Anulare act administrativ. Decizia nr. 2338/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2338/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 4072/86/2014
Dosar nr._ - anulare act administrativ -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.2338
Ședința publică din 29 aprilie 2015
Președinte S. R.
Judecător T. K.
Judecător G. C.
Grefier H. V.
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul N. V., domiciliat în municipiul B., ., ., ., împotriva sentinței nr.5739/09.10.2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Creștină Baptistă Suceava cu sediul în municipiul Suceava, ..28 A, județul Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul și B. D., vicepreședinte al intimatei C. Creștină Baptistă Suceava
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, grefierul de ședință învederând că recurentul, prin memoriul de recurs, a arătat că înțelege să renunțe la judecată și la însuși dreptul pretins dar insistă în capătul de cerere privitor la daunele morale, iar prin răspunsul la întâmpinare (filele 25-31) a solicitat inclusiv „disjungerea dosarului și trimiterea acestuia la CNCDR pentru constatarea discriminării”; prin întâmpinare (filele 13-16), intimata a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, a solicitat, în subsidiar, să se ia act de renunțarea recurentului la judecată, precum și judecarea în lipsă.
Instanța a declarat că, după prealabila verificare, conform art. 131 alin. 1 din codul de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei, a constatat că, potrivit art. 96 pct. 3 din același act normativ, art. 483 din Codul de Procedură civilă raportat la art. 8, 10 și 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
Recurentul a răspuns la interpelarea instanțe, precizând că renunță la primul capăt de cerere dar insistă în analizarea recursului.
Curtea a acordat cuvântul asupra excepției de nemotivare a recursului, invocată de intimată prin întâmpinare și asupra fondului cauzei.
Recurentul a solicitat respingerea excepției, apreciind că recursul este motivat; pe fondul cauzei a solicitat admiterea recursului, explicând că HG nr.58/2008 face referire la patru statute ce definesc patru instituții distincte, între care nu există relații de subordonare; a arătat că instituția abilitată să-i aplice eventual o sancțiune, biserica locală, nu a formulat nicio acuzație, astfel că actul emis de comunitatea intimată reprezintă un abuz, întrucât aceasta din urmă nu era abilitată să ia măsuri împotriva sa; a opinat că în situația în care a înțeles să renunțe la primul capăt de cerere nu mai este cazul să fie discutată inadmisibilitatea cererii și a solicitat soluționarea celorlalte capete de cerere, motiv pentru care a cerut trimiterea dosarului spre rejudecare.
Reprezentantul intimatei a solicitat admiterea excepției nemotivării recursului, potrivit celor expuse pe larg în întâmpinare; a precizat că deciziile în speță sunt exclusiv cultice, au fost exprimate în cadru legal, fiind adoptate în unanimitate în comitetul și adunarea generală a comunității și privesc abilitatea comunității de a retrage ordinarea unui slujitor atunci când se constată că acesta nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru slujba în discuție; a citat art. 57 lit. g din Statutul de organizare, aprobat de Guvernul României; a solicitat respingerea recursului în principal ca fiind nul pentru nemotivare și, în subsidiar, în cazul în care excepția invocată nu va fi reținută, respingerea acestuia ca nefondat, potrivit apărărilor din întâmpinare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal la data de 11.12.2013 sub nr._, reclamantul N. V., în contradictoriu cu pârâta C. CREȘTINĂ BAPTISTĂ SUCEAVA , a solicitat anularea hotărârii nr. 35/15.04.2014 prin care i s-a retras Hirotonia și i s-a pus în vedere că nu mai poate îndeplini calitatea de pastor ori să facă acte de cult în cadrul Cultului C. Baptist din România.
Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor de ordin moral, în valoare de 100.000 euro și cheltuieli de judecată.
Tribunalul Suceava, prin sentința civilă nr.5739/09.10.2014, a admis excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, invocată de pârâtă și, în consecință, a respins acțiunea, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat anularea recursului ca nemotivat, iar pe fond respingerea ca neîntemeiat.
Examinând cu prioritate, conform art. 248 alin. 1 și 2 C.p.c., excepția invocată Curtea constată următoarele:
Conform art. 487 alin. 1 Cod de procedură civilă „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs […]”.
Totodată, art. 489 alin. 2 sancționează cu nulitate nemotivarea cererii de recurs „în cazul în care motivele invocat nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488”.
Instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în considerarea deciziei CCR nr. 448/2011, motivând în esență că măsura contestată de reclamant nu este supusă cenzurii instanțelor judecătorești, ci doar jurisdicției ecleziastice.
Reclamantul a atacat sentința tribunalului, dar cererea de recurs, deși amplă ca și conținut, nu cuprinde critici aplicate hotărârii de primă instanță, respectiv asupra incidenței deciziei CCR nr. 448/2011 și a finelui de neprimire reținut de tribunal, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de casare prin raportare la soluția pronunțată, la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia și la normele de drept material pretins încălcate sau aplicate greșit.
Modalitatea de motivare a recursului adoptată de recurent constă practic în redarea istoricului cauzei, succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nefiind structurată din punct de vedere juridic și fără a conține vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de casare prevăzute de art. 488, în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.
Față de cele ce preced, deoarece motivele de recurs nu se subsumează unuia dintre cele 8 motive prevăzute expres și limitativ de art. 488 alin. 1 Cod de procedură civilă, în acord cu art. 489 alin. 2 Cod de procedură civilă, Curtea conchide că excepția invocată de intimată este întemeiată, recursul urmând a fi anulat ca nemotivat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Anulează, ca nemotivat, recursul formulat de reclamantul N. V., domiciliat în municipiul B., ., ., ., împotriva sentinței nr.5739/09.10.2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. Creștină Baptistă Suceava cu sediul în municipiul Suceava, .. 28 A, județul Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 aprilie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. T.K.
Tehnored. V.H.
4 ex./22.05.2015
Jud. fond N. D.C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1940/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1259/2015.... → |
|---|
