Pretentii. Decizia nr. 202/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 202/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 8114/86/2012*
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA NR. 202
Ședința publică din 20 ianuarie 2015
Președinte M. L.
Judecător Vințilă N.
Judecător G. C.
Grefier B. E.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 4552 din 10.09.2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și F., în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții L. N., L. A., L. M. B., L. N. M., L. T. A. și L. I. I., toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat Ioanș S. din Fălticeni, .. 20, județul Suceava și pârâtul S. F. Municipal Fălticeni.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că recurenta a solicitat judecarea în lipsă, conform art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, după care instanța, în temeiul art. 1591 alin. 4, art. 3 pct. 3, art. 299 alin. 1, 2 din Vechiul Cod de procedură civilă, în vigoare la data promovării căii de atac, precum și în baza și art. 8 și 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA ,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr._ din data de 25.06.2012, reclamantul L. A. a solicitat obligarea pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice Suceava-Administrația Finanțelor Publice Fălticeni la restituirea sumei de 4.529 lei reprezentând taxă de poluare, plus dobânda legală de la data achitării și până la data restituirii efective, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința nr. 453 din 24.10.2013, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea, obligând pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 4.529 lei reprezentând taxă pentru emisiile poluante, plătită cu ocazia primei înmatriculări a autoturismului marca AUDI cu număr de identificare WAUZZZ8E55A481024 și la plata dobânzii fiscale, calculată potrivit art.124 Cod proc. fiscală, respectiv de la data de 10.08.2012 și până la data restituirii, precum și a sumei de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acesteia sentințe a declarat recurs moștenitorii reclamantului, respectiv L. N., L. A., L. M. B., L. N. M., L. I. I. și L. T. A., precum și pârâta.
Prin decizia nr. 1273 din 06.02.2014 Curtea de Apel Suceava a admis recursurile, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu motivarea, așa cum rezultă din copia certificatului de deces depus la dosar, reclamantul L. A. a decedat la 19.09.2012, anterior pronunțării sentinței recurate.
În aceste circumstanțe, instanța de fond era obligată a respecta prevederile imperative ale art. 243 pct. 1 și art. 245 pct. 2 din codul de procedură civilă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 28.02.2014.
La dosarul cauzei (f. 17 dosar fond), moștenitorii L. I. I. și L. N., în calitate de reclamanți au depus precizări la acțiune arătând că, în conformitate cu certificatului de moștenitor nr. 7/19.02.2013 eliberat de BNP B. D. – Fălticeni, moștenitorii acceptanți sunt doar ei, ceilalți (L. A., L. M. B., L. T. A. și L. N. M.) fiind moștenitori renunțători.
La termenul din 4 septembrie 2014, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a moștenitorilor care au renunțat la judecată, respectiv L. A., L. M. B., L. T. A. și L. N. M..
Prin sentința nr. 4552/10.09.2014 Tribunalul Suceava a admis excepția lipsei calității procesuale active a numiților L. A., L. M.-B., L. T.-A., L. N.-M. și a respins acțiunea acestora ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă.
A admis în parte acțiunea având ca obiect „pretenții”, formulată de reclamanții L. I. I. și L. N., în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași –S. F. Municipal Fălticeni și a obligat pârâta să-i restituie reclamanților L. I. I. și L. N. suma de 4529 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante, sumă reactualizată cu dobânda fiscală aferentă taxei pentru emisii poluante supusă restituirii, calculată începând de la data plății și până la data restituirii.
Totodată a obligat pârâta să-i plătească acelorași reclamanți suma de 539,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta D.G.F.P. Suceava a arătat că pentru eliminarea posibilelor discriminări apărute din aplicarea vechilor reglementări privitoare la taxa percepută pentru emisiile provenite de la autovehicule și pentru punerea în concordanță a reglementărilor interne de combatere a poluării cu hotărârile C.J.U.E., a fost regândit modul în care sunt taxate autovehiculele, fiind emisă în acest sens Legea nr. 9/2012.
A arătat că acest act normativ a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei revine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
Recurenta a mai arătat că, hotărârea este nelegală și netemeinică și din prisma acordării dobânzii fiscală calculată conform art. 124 din O.G. nr. 92/2003 republicată.
Prezenta acțiune în pretenții, derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluținării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 republicată privind Codul de procedură fiscală.
Conform art. 124 alin. 1 din actul normativ menționat, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70 după caz.
Art. 1 alin. 1 din același act normativ, prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal.
Art. 1 alin. 2) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule dispune că taxa face venit la bugetul Fondului pentru Mediu și se gestionează de A.F.M. în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Întrucât taxa de poluare nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul Fondului pentru Mediu, în speță nu sunt incidente prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 republicată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Dreptul comunitar este incident în speță, mai exact dispozițiile art. 110 TFUE, primul paragraf (ex. art.90 alin.1 TCE), care interzic orice discriminare între produsele naționale și produsele altor state membre, așadar și o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate „produselor altor state membre” și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
În fapt, reclamantul a formulat cerere prin care a solicitat restituirea taxei de poluare în cuantum de 4529 lei, achitată cu chitanța nr. TS7 nr._ din 26.04.2012 pentru înmatricularea autoturismului marca Audi A.4.
La data formulării cererii către reclamant era în vigoare taxa de poluare prevăzută de Legea nr. 9/2012, denumită taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, ce constituie venit la bugetul Fondului pentru Mediu, fiind gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, în scopul finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Ca și taxa stabilită prin O.U.G. 50/2008 cu modificările și completările ulterioare, taxa ce i se impune reclamantei la prima înmatriculare a autoturismului în România nu este în mod evident o taxă vamală în sens strict și nici o taxă cu efect echivalent unei taxe vamale, impusă asupra mărfurilor pentru simplul fapt al trecerii frontierei de stat. Taxa nu este percepută în temeiul faptului că vehiculul trece frontiera statului român, ci cu ocazia primei înmatriculări a vehiculului pe teritoriul României, în vederea punerii sale în circulație. Prin urmare taxa se încadrează în regimul general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie analizată în raport cu art. 110 TFUE.
În hotărârea preliminară în cauza C - 402/09 din 07.04.2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Deși în cauza T. se constată că regimul de impozitare în discuție nu discriminează direct mărfurile de import, Curtea amintește că, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea Nádasdi și Németh, punctul 47).
Deși prin Legea 9/2012 s-a stabilit o altă formulă de calcul ce are ca efect perceperea unor taxe mai reduse cu până la 25 % comparativ cu taxa anterioară, taxa pentru emisii poluante contravine art. 110 TFUE, întrucât este indirect discriminatorie prin efectul de descurajare a importurilor de ocazie. Prin art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2012, aplicarea dispozițiilor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 se suspendă până la 1 ianuarie 2013. Aceasta înseamnă că în acest timp potențialii cumpărători sunt orientați tot spre piața internă, având în vedere că nu se percepe nici o taxă în cazul transferului dreptului de proprietate al autovehiculelor deja înmatriculate în România. Taxa pentru emisii poluante nu se percepe nici de la autoturismele deja înmatriculate și care nu sunt ofertate pe piața liberă, dar care, prin vechime, reprezintă factori de poluare. În acest context, taxa nu are ca scop real descurajarea cumpărării unor vehicule poluante, indiferent de proveniența lor, ci dorește să protejeze piața internă și producția proprie de autoturisme.
Prin urmare, perceperea taxei prev. de Legea nr. 9/2012 este nelegală, deoarece încalcă normele de drept comunitar.
Cum dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național(cauza C. Enel), iar judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale (cauza Simmenthal), instanța, în lumina principiilor enunțate, va da eficiență normei de drept comunitar, astfel cum este ea interpretată de către Curtea de Justiție a Comunității Europene.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii calculată conform art. 124 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curs începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 3041, 312 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE,
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 4552 din 10.09.2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și F., în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții L. N., L. A., L. M. B., L. N. M., L. T. A. și L. I. I., toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat Ioanș S. din Fălticeni, .. 20, județul Suceava și pârâtul S. F. Municipal Fălticeni.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 20 ianuarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. M.L.
Jud. B. I.
Tehnored.E.B.
Ex. 16/05.02.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 193/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 811/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
