Pretentii. Decizia nr. 538/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 538/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 10094/86/2013
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.538
Ședința publică din 02 februarie 2015
Președinte P. D.
Judecător G. M.
Judecător S. R.
Grefier B. E.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 5380 din 2 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._, intimat fiind reclamantul G. G..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a u lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin cererea de recurs recurenta a solicitat a se face aplicarea dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 din Cod de procedură civilă.
După prealabila verificare, conform art. 131 din Noul Cod de procedură civilă instanța, în temeiul art. 96 alin. 3 și art. 483 din Noul Cod de procedură civilă și art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza apoi, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal sub nr._ din data de 11.10.2013, reclamantul G. G. a solicitat obligarea pârâtei DGRFP Iași – D G F P Suceava - AJFP Suceava la restituirea sumei de 2885 lei reprezentând taxă timbru mediu pentru autovehicule pentru autovehicule, taxă prelevată nelegal, plus dobânda legale aferente sumei încasate ilegal de la data achitării taxei și până la data restituirii integrale, precum și plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta DGRFP Iași –D G F P Suceava nu a depus întâmpinare.
Prin sentința nr. 5380 din 2 octombrie 2014, Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal a admis acțiunea având ca obiect “pretenții” formulată de reclamantul G. G. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – D G F P Suceava - Administrația Județeana a Finanțelor Publice Suceava, a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 2885 lei reprezentând taxa timbrului de mediu plătită cu ocazia primei înmatriculări cu chitanța ., nr._/12.07.2013, împreună cu dobânzile calculate potrivit art.120 al. 7 Cod procedură fiscală, de la data plății și până la data restituirii și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 288 lei – cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului pârâta a arătat că după cum rezulta din preambulul actului normativ O U G. nr. 9/2013 a fost adoptată având in vedere necesitatea asigurării cadrului necesar în vederea realizării unor programe și proiecte din domeniul protecției mediului, pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile-limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu. De asemenea, prin adoptarea acestui act normativ s-a avut in vedere conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor sa nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanța obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor cum ar fi emisiile de C02.
Menționează că la elaborarea acestui act normativ s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative.
Conchide că nu există incompatibilitate între normele comunitare și dispozițiile OUG 9/2013, timbrul de mediu instituit prin actul normativ menționat respectând exigențele art. 90 TCE.
Consideră că în mod nelegal judecătorul fondului a dispus obligarea paratei si la acordarea dobânzii fiscale calculată conform art. 124 alin. (2) din OG. nr. 92/2003 rep.
Precizează faptul ca prezenta acțiune în pretenții derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din OG nr. 9;V2003 rep. privind Codul de procedura fiscală.
Conform art. 124 alin (1) din OG nr. 92/2003 rep. doar pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda
Potrivit art. 1 alin. (1) din același act normativ prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bufetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal.
Întrucât taxa de poluare nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul Fondului pentru mediu, în speță nu sunt incidente prevederile art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 rep.
Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 9/2013, timbrul de mediu se aplică pentru categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR2.
Conform art. 4 din același act normativ, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Rezultă din cuprinsul textelor de lege învederate că timbrul de mediu este impus fără discriminare tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă cât și a celor de producție comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării cât și celor rulate cu privire la care se transcrie dreptul de proprietate și pentru care, fie nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, fie s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
O.U.G. nr. 9/2013, respectiv art. 4, prin reglementările sale, nu aduce atingere în mod direct sau indirect egalității de tratament între produsele naționale și cele importate, iar interdicția pe care o stabilește art. 110 ( fost 90) par. 1 prin Tratatul de Instituire a Comunității Europene și potrivit căruia ” Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne sau de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, trebuie aplicată de fiecare dată când o prevedere fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.
Nu este dat caracterul discriminatoriu al O.U.G. nr. 9/2013 în ceea ce privește achiziționarea efectivă a unui autoturism fie de pe teritoriul României, fie dintr-un stat membru U.E. Câtă vreme se invocă încălcarea liberei circulații a bunurilor, ceea ce prezintă relevanță e achiziționarea efectivă a unui asemenea bun și condițiile în care ea poate fi realizată, nu împrejurarea că e posibil să se afle în circulație autoturisme pentru care nu s-a achitat taxa de poluare sau taxa specială pentru autoturisme ori acestea au fost restituite.
Susținerile privind efectul descurajant al timbrului în ceea ce privește achiziționarea autoturismelor din spațiul comunitar au un caracter general, nefiind suficient de precise și concordante. Câtă vreme nu s-a descris și dovedit printr-un calcul concret faptul că regimul timbrului de mediu este astfel stabilit încât descurajează, la modul real și obiectiv punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din statele membre U.E., fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, motivele recurentului rămân simple alegații.
Cauzele pronunțate de CJUE în legătură cu taxa de poluare nu sunt incidente, întrucât nu există o discriminare rezultată din faptul că reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru, este obligat a plăti taxa de timbru de mediu, în condițiile în care aceasta este datorată atât de cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România, cât și de cei cărora li s-a restituit taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante printr-o hotărâre judecătorească.
Totodată, apreciază Curtea a fi de reținut și faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre a institui un sistem general de impozite interne aplicabile potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele.
Față de cele ce preced, deoarece la momentul când reclamantul a achitat taxa, aceasta era datorată potrivit legii naționale atât pentru autovehiculele naționale, cât și pentru cele care au dobândit drept de liberă circulație pe teritoriul Uniunii, se observă că recursul de față apare ca fiind întemeiat și, în consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. 1 și art. 488 pct.5 din Cod de procedură civilă raportat la art. 20 din Legea nr.554/2004, Curtea va admite recursul, cu consecința casării sentinței recurate, în sensul respingerii, ca nefondate, a acțiunii.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Admite recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 5380 din 2 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._, intimat fiind reclamantul G. G..
Casează sentința atacată în sensul că:
Respinge, ca nefondată, acțiunea.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 2 februarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Redactat G.M.
Tehnoredactat B.E.
4ex/24.02.2015
Jud.fond. P. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 814/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 508/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
