Pretentii. Decizia nr. 621/2015. Curtea de Apel SUCEAVA

Decizia nr. 621/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 11706/86/2013

Dosar nr._ - pretenții -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA DE C. ADMINISTRATIV ȘI F.

DECIZIA NR. 621

Ședința publică din data de 4 februarie 2015

Președinte T. K.

Judecător G. C.

Judecător S. R.

Grefier Ț. O.

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 5000 din 25 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. _ , intimați fiind reclamantul M. V., domiciliat în ., județul Suceava și pârâtul S. F. Municipal Câmpulung Moldovenesc, cu sediul în municipiul Câmpulung Moldovenesc, ..2, județul Suceava.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin cererea de recurs recurenta-pârâtă a solicitat judecarea în lipsă, iar în procedura de regularizare a cererii intimatul-reclamant nu a depus întâmpinare.

Verificându-și competența, în baza art. 131 din Cod de procedură civilă, instanța se declară competentă, general, material și teritorial, conform dispozițiilor art. 96 pct. 3 Cod de procedură civilă și art. 483 din același act normativ, raportat la art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004, apoi, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 04.12.2013, sub nr._, reclamantul M. V. a solicitat obligarea pârâtelor DGRFP Iași și SF C-lung Moldovenesc la restituirea sumei de 3849 lei reprezentând taxă timbru mediu pentru autovehicule pentru autovehicule, taxă prelevată nelegal, plus dobânda legale aferente sumei încasate ilegal de la data achitării taxei și până la data restituirii integrale, precum și plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 5000 din 25 septembrie 2014,Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea având ca obiect “pretenții” formulată de reclamantul M. V. în contradictoriu cu pârâții Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași și S. F. Municipal C-lung Moldovenesc; a obligat pârâții la restituirea către reclamat a sumei de 3849 lei reprezentând taxa timbrului de mediu plătită cu ocazia primei înmatriculări cu chitanța ., nr._/25.10.2013 împreună cu dobânzile calculate potrivit art.120 al. 7 Cod proc. fiscală, de la data plății și până la data restituirii; a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 700 lei – cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate.

Motivându-și recursul pârâta a arătat că din preambulul actului normativ, O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule a fost adoptată având în vedere necesitatea asigurării cadrului necesar în vederea realizării unor programe și proiecte din domeniul protecției mediului, pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile-limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu.

De asemenea, prin adoptarea prezentului act normativ s-a avut în vedere conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice, ci pe date de performanță obiective, disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de C02.

A mai arătat că la elaborarea prezentului act normativ s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.

În jurisprudența comunitară se recunoaște în mod constant libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art. 90 alin. 1 TCE, în funcție de criterii obiective.

Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dacă urmăresc obiective compatibile cu exigentele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din statele membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot. Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și N. C-290/05).

În concluzie, rezultă faptul că nu există incompatibilitate între normele comunitare și dispozițiile O.U.G. nr. 9/2013, timbrul de mediu instituit prin actul normativ anterior menționat respectând exigentele TCE.

Referitor la dobânda fiscală aferentă arată că art. 124 prevede că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul, la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau art. 70, după caz .

Art. 117 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 rep. dispune că sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.

Potrivit art. 70 din O.G. nr. 92/2003 rep., cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.

(2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen de prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.

Întrucât în speță nu este dată prima ipoteză reglementată de art. 1 24 alin. 1 din O G. nr. 92/2003 rep. (expirarea termenului prevăzut de art. 117 alin. 2), pârâta face referire la a doua situație care dă naștere dreptului contribuabililor la dobânzi pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, respectiv expirarea termenului prevăzut de art. 70.

Astfel, în considerarea principiilor care stau la baza exercitării funcției publice prevăzute de Legea nr. 188/1999 rep., legiuitorul a reglementat un termen expres de 45 de zile pentru soluționarea de către organul fiscal a cererilor depuse de către contribuabili.

Cu raportare directă la prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 rep., rezultă că dreptul contribuabilului la reparație sud forma dobânzilor ia naștere în situația în care procedura de restituire sau de rambursare se face cu întârziere și nu se finalizează în termenul legal, de 45 de zile, cu excepția prevăzută de art. 70 alin 2, sancționând lipsa de diligență a organului fiscal.

În acest sens dispun și prevederile art. 1 din Ordinul nr. 1899/2004 privind Procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.

Pârâta a invocat în drept prevederile art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă.

Examinând legalitatea sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Reclamantul a achitat pentru înmatricularea unui autoturism marca VW, o taxă pentru timbru de mediu în sumă de 3.849 lei la data de 25.10.2013 conform chitanței . nr._ (fila 4 dosar fond).

Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 9/2013, timbrul de mediu se aplică pentru categoriile M1, M2, M3 și N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR2.

Conform art. 4 din același act normativ, obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:

a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;

b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;

c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;

d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

Rezultă din cuprinsul textelor de lege învederate că timbrul de mediu este impus fără discriminare tuturor autovehiculelor, atât celor de producție internă cât și a celor de producție comunitară, la prima înmatriculare pe teritoriul țării cât și celor rulate cu privire la care se transcrie dreptul de proprietate și pentru care, fie nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, fie s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.

O.U.G. nr. 9/2013, respectiv art. 4, prin reglementările sale, nu aduce atingere în mod direct sau indirect egalității de tratament între produsele naționale și cele importate, iar interdicția pe care o stabilește art. 110 ( fost 90) par. 1 prin Tratatul de Instituire a Comunității Europene și potrivit căruia ” Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne sau de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, trebuie aplicată de fiecare dată când o prevedere fiscală este de natură să descurajeze importul de bunuri din alte state membre, favorizând producția internă sau bunurile disponibile pe piața națională.

Nu este dat caracterul discriminatoriu al O.U.G. nr. 9/2013 în ceea ce privește achiziționarea efectivă a unui autoturism fie de pe teritoriul României, fie dintr-un stat membru U.E. Câtă vreme se invocă încălcarea liberei circulații a bunurilor, ceea ce prezintă relevanță e achiziționarea efectivă a unui asemenea bun și condițiile în care ea poate fi realizată, nu împrejurarea că e posibil să se afle în circulație autoturisme pentru care nu s-a achitat taxa de poluare sau taxa specială pentru autoturisme ori acestea au fost restituite.

Susținerile privind efectul descurajant al timbrului în ceea ce privește achiziționarea autoturismelor din spațiul comunitar au un caracter general, nefiind suficient de precise și concordante. Câtă vreme nu s-a descris și dovedit printr-un calcul concret faptul că regimul timbrului de mediu este astfel stabilit încât descurajează, la modul real și obiectiv punerea în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din statele membre U.E., fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, motivele recurentului rămân simple alegații.

Cauzele pronunțate de CJUE în legătură cu taxa de poluare nu sunt incidente, întrucât nu există o discriminare rezultată din faptul că reclamantul, ce a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru, este obligat a plăti taxa de timbru de mediu, în condițiile în care aceasta este datorată atât de cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în România, cât și de cei cărora li s-a restituit taxa pe poluare sau taxa pentru emisii poluante printr-o hotărâre judecătorească.

Totodată, apreciază Curtea a fi de reținut și faptul că nu există nici o dispoziție a dreptului UE care să interzică statelor membre a institui un sistem general de impozite interne aplicabile potrivit unor criterii obiective unei categorii determinate de bunuri, precum autovehiculele.

Față de cele ce preced, deoarece la momentul când reclamantul a achitat taxa pentru timbru de mediu, aceasta era datorată potrivit legii naționale atât pentru autovehiculele naționale, cât și pentru cele care au dobândit drept de liberă practică pe teritoriul Uniunii, se observă că recursul de față apare ca fiind întemeiat și, în consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. 1 și art. 488 pct.5 din Cod de procedură civilă raportat la art. 20 din Legea nr.554/2004, Curtea va admite recursul, cu consecința casării sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca nefondată.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE :

Admite recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 5000 din 25 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. _ , intimați fiind reclamantul M. V., domiciliat în ., județul Suceava și pârâtul S. F. Municipal Câmpulung Moldovenesc, cu sediul în municipiul Câmpulung Moldovenesc, ..2, județul Suceava.

Casează sentința atacată, în sensul că:

Respinge acțiunea, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 4 februarie 2015.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red. T.K.

Jud. Fond P. C.

Tehnored. Ț.O. / Ex. 5 /10.02.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Decizia nr. 621/2015. Curtea de Apel SUCEAVA