Pretentii. Decizia nr. 508/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 508/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 2000/40/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 508
Ședința publică din02 februarie 2015
Președinte P. D.
Judecător G. M.
Judecător S. R.
Grefier B. E.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul O. M., domiciliat în comuna Todireni, . și la Cabinet Avocat B. Flaviana, ..6, .., ., împotriva sentinței nr.1528 din 30 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._ , intimată fiind pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând că recurenta a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 223 al. 1 din Noul Cod de procedură civilă, după care instanța, în temeiul art. art. 131 alin. 1 din codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), constată că în temeiul art. 96 pct. 3 și art. 483 din același act normativ, raportat la art. 8, și 10 din Legea nr. 554/2004, este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului B.-Secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr._ din data de 08.05.2014, reclamantul O. Maihai în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., a solicitat obligarea acesteia la restituirea taxei speciale denumită „timbru de mediu” în cuantum de 20.503 lei, achitată pentru înmatricularea autoturismului proprietatea sa, cumpărat din spațiul U.E., cu acordarea dobânzii la suma de restituit, începând cu data plății și până la data restituirii acesteia. S-au solicitat cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr.1528 din 30 septembrie 2014 Tribunalul B. - Secția de contencios administrativ și fiscal a respins, acțiunea având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamantul O. M., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea căii de atac promovate, reclamantul a arătat, în esență, că instanța de fond practic, consideră că prin încetarea efectelor suspendării instituită de alin 2 al. art. 4 din Legea 9/2012, taxa așa cum a fost ea reglementată prin Legea nr. 9/2012 este legală, începând cu data de 01.01.2013. Astfel, această taxă contravine prevederilor art. 110 din Tratatul de Fundamentare a Uniunii Europene (anterior art. 90 TCE), dispoziții care interzic statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului. Prin aceste Tratate de instituire a Comunității Europene sunt stabilite principiile liberei circulații a mărfurilor, principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, libera concurență, precum și interdicția statelor membre de a introduce taxe contrare principiilor tratatului. Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare. Art.4 alin.1 lit. a din Legea nr. 9/2012 prevede că obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare. De altfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin Hotărârea din 7 aprilie 2011 în Cauza C-402/09 T. și prin Hotărârea din 7 iulie 2011 în Cauza C263/10 N. a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.A mai arătat recurenta că dispozițiile OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu sunt contrare dispozițiilor art. 110 TFUE în ceea ce privește autoturismele achiziționate dintr-un stat membru U.E., întrucât au drept efect favorizarea vânzării vehiculelor naționale exceptate de la plata taxei de timbru, descurajând în acest mod importul produselor similare a altor state membre, aspect sancționat de jurisprudența CJUE. A solicitat admiterea recursului și în baza disp. art. 496 Cod procdură civilă, casarea hotărârii în totalitate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că soluția instanței de fond este corectă, cu substituirea motivării în sensul celor ce urmează:
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 9/2013, timbrul de mediu se aplică pentru categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR2.
Conform art. 4 din același act normativ, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Rezultă din cuprinsul textelor de lege învederate că timbrul de mediu este impus fără discriminare tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă cât și a celor de producție comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării cât și celor rulate cu privire la care se transcrie dreptul de proprietate și pentru care, fie nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, fie s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
O.U.G. nr. 9/2013, respectiv art. 4, prin reglementările sale, nu aduce atingere în mod direct sau indirect egalității de tratament între produsele naționale și cele importate, iar interdicția pe care o stabilește art. 110 ( fost 90) par. 1 prin Tratatul de Instituire a Comunității Europene și potrivit căruia: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne sau de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, trebuie aplicată de fiecare dată când o prevedere fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Nu este dat caracterul discriminatoriu al O.U.G. nr. 9/2013 în ceea ce privește achiziționarea efectivă a unui autoturism fie de pe teritoriul României, fie dintr-un stat membru U.E. Câtă vreme se invocă încălcarea liberei circulații a bunurilor, ceea ce prezintă relevanță e achiziționarea efectivă a unui asemenea bun și condițiile în care ea poate fi realizată, nu împrejurarea că e posibil să se afle în circulație autoturisme pentru care nu s-a achitat taxa de poluare sau taxa specială pentru autoturisme ori acestea au fost restituite.
Susținerile privind efectul descurajant al timbrului în ceea ce privește achiziționarea autoturismelor din spațiul comunitar au un caracter general, nefiind suficient de precise și concordante. Câtă vreme nu s-a descris și dovedit printr-un calcul concret faptul că regimul timbrului de mediu este astfel stabilit încât descurajează, la modul real și obiectiv punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din statele membre U.E., fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, motivele recurentului rămân simple alegații.
În același context, Curtea reține că invocarea cauzelor T. - C402/2009 și N. – C263/2010 sunt simple argumente teoretice câtă vreme nu sunt raportate la realitatea juridică ce decurge din O.U.G. nr. 9/2013. În cauzele menționate CJUE a explicat în concret care sunt împrejurările ce dau taxei un caracter descurajant, argumentare ce lipsește din conținutul recursului formulat.
Așadar, cauzele pronunțate de CJUE în legătură cu taxa de poluare nu sunt incidente, întrucât nu există o discriminare rezultată din faptul că reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru, este obligat a plăti taxa de timbru de mediu, în condițiile în care aceasta este datorată atât de cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România, cât și de cei cărora li s-a restituit taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante printr-o hotărâre judecătorească.
Totodată, apreciază Curtea a fi de reținut și faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre a institui un sistem general de impozite interne aplicabile potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 488, 496 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul O. M., domiciliat în comuna Todireni, . și la Cabinet Avocat B. Flaviana, ..6, .., ., împotriva sentinței nr.1528 din 30 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr._ , intimată fiind pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 02 februarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. P.D.
Jud. Fond M. A. M.
Tehnored. B.E.
4 ex/23.02.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 538/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Conflict de interese/incompatibilitate – constatate de ANI.... → |
|---|
