Pretentii. Decizia nr. 791/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 791/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 11051/86/2013
Dosar nr._ -pretenții-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
Secția de contencios administrativ și fiscal
DECIZIA NR. 791
Ședința publică din 18 februarie 2015
PreședintePlăcintă D.
JudecătorVasile L.
JudecătorDumitraș D.
GrefierVacariu S.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în municipiul Iași, .. 26, jud. Iași – prin Administrația Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 4989 din 25 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal – în dosarul nr._ , reclamant intimat fiind M. D. A. – CNP_, la cab. av. O. A. – din mun. Rădăuți, ..70, parter, județul Suceava, iar pârât intimat S. F. RĂDĂUȚI cu sediul în Rădăuți, .. 3, jud. Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 96 pct. 3 și art. 483 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă raportat la dispozițiile art. 8 și art. 10 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, se declară competentă material, general și teritorial în soluționarea cauzei.
Totodată, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 11.11.2013 cu număr de dosar_, reclamantul M. D. A. în contradictoriu cu pârâta S. F. Rădăuți a solicitat restituirea taxei de poluare în valoare de 4733 lei ce a fost achitată cu ocazia înmatriculării autoturismului proprietate personală marca VW GOLF, actualizată cu dobânda fiscală, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 4989 din 25 septembrie 2014 Tribunalul Suceava a admis acțiunea formulată de reclamantul M. D. A. în contradictoriu cu pârâta DGFP Suceava - S. F. al mun. Rădăuți; a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 4733 lei reprezentând taxă de poluare achitată cu chitanța . nr._/12.12.2008 împreună cu dobânzile calculate conform art. 120 alin. 7 Cod procedură fiscală, de la data plății și până la data restituirii efective; a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtaDirecția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului a arătat că, taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în România a autoturismelor noi sau second-hand, fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România, cât și celor achiziționate din spațiul european și că, neavând caracterul unei taxe echivalente de import, taxa nu încalcă dispozițiile art. 28 și 90 TCE.
Astfel, taxa de poluare nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, avându-se în vedere și faptul că taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu.
Consideră recurenta că nu se justifică acordarea dobânzii fiscale calculată conform art. 124 din O.G. nr. 92/2003, republicată.
A învederat faptul că prezenta acțiune în pretenții derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedura fiscală.
Întrucât taxa de poluare nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul Fondului pentru Mediu, în speță nu sunt incidente prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, republicată.
Art. 124 prevede că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz.
Întrucât, în speță, nu este dată prima ipoteză reglementată de art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, republicată, (expirarea termenului prevăzut de art. 117 alin. 2), va face referire la a doua situație care dă naștere dreptului contribuabililor la dobânzi pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, respectiv expirarea termenului prevăzut de art. 70.
Astfel, în considerarea principiilor care stau la baza exercitării funcției publice prevăzute de Legea nr. 188/1999, republicată, legiuitorul a reglementat un termen expres de 45 de zile pentru soluționarea de către organul fiscal a cererilor depuse de către contribuabili.
Cu raportare directă la prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, republicată, rezultă că dreptul petentului la reparație sub forma dobânzilor ia naștere doar în situația în care procedura de restituire a sumei stabilite prin titlul creditorului reprezentat de hotărârea judecătorească se face cu întârziere și nu se finalizează în termenul legal de 45 de zile, cu excepția prevăzută de art. 70 alin. 2 sancționând lipsa de diligență a organului fiscal.
În acest sens dispun și prevederile art. 1 din Ordinul nr. 1899/2004, potrivit cărora se aprobă Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
În drept, a invocat art. 488 alin.1 pct. 8 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Deși legal citat, reclamantul intimat nu a formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 110 T.F.U.E., „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Față de dreptul pretins de reclamant, instanța a constatat că, odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speță, norma de drept comunitar pretins încălcată este cea prevăzută de art. 110 din T.F.U.E. (fost art. 90 din T.C.E.) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.”
Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din O.U.G. nr. 50/2008, în raport de dispozițiile art. 110 din T.F.U.E. (fost art. 90 din T.C.E.) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 C.E., Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit, încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T. - C.J.U.E. a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al O.U.G. nr. 50/2008 - „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă, fără echivoc, că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”.
Așadar, art. 110 T.F.U.E. obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul, astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către C.J.U.E., ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011), s-a reținut că o reglementare precum O.U.G. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe, care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate, pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii, calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11 - I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua formulării cererii de restituire a acestei taxe sau la o dată ulterioară formulării acestei cereri.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere, cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult, Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut), cu excepția situației când, din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Conform art. 124 din Codul de procedură fiscală,pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori. Taxa de poluare a fost încasată de pârâta recurentă, făcându-se venit la bugetul general consolidat, reprezintă o creanță fiscală în sensul art. 21 din Codul de procedură fiscală, neavând relevanță destinația dată sumelor reprezentând taxă pentru poluare ulterior încasării lor (respectiv virarea în bugetul Fondului pentru Mediu conform procedurii reglementate de art. 3 din HG nr. 686 din 24 iunie 2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule), prin urmare, având obligația restituirii taxei încasate, pârâta are și obligația de a plăti dobânda fiscală aferentă acesteia.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate, în temeiul art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în municipiul Iași, .. 26, jud. Iași – prin Administrația Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 4989 din 25 septembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal – în dosarul nr._ , reclamant intimat fiind M. D. A. – CNP_, la cab. av. O. A. – din mun. Rădăuți, ..70, parter, județul Suceava, iar pârât intimat S. F. RĂDĂUȚI cu sediul în Rădăuți, .. 3, jud. Suceava.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2015.
Președinte,Judecători,Grefier,
Redact. DD
Tehnodact.VS
4 ex.,16.03.2015
Jud.fond: P. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 480/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 788/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
