Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 354/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 354/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 2927/40/2013*
Dosar nr._ - litigiu privind funcționari publici -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 354
Ședința publică din 27 ianuarie 2015
PreședinteVințilă N.
Judecător G. C.
Judecător M. L.
Grefier H. L.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanta Bîrzoieș E. A., domiciliată în municipiul B., .. 22, ., . și de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială B., cu sediul în municipiul B., .. 85, împotriva sentinței nr. 719 din 2 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal – în dosarul nr._ .
La apelul nominal lipsește reclamanta-recurentă și reprezentantul pârâtei-recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța, verificându-și competența, în baza dispozițiilor art. 131 Cod procedură civilă, se declară competentă, general, material și teritorial, conform dispozițiilor art. 96 pct. 3 Cod procedură civilă și art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere că s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, instanța constată recursurile în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
După strigarea cauzei, dar înainte de terminarea ședinței de judecată se prezintă consilier juridic R. M. pentru pârâta-recurentă și solicită admiterea recursului, admiterea excepțiilor invocate, respectiv a excepțiilor prematurității, tardității și inadmisibilității acțiunii, conform motivelor formulate prin cererea de recurs. Arată că temeiul legal pentru stabilirea salariului de bază este Legea-cadru nr. 330/2010, respectiv art. 16 și 30 pentru anul 2010, iar pentru anul 2011, reîncadrarea personalului s-a făcut conform prevederilor art. 11 și 33 din Legea-cadru nr. 284/2010.
Prin urmare deciziile emise de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială B. nr. 71/2010 și 34/2013 sunt temeinice și legale.
În ceea ce privește recursul formulat de reclamanta-recurentă solicită respingerea acestuia, ca nefondat, conform întâmpinării depuse la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 22.05.2013 și precizată prin cererea depusă la data de 10.12.2013 (fila 55 dosar), reclamanta Bîrzoieș E. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană Pentru Plăți și Inspecție Socială B. ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 34/10.05.2013 în ceea ce privește: acordarea sporului pentru condiții vătămătoare de muncă în procent de 10% din salariul de bază, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 subcap. B al Cap 1 din anexa 1 la Legea 284/2010 începând cu data de 10.05.2013; introducerea în salariul de bază a drepturilor bănești acordate din fondurile constituite în temeiul O.G. 92/2003, O.G. 29/2004 și Legii 116/2004 aferente lunii octombrie 2010 stabilite prin Ordinul A.N.P.S. 1199/28.01.2011, conform art. 14 din Legea 285/2010 și calculul sporurilor cu caracter permanent (spor de vechime, spor de condiții vătămătoare în procent de 10%) la noul salariu începând cu data de 10.05.2013; actualizarea cu indicele de inflație a sumelor de mai sus începând cu 10.05.2013.
Prin sentința nr. 719 din 20 februarie 2014, Tribunalul B. – Secția de C. Administrativ și Fiscal - a respins, excepțiile prematurității, inadmisibilității și tardivității acțiunii; a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta Bîrzoieș E. A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană Pentru Plăți și Inspecție Socială B.; a dispus anularea Deciziei 34/10.05.2013 emisă de pârâtă și a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii prin care să stabilească sporul pentru condiții vătămătoare de muncă în procent de 1% din salariul de bază, respectiv 18 lei; a obligat pârâta la plata către reclamantă a diferenței de 8 lei/lunar începând cu data de 10.05.2013 și până la data plății efective, sumă ce va fi actualizată cu indicele inflației; a respins restul pretențiilor ca nefondate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta Bîrzoieș E. A. și pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială B..
În motivele de recurs reclamanta Bîrzoieș E. A. solicită modificarea sentinței în baza dispozițiilor art. 466-482 Cod procedură civilă, privind cel de-al doilea capăt de cerere, în sensul că, instanța de fond nu a apreciat corect modalitatea de calcul a componentelor salariului său prin care a solicitat includerea în salariul de bază a drepturilor bănești acordate din fondurile constituite în temeiul O.G. nr. 92/2003, O.G. 29/2004 și Legea nr. 116/2004, aferente lunii octombrie 2010 stabilite prin Ordinul MMFPS nr. 89 din 24.01.2011, conform art. 14 alin. 1 din Legea nr. 285/2010 și calculul sporurilor care au caracter permanent (spor de vechime în muncă și spor pentru condiții vătămătoare), la noul salariu de bază începând cu data de 10.05.2013.
Aprecierea potrivit căreia instanța a interpretat în mod eronat componentele salariului de bază și modul de constituire al acestuia se referă la faptul că toate deciziile emise de către pârâtă, fac referiri la acte normative (Legea n. 330 din 5 noiembrie 2009, Legea nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice), care au fost atacate în instanță, sunt abrogate sau aplicarea lor s-a prorogat, acestea fiind nefuncționale, dar care prin conținutul lor stabilesc aplicarea etapizată în perioada 2010-2015, prin modificări succesive a salariilor de bază. Acestea prevăd diferențierea pe coeficienți de ierarhizare în raport cu nivelul pregătirii profesionale, experiența și răspunderea în muncă, precum și cu nivelul de complexitate a activității specifice fiecărui post.
Deși aceste acte prevăd reîncadrarea personalului, având în conținutul lor anexe cu noile salarii și titulari ale funcțiilor, stabilite în conformitate cu nivelul studiilor și coeficienții de ierarhizare, în practică nu s-a transpus decât noua denumire a funcției (în cazul său conform deciziei nr. 34 din 10 mai 2013, inspector, clasa I, grad profesional asistent, gradația 5, clasa 43 de salarizare) nu și partea salarială, stabilită prin coeficienți, în realitate clasificarea financiară actuală (și plata efectivă a salariilor) efectuându-se tot prin actele normative anterioare, arătate (în cazul de față OUG nr. 6/2007).
Instanța de fond în mod corect a consemnat la pagina 6 ultimul aliniat din sentință că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază așa cum dispune decizia nr. 71 din 28 ianuarie 2010, care a fost emisă în baza prevederilor art. 30 alin. 1 din Legea nr. 330/2009, însă a scăpat din vedere faptul că sporul de vechime are un caracter de drept patrimonial, el fiind dobândit prin statornicia și fidelitatea față de procesul muncii, stabilit de legiuitor în procente, pe tranșe de vechime și se aplică procentual la o anumită sumă. În cazul deciziei nr. 71 din 28.01.2010 doar la „ suma corespunzătoare a salariului”, întrucât la acea dată nu beneficia decât de salariul din grila stabilită de OUG nr. 6/2007, nu și de stimulent.
De la data de 01.01.2011, data intrării în vigoare a Legii nr. 285 din 28.12.2010 pentru personalul din cadrul autorităților publice care beneficiază de drepturi bănești acordate din fondurile constituite în temeiul O.G. nr. 92/2003, O.G. 29/2004 și Legea nr. 116/2004, la art. 14 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, se prevede că „ nivelul mediu al stimulentelor la nivelul lunii octombrie 2010 se include la salariul de bază” fapt ce consfințește că salariul de bază va îngloba în componența sa și stimulentele asupra cărora se vor aplica sporurile cu caracter permanent.
Astfel, consecința modificării mărimii sumei corespunzătoare salariului duce automat la aplicarea sporurilor la noua sumă creată (sporul de vechime 25 % și sporul pentru condiții vătămătoare de 1 %), nerecalcularea acestora statuând de fapt o eroare de calcul, mărimea sumei sporurilor rămânând la valoarea procentelor aplicate doar la salariul din grila stabilită de OUG nr. 6/2007, nu și la stimulentul constituit din fondurile constituite în temeiul O.G. nr. 92/2003, O.G. nr. 29/2004 și Legea nr. 116/2004.
Includerea în salariu a stimulentelor rezultă și din adresa nr. 1199 din 27 ianuarie 2011 a Președintelui Agenției Naționale de Prestații Sociale, transmisă angajatorului, însă acesta cu i-a dat curs, menținând modul eronat de calcul al salariului său.
Cere a se reține faptul că „ nivelul mediu al stimulentelor la nivelul lunii octombrie 2010”, nu reprezintă un spor, ci este o componentă a salariului de bază, motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul includerii în salariul de bază a acestor stimulente și calculul sporurilor care au caracter permanent (spor de vechime în muncă 25 % și spor pentru condiții vătămătoare 1%), la noul salariu de bază începând cu data de 10.05.2013.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile OUG nr. 6/2007, Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, Legea nr. 285/2010 și Legea nr. 554/2004.
Pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială B. în motivele de recurs, arată că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Astfel, referitor la excepția prematurității acțiunii, cere admiterea acesteia având în vedere faptul că dreptul subiectiv nu este actual, fiind prematur. Așa cum a arătat și la instanța de fond, acordarea unui procent mai mare de 1 % ar fi fost în neconcordanță cu prevederile art. 12 alin. 1 al. art. II din O.U.G. nr. 80/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 283/2011, prevederile art. 21 din Legea-cadru nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, prevederi legale ce ar fi trebuit să se aplice începând cu data de 1 ianuarie 2013, termen ce s-a amânat prin OUG nr.84/2012 până la data de 01.01.2014.
Astfel, până la aprobarea regulamentelor prevăzute la art. 21 din Legea-cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare se acordă numai personalului din instituțiile publice care au beneficiat în baza Legii nr. 330/2010, în măsura în care își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Instanța de fond în mod greșit a reținut că reclamanta și-a motivat acordarea sporului în funcție de legislația în vigoare a acestor prevederi legale, reclamanta invocă reîntregirea sporului și chiar acordarea unu spor mai mare (până la 15%) din salariul de bază, apreciind că actele normative care au dispus măsurile de diminuare pentru restabilirea echilibrului bugetar luate în anii 2009 – 2011 au fost abrogate sau anulate. În același timp, instanța reține că Ordinul ANPS nu a fost contestat de instanță și nici nu a fost anulat, el producând efecte și în continuare conform principiului executorialității actelor administrative. În consecință, solicită a se constata că instanța de fond motivează contradictoriu în respingerea acestei excepții.
Prin urmare, acțiunea civilă este prematură în ceea ce privește acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare. În opinia sa, în primă fază trebuie elaborat Regulamentul de acordare al sporului pentru condiții periculoase, ulterior aprobat. Regulamentul are la bază documentele doveditoare privind riscurile de îmbolnăvire, de accidentare și solicitarea nervoasă, precum și buletinele de determinare sau, după caz, expertizare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului și rejudecând cererea, respingerea acesteia ca prematură, potrivit art. 5 din OUG nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, această măsură se aplică începând cu data de 1 februarie 2014.
Referitor la tardivitatea introducerii acțiunii și, în consecință, inadmisibilitatea acesteia, cere a se constata că, în mod similar, instanța apreciază că motivarea excepțiilor privește fondul acțiunii, acesta fiind motivul pentru care le respinge, însă reține că este pertinentă apărarea sa, în sensul că, sporul de 1 % este preluat din decizii anterioare Deciziei nr. 34 din 15 mai 2013, necontestate în termen.
În primul rând, cererea de chemare în judecată este inadmisibilă, conform art. 7 din Legea nr. 544/2004; raportat la anii 2010 – 2012, conform art. 34 din Legea nr. 330/2009, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, respectiv deciziile de reîncadrare potrivit Legii nr. 330/2009.
Prin decizia nr. 60 din 5 mai 2009 a pârâtei, necontestate de reclamantă, decizie care are la bază Ordinul nr. 605 din 29 aprilie 2009 a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, s-a stabilit un spor de 1 % pentru condiții vătămătoare, începând cu data de 15.04.2009. Acest spor a fost menținut și prin decizia nr. 132 din 14 decembrie 2009 care stabilea drepturile salariale acordate începând cu data de 01.12.2009, decizie care de asemenea nu a fost contestată. Prin urmare, începând cu data de 01.01.2010, drepturile salariale acordate nu puteau prevedea acordarea unui spor de condiții vătămătoare superior celui acordat în luna decembrie 2009.
Articolul 7 din Legea nr. 285/2010 prevede termene și reguli în contestarea acestor decizii.
Având în vedere această dată, arată că a solicitat instanței de fond să constate că sesizarea instanței contencios administrativ în condițiile alin. 2 și art. 11 din Legea nr. 554/2004 se poate face „ pentru motive temeinice” ori, reclamanta nu a făcut dovada acestor motive temeinice care a împiedicat-o să sesizeze instanța de contencios în termenul prevăzut la art. 11 alin. 1.
Termenul de 1 an la care face referire legiuitorul în cuprinsul art. 11 din actul normativ menționat este un termen maxim, pentru motive temeinice, în care se poate introduce acțiunea în anularea actului și curge de la data comunicării actului către reclamantă în vederea producerii de efecte.
Chiar dacă ar fi fost motive temeinice, termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, se împlinise la data sesizării instanței de fond.
În al doilea rând, a solicitat instanței de fond să constate inexistența dreptului, și să ia în considerare prevederile OUG nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare. Invocă art. 1 și 4 din OUG nr. 84/2012. Față de caracterul acestei excepții a cerut respingerea cererii.
Pe fond, în ceea ce privește includerea în salariul de bază a stimulentelor în sumă de 500 lei și calcularea celorlalte sporuri în funcție de salariul de bază astfel format, instanța a reținut că reclamantei i s-a acordat în mod corect sporul de vechime și i s-a adăugat stimulentul lunar mediu, apreciind că, reclamanta a fost nedreptățită, în sensul că, sporul pentru condiții vătămătoare în procent de 1 % nu a fost calculat în funcție de salariul de bază ci în funcție de salariul de încadrare, admițând totodată și actualizarea sumei cu indicele de inflație, în limita pretențiilor acordate.
Potrivit deciziei nr. 71 din 28 ianuarie 2010, începând cu data de 01.01.2010, reclamata avea un salariu de bază lunar de 1256 lei, rezultat din adunarea sumei corespunzătoare salariului de 1047 lei, stabilit conform O.G. nr. 6/2007 și a sumei de 209 lei, reprezentând sporul de vechime de 20 %. La acest salariu se adaugă un spor pentru condiții vătămătoare în procent de 1 % din salariul de bază, respectiv suma de 10 lei. Temeiul legal pentru stabilirea acestui salariu este legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (art. 16 coroborat cu art. 30).
Invocă art. 30 alin. 1, 5 din Legea-cadru nr. 330 din 5 noiembrie 2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Prin decizia nr. 34 din 10 mai 2013 i s-a stabilit reclamantei un salariu de bază de 1809 lei rezultat din adunarea sumei de 1047 lei (reprezentând salariu de bază stabilit potrivit O.G. nr. 6/2007) și a sumei de 262 lei reprezentând sporul de vechime de 25 % (noul salariu de bază lunar) la care s-a adăugat stimulentul mediu corespunzător funcției și gradului de 500 lei. Totodată s-a acordat sporul pentru condiții vătămătoare de 1 % în sumă de 10 lei (în conformitate cu prevederile art. 16 din O.G. nr. 6/2007, în procent aplicat la salariul de bază prevăzut în anexa 3 din același act normativ).
Așa cum a precizat și în întâmpinarea de la instanța de fond, noul salariu s-a constituit în două etape: mai întâi s-a inclus sporul de vechime potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, după care s-a adunat stimulentul mediu, la această sumă totală adăugându-se sporul pentru condiții vătămătoare. În consecință, salariul lunar de bază al reclamantei a rezultat din adunarea sumei corespunzătoare salariului de bază de 1309 lei și a stimulentului mediu corespunzător funcției și gradului de 500 lei, la care s-a adăugat sporul pentru condiții vătămătoare.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Cu privire la recursul declarat de reclamanta Bîrzoieș E. A. cere respingerea acestuia ca nefondat.
Prin întâmpinare pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială B. arată că instanța de fond în mod corect a reținut că sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază al reclamantei.
Astfel, prin decizia nr. 71 din 28 ianuarie 2010, necontestată de reclamantă, sporul de vechime a fost inclus în salariul de bază, sens în care s-a stabilit salariul potrivit Legii-cadru nr. 330/2009.
Invocă art. 30 alin. 1, 5, art. 9 alin. 1, art. 35 din Legea nr. 330/2009 și arată că reclamanta este în eroare datorită faptului că dispozițiile art. 31 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, republicată, precizează că „ Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici”.
În ceea ce privește cererea privind introducerea în salariul de bază a drepturilor bănești acordate din fondurile constituite în temeiul O.G. 92/2003, O.G. 29/2004 și Legii nr. 116/2004, aferente lunii octombrie 2010 stabilite prin Ordinul ANPS nr. 1199 din 28.01.2011, conform art. 14 alin. 1 din Legea nr. 285/2010 și calculul sporurilor care au caracter permanent (spor de vechime în muncă de 25 % și spor de condiții vătămătoare de 10 % din salariul de bază), la noul salariu de bază începând cu data de 10.05.2013, sume actualizate cu indicele de inflație începând cu aceeași dată și până la data plății efective, solicită instanței să se constate că salariații numiți în funcție, în privința drepturilor și obligațiile ce decurg di raporturile de serviciu, le sunt aplicabile atât în forma generală, reprezentată de Legea nr. 188/1999, republicată, cât și dispozițiile speciale referitoare la salarizarea personalului bugetar. Prin respectarea dispozițiilor legale Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială B., nu se află în culpă, întrucât a efectuat plata drepturilor salariale în concordanță cu actele normative în vigoare, în limita bugetului aprobat la cheltuieli de personal.
Astfel, sporul pentru condiții vătămătoare s-a acordat potrivit prevederilor art. 16 din O.G. nr. 6/2007, în procent aplicat la salariul de bază prevăzut în anexa 3 din același act normativ.
Începând cu 01.01.2011, la calculul salariilor de bază s-a inclus nivelul mediu al stimulentelor aferente lunii octombrie 2010, pe fiecare funcție publică, pe categorii, clase și grade profesionale. Reîncadrarea personalului s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 11 și 33 din legea-cadru nr. 284/2010, precum și acordarea salariului în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 285/2010.
Invocă art. art. 14 alin. 1, 2, 3, art. 33 alin. 1, 2, din Legea nr. 285/2010 și art. 30 alin. 1 din legea-cadru nr. 330/2009.
Așa cum a precizat și în recurs, noul salariu s-a constituit în două etape: mai întâi s-a inclus sporul de vechime potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, după care s-a adunat stimulentul mediu, la această sumă totală adăugându-se sporul pentru condiții vătămătoare. În consecință, salariul lunar de bază al reclamantei a rezultat din adunarea sumei corespunzătoare salariului de bază de 1309 lei și a stimulentului mediu corespunzător funcției și gradului de 500 lei, la care s-a adăugat sporul pentru condiții vătămătoare.
Așa cum și instanța de fond în mod corect a reținut, după reducerea salarială de 25 % operată prin Legea nr. 118/2010, salariile din 2011, 2012 și 2013 –au stabilit prin raportare la salariile stabilite anterior în funcție de dispozițiile Legii nr. 330/2009, în condițiile în care Legea nr. 284/2010 – noua lege a salarizării unitare – nu a intrat în vigoare, fiind prorogată succesiv. În consecință, salariul stabilit prin Decizia nr. 71/2010 a stat la baza stabilirii salariilor din deciziile ulterioare.
. maternitate și apoi în concediul de creștere a copilului a făcut ca în situația recurentei să nu se emită decizii de stabilire a salariului în funcție de prevederile legale succesive Legii – cadru nr. 330/2009, dar la întoarcerea din concediu (încetarea suspendării de drept a raportului de serviciu) toate aceste dispoziții imperativ s-au reflectat în Decizia nr. 34/2013, contestată în cauză.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Recursul reclamantei
Potrivit art. 12 alin. (3) din Legea-Cadru nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare "Legea-Cadru", în anul 2010, salariile și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. (5) din lege, care prevede că în noul salariu de bază se vor introduce sporurile prevăzute în anexele legii și care au fost acordate în decembrie 2009, iar sporurile prevăzute în anexe rămase în afara salariului de bază sau indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Reîncadrarea personalului este prevăzută la art. 30 alin. (3) din lege și se referă atât la funcționarii publici, cât și la personalul contractual, presupunând atât stabilirea noilor salarii de bază, prin includerea în acestea a sporului de vechime și a sporurilor prevăzute în anexe, cât și stabilirea sporurilor care nu se includ în noile salarii de bază, ci se adaugă la acestea.
Este și cazul reclamantei, căreia i s-a adăugat salariului de bază, un cuantum de 1% pentru condiții periculoase sau vătămătoare și sporul de vechime.
Acest cuantum s-a diminuat cu 25% în baza art. 1 din Legea nr. 118/2010 și s-a majorat distinct de salariul de bază cu 15% în baza Legii nr. 285/2010 și cu 8% în baza OUG nr. 19/2012.
Recursul pârâtei
O primă critică se referă la modul de soluționare a excepțiilor invocate de pârâtă în apărare, excepții respinse de instanța de fond.
Verificând legalitatea soluției date excepțiilor, Curtea reține că în mod corect excepția prematurității a fost respinsă prin raportare la temeiul juridic invocat de reclamantă ceea ce rezultă nu numai din considerentele pentru care a fost respinsă excepția ci și din considerentele expuse la analiza fondului acțiunii.
În ceea ce privește excepția de tardivitate, Curtea observă că instanța de fond s-a raportat la data emiterii ultimei decizii de stabilire a salariului, acesta fiind actul administrativ care a atras nemulțumirea reclamantei și demararea procedurii judiciare.
Referitor la cuantumul concret al sporului de condiții vătămătoare; Curtea reține că instanța de fond a făcut o individualizare corectă a sporului pentru condiții vătămătoare acesta urmând a fi calculat prin raportare la salariul de bază.
Deși prin motivele de recurs pârâta a invocat încălcarea dispozițiilor legale aplicabile cauzei și a indicat succesiunea actelor normative prin care s-a stabilit salariul reclamantei, nu a oferit nici o explicație concretă cu privire la pretinsa nelegalitate și stabilire a sporului pentru condiții vătămătoare la salariul de încadrare și nu la salariul de bază.
Prin urmare, instanța de fond a făcut o corectă apreciere a legalității actului administrativ contestat și nefiind date motivele de recurs invocate, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate în temeiul art. 496 Cod procedură civilă și art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta Bîrzoieș E. A., domiciliată în municipiul B., .. 22, ., . și de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială B., cu sediul în municipiul B., .. 85, împotriva sentinței nr. 719 din 2 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal – în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2015.
Președinte,Judecători,Grefier,
Red. M.L.
Jud.fond: H. G.
Tehnored. H.L.
Ex. 4/24.03.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 955/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 696/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
