsă fiind reprezentantul recurentei-pârâte și reprezentantul intimatului-pârât.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin cererea de recurs recurenta a solicitat judecarea în lipsă, iar în procedura de regularizare a cererii intimatul a depus întâmpinare.
Verificându-și competența, în baza art. 131 din Cod de procedură civilă, instanța se declară competentă, general, material și teritorial, conform dispozițiilor art. 96 pct. 3 Cod de procedură civilă și art. 483 din același act normativ, raportat la art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004, apoi, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Intimatul-reclamant P. D. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Suceava.
Declarând dezbaterile închise, instanța a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 21.10.2014, sub nr._, reclamantul P. D. în contradictoriu cu pârâta DGRFP Iași – D G F P Suceava – A F P Fălticeni a solicitat instanței obligarea acesteia la restituirea taxei de poluare în valoare de 1551 lei ce a fost achitată cu ocazia înmatriculării autoturismului proprietate personală, actualizate cu dobânda fiscală, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 182 din 22 ianuarie 2015Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamantul P. D. în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Iași – D.G.F.P. Suceava – Administrația Finanțelor Publice Fălticeni; a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 1551 lei reprezentând taxă de poluare achitată cu chitanța ., nr._/12.06.2009 cu dobânzile calculate conform art. 120 alin.(7) Cod procedură fiscală, de la data plății și până la data restituirii efective; a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 155 lei – cu titlu de cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate.
Motivându-și recursul pârâta a arătat că taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în România a autoturismelor noi sau second – hand, fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România (indiferent de producător), cât și celor achiziționate din spațiul european, taxa de poluare neavând caracterul unei taxe echivalente la import, astfel încât nu încalcă dispozițiile art. 28 și 90 TCE.
Astfel, taxa de poluare nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, urmând a se avea în vedere și faptul că taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu.
Referitor la dobânda fiscală aferentă precizează că prezenta acțiune în pretenții derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 rep. privind Codul de procedură fiscală.
Potrivit art. 1 alin. 1 din același act normativ, prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal.
Întrucât taxa de poluare nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul Fondului pentru Mediu, în speță nu sunt incidente prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 republicată.
Art. 124 prevede că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul, la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau art. 70, după caz .
Art. 117 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 rep. dispune că sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.
Potrivit art. 70 din O.G. nr. 92/2003 rep., cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
(2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen de prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.
Întrucât în speță nu este dată prima ipoteză reglementată de art. 1 24 alin. 1 din O G. nr. 92/2003 rep. (expirarea termenului prevăzut de art. 117 alin. 2), pârâta face referire la a doua situație care dă naștere dreptului contribuabililor la dobânzi pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, respectiv expirarea termenului prevăzut de art. 70.
Astfel, în considerarea principiilor care stau la baza exercitării funcției publice prevăzute de Legea nr. 188/1999 rep., legiuitorul a reglementat un termen expres de 45 de zile pentru soluționarea de către organul fiscal a cererilor depuse de către contribuabili.
Cu raportare directă la prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 rep., rezultă că dreptul contribuabilului la reparație sud forma dobânzilor ia naștere în situația în care procedura de restituire sau de rambursare se face cu întârziere și nu se finalizează în termenul legal, de 45 de zile, cu excepția prevăzută de art. 70 alin 2, sancționând lipsa de diligență a organului fiscal.
În acest sens dispun și prevederile art. 1 din Ordinul nr. 1899/2004 privind Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Pârâta a invocat în drept prevederile art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 110 TFUE „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Față de dreptul pretins de reclamant, instanța constatată că odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speță, norma de drept comunitar pretinsă încălcată este cea prevăzută de art. 110 din TFUE (fost art.90 din TCE) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.”
Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din OUG nr. 50/2008 în raport de dispozițiile art. 110 din TFUE (fost art. 90 din TCE) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T., CJUE a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al OUG nr. 50/2008: „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Așadar art. 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către CJUE ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011) s-a reținut că o reglementare precum OUG 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curs începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 182 din 22 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. _ , intimați fiind reclamantul P. D., domiciliat în municipiul Fălticeni, Bld. Revoluției, ., . și pârâtul S. F. Municipal Fălticeni prin AJFP Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 mai 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. T.K.
Jud. Fond P. C.
Tehnored. Ț.O./5 Ex./25.05.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 2188/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1940/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
