Pretentii. Decizia nr. 480/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 480/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 6953/86/2013
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
Secția de contencios administrativ și fiscal
DECIZIA NR. 480
Ședința publică din 30 ianuarie 2015
Președinte T. C.
Judecător R. G.
Judecător N. D.
Grefier R. M.-G.
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava, ..7, jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 4279 din 4 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul S. T. cu domiciliul în Suceava, .. 4, .. B, ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că recurenta a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 223 al. 1 din Noul Cod de procedură civilă, după care instanța, în temeiul art. art. 131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă în forma în vigoare la data înregistrării cauzei pe rolul instanței, constată că în temeiul art. 96 pct. 3 și art. 483 din același act normativ, raportat la art. 8, și 10 din Legea nr. 554/2004, este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 18.06.2013, reclamantul S. T. a solicitat obligarea pârâtei ANAF prin Administrația Finanțelor Publice Suceava și chemata în garanție Administrația F. de Mediu București, la restituirea taxei de poluare în sumă de 1.285 lei, actualizată cu dobânda legală aferentă de la data achitării acesteia până la data restituirii integrale și efective, precum și plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr. 4279 din 04 septembrie 2014, Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a obligat pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Serviciul Fiscal Câmpulung Moldovenesc, la restituirea către reclamant a sumei de 1.554 lei reprezentând taxă de poluare achitată cu chitanța . nr._ din 02.07.2008 pentru înmatricularea autovehiculului marca Ford, la plata dobânzii fiscale aferente, calculată de la data plății, respectiv de la 02.07.2008 și până la data restituirii efective și la plata sumei de 39,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, care se încadrează în prevederile art. 488 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă, pârâta a arătat că, taxa solicitată a fi restituită a fost achitată în temeiul disp. OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ în vigoare începând cu data de 1.07.2008 ce a abrogat prevederile art. 2141 – 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
A mai arătat că, în cauză nu se realizează însă o discriminare între autoturismele second-hand importate din statele comunitare și autoturismele second-hand înmatriculate deja în România, în condițiile în care valoarea taxei de poluare nu depășește valoarea taxei reziduale încorporate în valoarea vehiculelor similare deja înmatriculate (hotărârea Brzezinski, C- 313/05)
Taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în România a autoturismelor noi sau second – hand, fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România cât și celor achiziționate din spațiul european, taxa de poluare neavând caracterul unei taxe echivalente la import, astfel încât nu încalcă dispozițiile art. 28 și 90 TCE .
Astfel, taxa de poluare nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, urmând a se avea în vedere și faptul că taxele încasate sunt gestionate de Administrația F. pentru Mediu.
Consideră că în mod nelegal și netemeinic judecătorul fondului a dispus obligarea pârâtei și la acordarea dobânzii fiscale calculată conform art. 124 alin. (2) din O.G. nr. 92/3003, republicată.
Precizează faptul că prezenta acțiune în pretenții derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală.
Întrucât taxa de poluare nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul F. pentru mediu, în speță nu sunt incidente prevederile art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, republicată.
A solicitat să se aibă în vedere și aspectele dezvoltate cu privire la acordarea dobânzii prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Reclamantul intimat nu a formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curteaconstată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 110 T.F.U.E., „Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Față de dreptul pretins de reclamant, instanța constată că, odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speță, norma de drept comunitar pretins încălcată este cea prevăzută de art. 110 din T.F.U.E. (fost art. 90 din T.C.E.) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.”
Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din O.U.G. nr. 50/2008, în raport de dispozițiile art. 110 din T.F.U.E. (fost art. 90 din T.C.E.) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 C.E., Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T., C.J.U.E. a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al O.U.G. nr. 50/2008: „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții, rezultă, fără echivoc, că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Așadar, art. 110 T.F.U.E. obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul, astfel încât, acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către C.J.U.E., ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011), s-a reținut că o reglementare precum O.U.G. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt, în niciun fel, grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește critica vizând acordarea dobânzii fiscale, Curtea constată că nici aceasta nu este întemeiată.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie, atât pentru instanța de trimitere, cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult, Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut), cu excepția situației când, din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Față de aceste aspecte, constatând legală hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată;
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava, ..7, jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 4279 din 4 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul S. T. cu domiciliul în Suceava, .. 4, .. B, ., jud. Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 ianuarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.T. C.
Jud.fond: P.I.
Tehnoredact.R.M.G.
5 ex./13.02.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 487/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 791/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
