Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 1259/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1259/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 3876/86/2014/a1
Dosar nr._ 147/a1 - suspendare executare act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1259
Ședința publică din 16 martie 2015
Președinte M. L.
Judecător N. M.
Judecător G. D.
Grefier B. E.
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul D. M., domiciliat în Rădăuți, ., Jud. Suceava și cu domiciliul ales la cab. av. S. S. din Suceava, .. 10, ., împotriva sentinței nr. 6576 din 6 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr._ 14), reclamantă intimată fiind Asociația de proprietari ., cu sediul în Rădăuți, .. 16, Jud. Suceava și pârâtul P. M. Rădăuți, Jud. Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul asistat de avocat S. S., Tiperciuc F., președinta reclamantei Asociației de P. și consilier juridic Tiperciuc F., membru al asociației, lipsă fiind pârâtul P. municipiului Rădăuți.
Procedura este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care, verificându-și competența, în baza art.131 Cod procedură civilă, instanța se declară competentă, general, material și teritorial, conform dispozițiilor art. 96 pct. 3 Cod procedură civilă și art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 să soluționeze cauza și văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat S. S., apărătoarea recurentului arată că a declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond în raport de disp. art. 488 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă.
În motivare arată că pe de o parte hotărârea instanței de fond este insuficient motivată în contextul în care în ceea ce privește condiția urgenței nu se găsește nici un argument care să justifice soluția de admitere a cererii de suspendare a executarii lucrărilor, iar pe de altă parte s-a invocat incidența art. 488 pct. 6 Cod procedură civilă și în raport de împrejurarea că, deși instanța de fond nu a fost investită cu o cerere de suspendare întemeiată pe disp. art. 15 din Legea contenciosului, se consideră investită cu această solicitare, pe care în final o admite.
În ceea ce privește nelegalitatea, învederează instanței că nu au fost interpretate în mod corespunzător disp. art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În primul rând să se constate că la momentul la care reclamanta a solicitat anularea autorizației de construire a formulat o petiție accesorie vizând suspendarea executării respectivei autorizații invocând doar faptul că la edificarea construcției preconizate nu ar fi fost respectată documentația prealabilă emiterii acestei autorizații. Reclamanta nu și-a întemeiat această ultimă solicitare pe disp. art. 15 din Legea nr. 544/2004, dimpotrivă modalitatea de formulare a acestei petiții făcea trimiterea la dispozițiile art. 12 alin. 2 din Legea nr. 50/1991. Astfel, instanța de fond ar fi trebuit să pună în discuția contradictorie a părților calificarea pretențiilor, respectiv dacă este vorba de o cerere de suspendare întemeiată pe legea contenciosului sau o cerere de suspendare întemeiată pe legea specială nr. 50/1991.
De vreme ce instanța de fond nu a făcut acest lucru și s-a considerat investită cu o pretenție cu care de fapt nu a fost investită potrivit acțiunii introductive, apărătoarea recurentului apreciază că prin admiterea cererii de suspendare a fost schimbată practic cauza pretențiilor deduse judecății, invocând prev. de disp. art. 224 Cod procedură civilă.
Recurentul a mai invocat prin recursul declarat faptul că sentința instanței de fond nu este motivată corespunzător, prin raportare la exigențele impuse de art. 425 din Codul de procedură civilă.
Astfel, în ceea ce privește existența cazului bine justificat, arată că în sentință nu se face referire concretă la particularitățile autorizației privitor la care, s-au invocat vicii aparente în ceea ce privește emiterea sa, iar în ceea ce privește necesitatea prevenirii unei pagube iminente, practic nu se regăsește în această sentință nici un argument care să justifice temporizarea executării autorizației de construire până la pronunțarea instanței de fond.
Acesta este motivul pentru care pârâtul nici măcar nu a putut să motiveze recursul declarat în cauză, criticând eventual statuări legate de existența prejudiciului, plus că referitor la această condiție, s-a depus acel studiu de însorire din care rezultă că nu este prejudiciată cu nimic reclamanta prin edificarea construcției, preconizată de pârâtul recurent.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, arată că nu sunt date motive care să impună temporizarea executării acestei autorizații nefiind dată nici cerința cazului bine justificat nici condiția necesității prevenirii unei pagube iminente, nu sunt date nici, cel putin aparent, vicii în legătură cu modalitatea de eliberare a acestei autorizații de construire, în contextul în care acordul vecinilor a fost solicitat alternativ cu studiul de însorire, s-a depus acest studiu la dosar din care rezultă că reclamanta nu este cu nimic prejudiciată.
În concluzie solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și în rejudecare respingerea cererii de suspendare ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Având în vedere că domnul Tiperciuc F., are studii juridice dar nu este angajat ca și consilier juridic la Asociația de P., ci este un simplu membru al acesteia, nu poate pune concluzii în instanță. Asociațiile cu personalitate juridică pot pune concluzii numai prin consilier juridic sau avocat, astfel încât instanța acordă cuvântul președintelui asociației.
Presedintele Asociației Tiperciuc F. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței Tribunalului Suceava, ca fiind legală și temeinică.
În motivare a arătat că, autorizația de construire a fost eliberată fără a se respecta condițiile Legii nr. 50/1991, nesolicitându-se acordul vecinilor și nu s-a nerespectându-se distanța dintre clădiri.
Mai arată că acest studiu de însorire depus la dosar de către recurent s-a efectuat în anul 2014, iar autorizația de construire a fost eliberată în 27.03.2013, iar în această autorizație de construire din 2013 s-a prevăzut construirea unui . construcția blocului este de P+4, plus masardă.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr._ 14 din data de 15.05.2014, reclamanta Asociația de Proprietari . contradictoriu cu pârâtul P. municipiului Rădăuți, a solicitat anularea autorizației de construire nr. 273/03.07.2013 emisă de Primăria mun. Rădăuți, suspendarea lucrărilor efectuate în baza acestei autorizații până la soluționarea acțiunii pe fond și demolarea construcțiilor efectuate fără respectarea condițiilor legale, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de 03.07.2013 Primăria mun. Rădăuți a eliberat autorizația de construire nr. 273 pentru construirea unui imobil S+P+3E cu spații comerciale la parter și nouă apartamente, amplasat la intersecția străzilor B. V. cu M. Viteazul.
La pct. 2.5.6 din Anexa 1 din Legea nr. 50 din 1991 privind autorizarea executării construcțiilor se prevede obligativitatea acordului vecinilor, exprimat în forma autentică, pentru lucrările de construcție necesare în vederea schimbării destinației, ori prin construirea spațiilor comerciale în fostul amplasament care avea exclusiv rolul de locuință se produce o schimbare de destinație.
Prin sentința nr. 6576 din 6 noiembrie 2014 Tribunalul Suceava a admis cererea de suspendare și a dispus suspendarea executării autorizației de construire nr. 273/03.07.2013 emisă de P. municipiului Rădăuți, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.
Asupra cererii de suspendare, instanța reținut că, prin autorizația de construire nr. 273/03.07.2013 s-a autorizat executarea lucrărilor de construire imobil Stehnic+P+3e cu spații comerciale la parte și nouă apartamente la etaj.
Conform dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 „(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate. Potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea nr.554/2004 „1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.”.
Din interpretarea disp. art.14 al.1 din Legea nr.554/2004, pentru suspendarea executării unui act administrativ solicitată prin cererea adresată instanței competente pentru anularea actului trebuie îndeplinite patru condiții și anume, existența actului administrativ, inițierea procedurii de anulare a actului administrativ, precum și îndeplinirea cumulativă a condiției privind existența unui caz bine justificat și iminența producerii pagubei care astfel poate fi prevenită.
Primele două condiții sunt date, fiind vorba de un act administrativ conform dispozițiilor art. 2 lit. c din Legea nr.554/2004 și, în plus, reclamantul a solicitat anularea autorizației de construire 273/03.07.2013 emisă de P. municipiului Rădăuți.
Examinând sumar actele prezentului dosar, fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii, având în vedere și motivele invocate de reclamant referitoare la faptul că blocul 45 A va fi umbrit, Tribunalul a constatat că, este îndeplinită condiția cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004. În plus, reclamantul invocă și lipsa acordului vecinilor, aspect care nu numai că nu este contestat, dar este recunoscut de către beneficiarul autorizației, cu precizarea că nu se impune obținerea lui. Verificarea acestui aspect ține de fondul cauzei, dar până la a se stabili dacă în raport de prevederile legale în cazul în speță era sau nu necesar, este un argument în plus care să contureze cazul bine justificat.
Cazul bine justificat trebuie analizat și prin efectele actului administrativ contestat, efecte care se produc prin actul continuării procesului de construire, iar în situația în care, în urma analizării fondului cererii, s-ar constata că într-adevăr nu sunt respectate dispozițiile Ordinului nr. 536 din 23 iunie 1997 pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației, prejudiciul este iminent prin executarea respectivei construcții, relevante sub aspectul îndeplinirii condițiilor de suspendare, fiind cel puțin aparent, până la o cercetare amănunțită ce implică administrarea de probe în analiza fondului cauzei, actele aflate la dosar.
Din aceleași considerente tribunalul a reținut că este îndeplinită și condiția pagubei iminentă.
Împotriva, acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâtul D. M..
În motivare a arătat că, sentința recurată este nelegala, în înțelesul art. 488 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă, fiind motivată cu argumente străine de natura apărărilor invocate de reclamantă în cauză și de limitele investirii instanței de fond, fiind schimbata cauza pretențiilor deduse judecății. De asemenea, sentința este dată cu greșita aplicare și interpretare a normelor de drept substanțial aplicabile, concret, a prevederilor art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În primul rând, instanța de fond a depășit limitele investirii sale și a pronunțat o hotărâre insuficient motivată.
Potrivit art. 224 Cod procedură civilă instanța este obligată să pună în discuția părților toate cererile, excepțiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de ele, iar potrivit art. 237 alin. 2 pct. 3 Cod procedură civilă, instanța va examina fiecare pretenție și apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului ia întâmpinare și a explicațiilor părților, dacă este cazul.
Reclamanta n-a învestit instanța de fond cu o cerere de suspendare a executării autorizației, în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Dimpotrivă, a cerut suspendarea executării lucrărilor efectuate în baza autorizației în discuție, până la soluționarea acțiunii pe fond. O astfel de solicitare trimite nu la art. 15 din Legea nr. 554/2004, ci la art. 12 al. 2 din legea nr. L. 50/1991 republicată, potrivit cu care o dată cu introducerea acțiunii se pot solicita instanței judecătorești suspendarea autorizației de construire sau desființarea și oprirea executării lucrărilor, până la soluționarea pe fond a cauzei.
Instanța de fond trebuia să califice pretențiile reclamantei, prin punerea în discuție a temeiului juridic ai cererii formulate potrivit petitului 1: cerere de suspendare a autorizației, în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 12 alin. 2 teza I dion legea nr. 50/1991 republicată, sau cerere de suspendare a executării lucrărilor, în condițiile art. 12 al. 2 teza a II din Legea nr. 50/1991.
Calificând direct cererea, fără a o pune în discuția părților, ca și solicitate de suspendare a executării actului administrativ pe care la final o admite, instanța de fond a încălcat principiul disponibilității sub aspectul limitelor învestirii sale, practic motivarea hotărârii date în materie de suspendare executare act administrativ schimbând cauza pretențiilor deduse judecății.
Pe de altă parte, soluția primei instanțe este insuficient motivata, sub aspectul indicării rațiunilor care justifică această soluție, raportate ia ambele cerințe prev. de art. 14 L. 554/2004, la care art. 15 face trimitere: cazul bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente. Practic, cea de a doua cerință nu este deloc explicitată, faptul că „prejudiciul este iminent prin executarea respectivei construcții" putând fi tradus că în cazul oricărei construcții în curs de finalizare, simpla sa edificare este prejudiciabilă pentru proprietarii vecini. În cauze de genul celei deduse judecății, existența prejudiciului trebuie argumentată prin raportare la particularitățile actului administrativ atacat, ale cărui neregularități de fond sau de formă aparente afectează drepturi ale titularului acțiunii.
Tot vizând nemotivarea hotărârii, recurentul arată că, nu se regăsește în sentința recurată argumente care să justifice temporizarea executării actului administrativ, în sensul aparenței de nelegalitate a autorizației, cerință care trebuie analizată prin raportare la conținutul formal propriu-zis al actului și nu la apărări de fond invocate de reclamantă în legătură cu pretinse neregutarități ale procesului de construire autorizat pârâtului, de natura lipsei acordului vecinilor sau a încălcării prevederilor Ordinului 563/1997.
Pe fondul cauzei, recurentul consideră că au fost greșit interpretată disp. art. 15, rap. la art. 14 din Legea nr. 554/2004, nerezultând din probatoriul administrat suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ atacat, pentru a se putea reține existența unui caz bine justificat și existența unui prejudiciu viitor, cert, iminent, acesta neputând fi confundat cu un prejudiciu eventual.
Față de critica reclamantei privind acordul vecinilor, recurentul arată că, prin Certificatul de urbanism nr. 204/09.04.2013, care la „regimul tehnic" menționează zonă pentru locuințe și funcțiuni complementare, regim de înălțime P, P+4E, P+10E, POTmax=50% din UTR 16 al RLU pentru municipiul Rădăuți, hmaxcoamă 18 m, 20% spații verzi, … 1 loc parcare pentru fiecare din spațiile comerciale de la parter, i s-a impus printre avize/acorduri - Accept vecini, sau Studiu de însorire, potrivit Proiectului tehnic care a stat la baza emiterii autorizației, PUG-ul menționează la Funcțiunile complementare admise că „În general blocurile de locuințe au la parter și uneori la mezanin spații ce sunt folosite ca spații comerciale, servicii, alimentație publica, financiar-bancare etc. „Aceste mențiuni se pot schimba în timp, cu alte activități compatibile cu specificul zonei"; din planul de situație -anexă la proiectul tehnic, se poate lesne observa că în zona imobilului preconizat, aflat la intersecția străzilor M. Viteazul și B. V., sunt amplasate clădiri similare, care la parter au spații comerciale, în privința blocului alăturat (în care locuiesc proprietari membri ai Asociației reclamante) geamurile de vedere fiind deschise în zidurile construcției pe laturile de nord și sud, pe latura vestică (limitrofii blocului recurentului) fiind doar geamuri baie (câte un geam pe fiecare nivel, 5 în total); că prin Autorizația 273/03.07.2013 i s-a autorizat construcția imobilului Stehnic+P+3E cu spații comerciale la parter și noua apartamente la etaj; că prin Autorizația 91/31.03.2014 s-a modificat regimul de înălțime al construcției existente, noua autorizație referindu-se la realizarea unui etaj suplimentar.
De asemenea, precizează că potrivit art. 4 alin. 1 din L. 230/2007, asociația de proprietari are drept scop administrarea și gestionarea proprietății comune care, pe lângă drepturi, impune obligații pentru toți proprietarii.
În ceea ce privește cazul bine justificat, recurentul arată că potrivit Studiuui de însorire atașat, clădirea învecinată beneficiază de însorire în condiții optime, mult peste norma minimă de 1,5 ore prevăzută în Ordinul 536/1997, obiectivul . 45 A neavând de suferit din punct de vedere al însoririi, fiind însorit în fiecare lună, conform normelor în vigoare.
Recurentul mai subliniază faptul că, acordul vecinilor a fost solicitat alternativ cu întocmirea studiului de însorire, acest studiu fiind realizat și concluzionând în sensul că blocul proiectat nu umbrește construcțiile existente, plus că a fost obținut acordul vecinului din partea nordică a blocului.
În privința prejudiciului iminent, instanța de fond „deduce” îndeplinirea acestei condiții din constatările vizând existența cazului bine justificat, fără alte argumente pe care să aibă posibilitatea să le combat pe calea recursului. Prejudiciul material viitor trebuie să fie în toate cazurile previzibil, or simplele afirmații ale instanței nu acoperă conținutul cerinței prev. de art. 2 lit. ș) din legea contenciosului. Acest prejudiciu nu a fost precizat concret de reclamantă, dar nici de instanța de fond.
În concluzie, solicită admitere recursului, casarea sentinței recurate, iar în rejudecare să se respingă cererea de suspendare.
În drept a invocat disp. art. 488 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă și art. 453 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare a arătat că, recurentul nu a făcut nici o precizare în ceea ce privește interesul său în anularea efectelor sentinței atacate, astfel încât se poate deduce că recurentul nu justifică interes în depunerea recursului, conform art. 33 Cod procedură civilă. În acest sens solicită aplicarea disp. art. 40 alin. 1 Cod procedură civilă.
Față de pretențiile recurentului prin care menționează că nu a investit instanța cu o cerere de suspendate în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, arată că acestea sunt nefondate. Astfel, recurentul nu contestă precizările sentinței în care se spune foarte clar că reclamanta solicită suspendarea în conformitate cu disp. art. 15 din legea contenciosului, dar face repetate susțineri conform căreia intimatul nu ar fi invocat această lege.
Apărările recurentului care precizează că soluția primei instanțe este insuficient motivata sunt fa fel de greșite.
Recurentul rupe în bucăți sentința în mod selectiv și scoate din context părți încercând să le schimbe sensul. De exemplu, recurentul precizează că „prejudiciul este iminent prin executarea respectivei construcții" iar în legătura cu această parte de text ce a fost scos din contest precizează despre segment „putând fi tradus ca” în încercarea de a crea o falsa imagine despre susținerile primei instanțe.
În ceea ce privește cazul bine justificat, instanța de fond arată că în stabilirea existenței prejudiciului trebuie să se țină cont și de felul normelor încălcate. Ori în acest caz care privește realizarea unei construcții cu mai multe niveluri riscurile nerespectării condițiilor privesc posibilitatea ca aceasta sa devină un pericol major în ceea ce privește siguranța si viata vecinilor si chiar a trecătorilor.
Față de prevederea legală privind „acordul vecinilor” reclamanta arată că clădirea unde locuiesc membrii asociației are ca destinație locuirea, în schimb recurentul dorește să construiască o clădire cu destinație comercială diferită de destinația vecinilor, iar în ciuda prevederilor legale recurentul recunoaște că nu are acordul vecinilor . legea nu interzice amplasarea de spații comerciale ci impune unele condiții foarte clare pentru construirea lor.
Susținerile recurentului privind unele geamuri de baie ce ar fi diferite de geamurile de vedere nu au sens. Legiuitorul nu face o astfel de diferențiere în nici un text legal, toate geamurile sunt prin definiția lor inclusiv pentru vedere iar recurentul nu a probat în nici un fel ca în camerele respective sunt doar băi, iar proprietarii acestor locuințe le pot da orice destinație doresc, acum sau în viitor.
Apărarea recurentului privind abrogarea Ordinului nr. 536/1997 în data de 21.02.2014 este ridicolă. Autorizația de construcție a fost emisă în data de 03.07.201 și trebuia să respecte prevederile legale ce existau la momentul respectiv.
În ceea ce privește studiu de însorire, acesta este realizat pentru un .+P +4E+M, însă prin autorizația avută în vedere se permite construirea unui ., prin urmare acest studiu de însorire nu are nici o relevanță, mai mult el a fost eliberat în anul 2014, iar autorizația de construire în 2013.
Mai menționează reclamanta că autoritatea emitentă a autorizației nu a atacat suspendarea ce a fost dispusă prin sentința nr. 6576/06.11.2014 și aceasta poate fi interpretată ca o posibilă recunoaștere a vinei în emiterea unei autorizații care încalcă prevederile legale și o încercare de limitare a urmărilor negative ce ar rezulta din continuarea păstrării efectelor acestei autorizații ilegale. Astfel deși autorizația prevedea construirea a maxim 3 etaje, recurentul a construit 5 etaje, fapt care nu îl neagă.
În concluzie solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
În drept a invocat Legea nr. 554/2004, Ordinul 536/1997, Legea nr. 50/1991, Ordinul 119/2014, Legea nr. 230/2007, Codul Civil, Codul de Procedură Civilă, Constituția României, C.E.D.O.
Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul Rădăuți a arătat că autorizația de construire nr. 273/03.07.2013 a fost eliberată în baza certificatului de urbanism nr. 204/09.04.2013,conform căruia au fost solicitate și obținute avizele OAR, APM, ISU; DSP; Accept vecini (partea nordică a blocului), studiu de însorire, Studiu GEO, E-ON. M., . Suceava; S.C Nord Gaz S.R.L. Autoriznția de construire a fost eliberata respectând PUG( plan urbanistic general) conform Legii 50/1991 nefiind nevoie de PUZ (plan urbanistic zonal).
Ulterior, prin autorizația 91/31.03.2014 emisa în baza certificatului de urbanism nr. 868/30.12.20.13, s-a autorizat compartimentarea podului existent pentru a se crea spatii de locuit, eliberată la cererea domnului D. M. și înregistrată la Primăria municipiului Radauți cu nr._/19.02.2014 prin care acesta a solicitat emiterea autorizației de construire în vederea executării lucrărilor de compartimentare pod existent. Structura a fost calculată inițial pentru un regim de înălțime de S+P-ME+M după cum reiese din avizul proiectantului inițial, permițând astfel și modificarea regimului de înălțime al construcției existente.
În certificatele de urbanism nr. 204/09.04.2013 și 868/30.12.2013 la punctul 1 -"Regim juridic" nu este trecută nicio mențiune cu privire la servituți existente, terenul fiind liber de sarcini.
F. de cele precizate mai sus, consideră Primăria municipiului Rădăuți a respectat prevederile Legii nr. 50/1991 republicată cu modificările și completările ulterioare, la eliberarea autorizației de construire.
În drept a invocat disp. Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție și a Legii 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de nelegalitate invocate, Curtea constată următoarele:
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 Cod procedură civilă
Conform art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, casarea unei hotărâri se poate cere „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei” .
Curtea apreciază că acest text trebuie interpretat în coroborare cu cel cuprins în art. 425 alin. 1 lit. b din codul de procedură civilă, potrivit căruia ,,Hotărârea va cuprinde: b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.
Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată de dispozițiile enunțate, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.
În practica judiciară s-a statuat că judecătorii sunt datori să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția.
Curtea constată că prin considerente, instanța de fond trebuia să analizeze cele două condiții cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 necesare pentru suspendarea executării unui act administrativ: cazul bine justificat și paguba iminentă. Conform art. 2 alin. 1 lit. ș din lege, noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiție inexistentă în cazul de față.
Iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată iar îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate. Sub acest aspect se poate observa că prima instanță s-a limitat la a considera îndeplinită condiția fără a motiva care sunt elementele pe baza cărora și-a format această convingere.
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă
Conform art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.
Curtea reține că premisa suspendării unui act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate este că acest act nu și-a produs, sau nu și-a produs în întregime efectele deoarece suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea suspendării, respectiv se opresc, pentru viitor, orice demersuri de punere în aplicare a dispozițiilor date.
Din verificarea materialului probator depus la dosarul cauzei rezultă cu evidență că Autorizația de construire nr. 273/3.07.2013 și-a produs efectele, imobilul fiind deja finalizat la data când s-a soluționat cererea de suspendare.
În plus, Curtea constată că în urma analizei pe fond a legalității emiterii autorizației de construire, instanța de fond a respins acțiunea reclamanților ceea ce presupune îndeplinirea tuturor condițiilor cerute de lege pentru validitatea sa.
Deoarece, așa cum s-a arătat, premisa cererii de suspendare o constituie împrejurarea ca actul administrativ să fie susceptibil de executare, adică să producă efecte în curs, a căror stopare să tindă a fi realizate prin cererea de suspendare, executarea actului administrativ înainte de sesizarea instanței, chiar și după sesizarea acesteia, cum e cazul în speță, lipsește reclamantul de îndreptățirea de a mai cere suspendarea acestuia.
Față de aceste considerente, Curtea constată că motivele de nelegalitate invocate sunt întemeiate, astfel că în temeiul art. 496 Cod procedură civilă va admite recursul și rejudecând cauza în baza art. 501 cod procedură civilă, va respinge cererea de suspendare a executării autorizației de construcție ca nefondată.
În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a reclamanților intimați, se va dispune obligarea acesteia la plata către pârâtul recurent D. M. a sumei de 1240 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform înscrisurilor originale depuse la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite recursul formulat de pârâtul D. M., domiciliat în Rădăuți, ., Jud. Suceava și cu domiciliul ales la cab. av. S. S. din Suceava, .. 10, ., Jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 6576 din 6 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal (dosar nr._ 14), reclamantă intimată fiind Asociația de proprietari ., cu sediul în Rădăuți, .. 16, Jud. Suceava și pârâtul P. M. Rădăuți, Jud. Suceava.
Casează sentința recurată și în rejudecare:
Respinge cererea de suspendare a executării autorizției de construcție ca nefondată.
Obligă intimata reclamantă la plata către recurentul pârât a sumei de 1240 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 martie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. M.L.
Jud. fond O. G.
Tehnored. E.B.
2ex/26.03.2015
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2338/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2773/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
