Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr. 279/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 279/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 1443/40/2013*
Dosar nr._ - anulare H.C.L. -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.279
Ședința publică din 21 ianuarie 2015
Președinte T. K.
Judecător G. C.
Judecător S. R.
Grefier H. V.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamanțiiP. S. și A. G. I.,ambii moștenitori ai defunctei A. M. și de pârâțiiC. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar a comunei Călărași prin Primar și C. L. al comunei Călărașiîmpotriva sentinței nr. 3713 din 27 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. _ , intimați fiind reclamanții A. G., A. I., A. D., A. F. și A. M., toți moștenitori ai defunctei A. M. și pârâta C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor B. prin Prefect.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 14 ianuarie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, petenta A. M. a chemat în judecată pe intimatele C. locală de fond funciar a . Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor B., solicitând obligarea acestora, în funcție de competența fiecăreia, să o pună în posesie cu terenurile ce i-au fost reconstituite în proprietate, inclusiv suprafața de 0,18 ha teren grădină din intravilanul loc. Călărași, în p.c.1233, conform Hotărârii nr. 22/29.05.2003 a Consiliului L. Călărași și nr. 769/27.06.2003 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor B.. De asemenea, a solicitat obligarea intimatelor la emiterea și comunicarea titlului de proprietate cu amplasamentul indicat și cu celelalte suprafețe reconstituite în proprietate prin hotărâre a Comisiei Județene de fond funciar.
Întrucât la data de 13.05.2013 reclamanta a decedat, au fost introduși în cauză moștenitorii acesteia, conform Anexei nr. 24 eliberată de Primăria Comunei Călărași, respectiv P. S., A. G., A. G., A. I., A. D., A. F. și A. M., însă dintre aceștia doar primii doi și-au însușit și au continuat acțiunea, în calitate de moștenitori ai defunctei.
Prin Încheierea de ședință din data de 09 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria B., în temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea 554/2004, a dispus sesizarea Tribunalului B. - Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării excepției de nelegalitate a HCL nr.109/29.12.2009 a Consiliului L. al comunei Călărași, și a suspendat judecarea cauzei civile având ca obiect „fond funciar” formulată de petenta A. M. în contradictoriu cu intimatele C. locală de fond funciar a . Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor B., până la soluționarea excepției menționate.
Prin sentința nr.3713/27.11.2013, Tribunalul B. a respins excepțiile tardivității cererii, precum și lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor B. și Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Călărași, județul B.; a admis excepția de nelegalitate a H.C.L. Călărași nr. 109/29.12.2009 formulată de A. M., decedată la data de 13.05.2013, și însușită de moștenitorii acesteia P. S., din satul și . și A. G., în contradictoriu cu pârâtele C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar a Comunei Călărași, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor - B., prin Prefect și C. L. al comunei Călărași; a constatat că HCL Călărași nr. 109/29.12.2009 este nelegală; a constatat că A. G., A. I., A. D., A. F. și A. M. nu și-au însușit acțiunea, în calitate de moștenitori ai defunctei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarele:
A respins excepția tardivității cererii, precum și excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor B. și Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Călărași, întrucât, potrivit art. 4 alin. 1 și 4 din Legea nr. 554/2004 (în varianta de la inițierea procesului de fond – aplicabilă în cauză), legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. În cazul în care instanța de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.
Din aceste prevederi reiese că excepția de nelegalitate are o reglementare specială, invocarea sa nefiind condiționată de respectarea vreunui termen, fiind imprescriptibilă. De asemenea, rezultă caracterul său de mijloc procesual de apărare în procesul de fond, consecințele sale trebuind să fie opozabile părților din litigiu, astfel încât este necesară participarea lor la judecarea excepției, și își justifică calitatea procesuală în acest cauză.
Asupra fondului, prima instanță a constatat că, prin H.C.L. Călărași nr. 109/29.12.2009 s-a realizat un schimb de teren între C. L. Călărași și C. L. de Fond Funciar Călărași, C. L. predând Comisiei Locale suprafața de 1800 m.p. situată în p.c. 598 și primind de la aceasta suprafața de 1800 m.p. teren situat în p.c. 1233, în litigiu, și că totodată s-a aprobat trecerea suprafeței de 1800 m.p. teren situat în p.c. 1233 în domeniul privat al . ds. judecătorie.
Din expunerea de motive și din Referatul de specialitate care au stat la baza emiterii hotărârii – f. 87, 88 ds. judecătorie, rezultă că schimbul de teren a fost motivat prin faptul că este necesară suprafața de 1800 mp în vederea punerii în posesie pe vechile amplasamente a persoanelor îndreptățite.
Însă, anterior, prin HCL Călărași nr. 22/29.05.2003, s-a aprobat trecerea acestui teren de 1800 m.p. situat în p.c. 1233 în curtea Școlii Generale Călărași, din domeniul public al Comunei Călărași în domeniul privat al Comunei, în vederea efectuării schimbului terenului deținut de Școală cu un alt teren din domeniul public, precum și schimbul de teren între domeniul privat al Comunei și C. L. de fond funciar, terenul de 1800 m.p. situat în p.c. 1233 revenind Comisiei Locale – f. 108, 109 ds. tribunal.
Aceste treceri și schimburi au avut la bază Avizul conform al Ministerului Educației și Cercetării nr._/21.04.2003 – f. 114 ds. tribunal, din care reiese că operațiunile s-au realizat în vederea restituirii terenurilor solicitate la reconstituire conform Legii nr. 18/_.
În baza acestei HCL 22/2003, Primăria . Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 18/1991 B. completarea titlului de proprietate pentru moștenitorii lui A. I. – f. 107 ds. Tribunal (căruia i se reconstituise dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,70 ha teren pe raza Comunei Călărași, jud. B., prin HCJ B. nr. 33/08.08.1991 – f. 126 ds. judecătorie), iar C. Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 B. de pe lângă Prefectura B. a stabilit, prin Hotărârea nr. 769/27.06.2003, efectuarea schimburilor menționate între C. L. Călărași, Școala Generală Călărași și C. L. Călărași, acesteia din urmă revenindu-i terenul în litigiu de 1800 mp. – f. 104 ds. tribunal.
Față de această situație, instanța de fond a apreciat că excepția de nelegalitate vizează un act administrativ individual, care nu este exceptat de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, iar soluția ce urmează a fi pronunțată asupra litigiului – punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru terenul indicat – depinde de HCL nr. 109/2009, astfel încât cercetarea excepției este admisibilă.
În legătură cu motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, instanța de fond a apreciat că sunt întemeiate susținerile acesteia privitoare la nelegalitatea ținerii ședinței și a votului exprimat de consilierii locali, conform art. 40 și 45 din Legea nr. 215/2001, existând o îndoială serioasă asupra votului aleșilor la ședința din 29.12.2009 în care s-ar fi adoptat HCL contestată, de vreme ce s-a depus la dosar un proces-verbal al unei ședința din 29.12.2009, însă Rezultatul votului cu privire la proiectul de hotărâre privind aprobarea trecerii suprafeței de 1800 mp în domeniul privat este înregistrat cu nr. 7073/22.12.2009, deci cu o săptămână anterior ținerii ședinței.
Apărările privind inexistența fundamentării, timpului redus de studiu, și încălcarea prevederilor Legii privind transparența decizională în administrația publică nu sunt însă justificate, deoarece la baza hotărârii există, după cum s-a arătat deja, expunerea de motive, Referatul de specialitate, precum și Raportul de vizare al comisiei de specialitate, lipsa de amploare a acestora sau timpul de studiu al documentației neputând condiționa valabilitatea hotărârii, din moment ce din procesul-verbal al ședinței de Consiliu rezultă că aleșii locali nu au invocat aceste aspecte, fiind în măsură să poarte discuții pe tema propusă și să ia o hotărâre. În plus, nu se identifică la adoptarea actului încălcări ale disp. art. 6 și 10 din Legea nr. 52/2003. De altfel, reclamanta nici nu a indicat expres asemenea încălcări.
Referitor la existența actelor administrative emise la paliere juridico-administrative superioare Consiliului L. al comunei Călărași, la nivel județean dar și la nivel central, național, care au forță juridică administrativă superioară Hotărârii nr.109/29.12.2009 a Consiliului L. Călărași, prima instanță a constataz că Avizul conform al Ministerului Educației și Cercetării nr._/21.04.2003 nu poate fi considerat un astfel de act, deoarece avizul este doar o operațiune administrativă care a stat la baza emiterii HCL Călărași nr. 22/2003, în lipsa căruia HCL Călărași nr. 22/2003 ar fi fost nulă, care nu poate fi considerată superioară HCL nr. 109/2009, dar care într-adevăr, împreună cu HCL nr. 22/2003, a produs efecte juridice.
De asemenea, efecte juridice în același sens, ale trecerii terenului în litigiu în domeniul privat și la dispoziția Comisiei Locale în vederea atribuirii sale moștenitorilor lui A. I. – reclamanta defunctă din prezenta cauză fiind moștenitoarea acestuia, a produs și Hotărârea nr. 769/27.06.2003 a Comisiei Județene de Aplicare a Legii nr. 18/1991 B. de pe lângă Prefectura B., care într-adevăr are forță superioară HCL. În documentația care a stat la baza emiterii acesteia, după cum s-a arătat, suprafețele de terenuri au fost indicate expres, în referatul Comisiei Locale Călărași, fiind corespunzătoare celor ale defunctului A. I., menționat tot expres în adresa Primăriei .> Aceste acte administrative anterioare nu au fost anulate, astfel încât trebuie să-și producă efectele, însă HCL nr. 109/2009 este contară tuturor acestor acte, deoarece prin HCL nr. 109/2009 s-a trecut din nou terenul de la dispoziția Comisiei Locale în domeniul privat al statului, împiedicând finalizarea reconstituirii dreptului de proprietate pentru moștenitorii lui A. I. în sensul celor dispuse de actele administrative anterioare.
Din această perspectivă, instanța de fond a reținut că HCL nr. 109/2009 este nelegal emisă, contravenind dispozițiilor din Legea nr. 215/2001 invocate de reclamant, dispozițiilor art. 480 din Codul civil în vigoare la acel moment și prevederilor constituționale din art. 44, deoarece reclamantul este împiedicat să-și exercite dreptul de proprietate asupra amplasamentului de 1800 mp indicat, precum și actelor administrative de același nivel și de nivel superior intrate deja în circuitul civil în legătură cu acest drept.
Prima instanță a mai reținut că incidența normelor CEDO nu poate face obiectul excepției de nelegalitate, nefiind nevoie de o verificare în acest sens în cadrul procesual al excepției de nelegalitate, întrucât instanța de fond trebuie să aplice în mod direct normele CEDO conform art. 20 din Constituție, iar aspectele de încălcare a Legii nr. 18/1991 și HG nr. 890/2005 la reconstituirea dreptului de proprietate exced de asemenea cadrul procesual al excepției de față, fiind în competența de analiză a instanței de fond.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a admis excepția de nelegalitate a H.C.L. Călărași nr. 109/29.12.2009 formulată de A. M., decedată la data de 13.05.2013, și însușită de moștenitorii acesteia P. S., și A. G. și a constatat că HCL Călărași nr. 109/29.12.2009 este nelegală.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanțiiP. S. și A. G. I.,ambii moștenitori ai defunctei A. M. și pârâțiiC. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar a comunei Călărași prin Primar și C. L. al comunei Călărași.
Reclamanții, în recursul lor arată următoarele:
Pentru statuarea nelegalității actului administrativ dedus judecății nu au fost reținute mai multe motive de nelegalitate, în mod neîntemeiat:
Arată recurenții că, mai întâi au învederat faptul ca au fost încălcate art. 39, 40 si art. 42 din Legea nr. 215/2001. Nu există la filele 87-93 dosar_ (actele anexe hotărârii în litigiu - transmise la prezentul dosar la 08.08.2012) dovada existenței în realitate a unei ședințe a Consiliului L. Călărași în data de 29.12.2009. Nu există dovezi privind votul consilierilor în ședința din 29.12.2009, iar aceasta este de primă importanță, hotărârea nu putea fi luată decât cu majoritate calificata de 2/3 din consilieri conf. Art. 45 alin. 3 din Legea nr. 215/2001. Pretinsa motivare, obligatorie conform normelor imperative ale Legii nr. 215/2001, pentru schimbul de teren a fost argumentata de o asa-zisă cerere privind punerea în posesie pe vechile amplasamente a persoanelor îndreptățite. Au fost încălcate prevederile art. 44, raportat la art. 54, întrucât nu există un raport conform legii al comisiei din cadrul Consiliului L. de specialitatea administrarea domeniului public si privat. C. local pârât nu a probat că a existat o respectare a art. 6, 10 din Legea nr. 52/2003. Consideră că Avizul conform nr._/21.04.2003 emis Ministerul Educației si Cercetării, sub semnătura Ministrului Educației din acel moment - act care viza reconstituirea unui drept de proprietate privată în aplicarea Legii nr. 18/1991 este un act administrativ cu forță juridică superioară. Acesta constituia un aviz conform, un act administrativ care presupune transferul unui teren din domeniul public în domeniul privat, prin urmare un act de însemnată decizie administrativă, act de dispoziție cu consecințe foarte însemnate, și care s-a fundamentat pe probele privind dreptul de proprietate privată al reclamantei defuncte. Au invocat motive legate de încălcările legilor organice privind reconstituirea dreptului de proprietate privată, în principal Legea nr. 18/1991 si HG 890/2005, arătând că legalitatea actului administrativ dedus judecății este strâns legată de respectarea normelor privind fondul funciar, deoarece măsura de dispoziție cu privire la imobilul -teren din cauză - s-a luat tocmai în pretinsa aplicare a dispozițiilor de fond funciar. Susțin reclamanții-recurenți că s-a nesocotit dreptul de proprietate - de fond funciar - al autorilor reclamantei din prezenta cauza în beneficiul unor alți pretinși subiecți îndreptățiți la reconstituire drept de proprietate cu privire la același teren de fond funciar și că, în speță, considerentele sentinței recurate cu privire la incidența normelor și jurisprudentei CEDO sunt, de asemenea, neîntemeiate. Totodată au solicitat modificarea sentinței de la fond și în sensul consemnării domiciliului numitului A. G. din municipiul B. (detaliat la momentul înregistrării cererii de introducere în cauză ca succesor al defunctei A. M.), iar nu domiciliul consemnat din eroare ca fiind în localitatea Călărași, ..
În recursul lor, pârâții C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar a comunei Călărași prin Primar și C. L. al comunei Călărași învederează următoarele:
Hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei, s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat și a fost dată cu încălcarea si aplicarea greșită a normelor de drept material.
Arată recurenții-pârâți că, potrivit art. 7 (1) din Legea 554/2004, republicată, privind contenciosul administrative, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată trebuie ăa solicite autorității publice emitente revocarea actului in termen de 30 zile de la comunicare. Nici reclamanta Amisculesei M., decedată, nici moștenitorii defunctului A. I. nu au solicitat în termen revocarea actului, deși această hotărâre a fost afișată public și comunicată în termen. Au atacat hotărârea de consiliu local abia la 22.02.2013, dar trebuiau să formuleze plângere prealabilă până la 20.03.2011, pe cale de consecință fiind tardivă și acțiunea în instanță în raport cu prevederile art. 11 (1) lit.c din Legea nr. 554/2004. Apreciază pârâții că în această situație cauza prezentului dosar rămâne fără obiectul cauzei, fapt pentru care instanța de fond în mod greșit a admis excepția tardivității formulării plângerii prealabile, nespecificind nici un temei legal în acest sens.
Pârâții-recurenți susțin și că nu au fost analizate în mod real și nu ne-au fost solicitate documentele specificate si necesare soluționării obiectului dosarului prin sentința recurată. Arată că, în conformitate cu adresa nr. 4794 din 24.07.2013, P. I. era consilier local în anul 2003 (vezi poz.7) și a luat parte la deliberarea și adoptarea Hotaririi Consiliului L.
Călărași nr. 22/29.05.2003, or, în calitate de soț al moștenitoarei P. S., avea și are un interes patrimonial în problema suspusă dezbaterilor consiliului local. Conform prevederilor art. 46 din Legea nr.215/2001, „Hotărârile adoptate de C. local cu încălcarea dispozițiilor alin.(l) sunt nule de drept. Nulitatea se constată de către instanța de contencios administrativ”. Deci ,HCL nr. 22/29.05.2003 este lovită de nulitate.
Apreciază acești recurenți că așa cum cercetarea excepției pentru HCL nr. 109/2009 este admisibila, este admisibilă și cercetarea HCL nr. 22/29.05.2003.
Pârâții recurenți mai arată că terenul în litigiu este primit în totalitate în conformitate cu prevederile Legii nr.18/1991, dar numita P. S. si defuncta Amisculesei M. mai solicita încă o dată o suprafață de teren intravilan pe un amplasament pe care nu l-a deținut niciodată, primind deja teren din anul 1991 în imediata vecinătate a satului.
Concluzia pârâților-recurenți este aceea că HCL Călărași 109/2009 nu este lipsită de motivare efectivă.
Prin întâmpinare (filele 63-66), recurentul-reclamant A. G. invocă nulitatea recursului Comisiei locale de fond funciar a Comunei Călărași, județul B., acesta nefiind semnat de reprezentantul legal; tardivitatea excepției de nelegalitate a actului administrativ reluată în recurs; respingerea motivelor privitoare la soțul recurentei-reclamante P. S., susținând că acestea nu au legătură cu prezenta cauză; pe fond, solicită respingerea recursurilor pârâților.
Pârâții-recurenți, prin întâmpinare (filele 68-69), solicită respingerea recursului reclamanților, ca nefondat, arătând, în esență, că reclamanții nu au nici un drept de proprietate asupra celor 0,18 ha și nici nu au făcut dovada legală cu înscrisuri că p.c. 1233 este amplasamentul vechi al terenului lor. Hotărârea Consiliului local nr. 109/29.12.2009 nu a împiedicat finalizarea reconstituirii dreptului de proprietate pentru moștenitorii defunctului A. I., mai ales că în Hotărârea Consiliului local nr.22/29.05.2003 nici nu se specifică moștenitorii defunctului A. I., iar proprietarul de drept este C. L. Călărași.
Analizând recursurile, Curtea constată următoarele:
Recursul reclamanților, ale cărui motive se încadrează potrivit art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, este inadmisibil.
Curtea constată că prima instanță a admis acțiunea reclamanților, în sensul că a constatat nelegalitatea H.C.L. Călărași nr.109/29.12.2009, iar criticile din recurs vizează o parte din considerentele primei instanțe. Cum vechiul cod de procedură civilă, căruia i se circumscrie prezenta cauză, nu reglementează calea de atac a recursului împotriva considerentelor, Curtea constată că recursul reclamanților este inadmisibil. Cu toate acestea însă, având în vedere și soluția din prezentul recurs, întrucât reclamanții au invocat veritabile apărări de fond, acestea urmează a fi analizate cu ocazia rejudecării cauzei.
În ceea ce privește recursul pârâtului C. L. Călărași, semnat de secretarul comunei și însușit la ultimul termen de judecată de către primar, Curtea constată că exercitarea recursului de către această entitate este condiționată de adoptarea unei hotărâri de consiliu local în acest sens, iar împuternicirea dată pentru apărarea intereselor consiliului se semnează de președintele de ședință, conform art.79^3 din O.G. nr.35/2002.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada unei hotărâri de consiliu local în sensul exercitării prezentului recurs, Curtea constată nulitatea recursului acestui pârât, pentru lipsa calității de reprezentant.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că prima instanță a constatat nelegalitatea H.C.L. Călărași nr.109/2009, pentru două motive: îndoiala asupra datei votului, în condițiile în care ședința de Consiliu L. s-a ținut la data de 29.12.2009, iar rezultatul votului s-a înregistrat la 22.12.2009, respectiv contradicția dintre H.C.L. nr.109/2009 și Hotărârea nr.769/27.06.2003 a Comisiei Județene B. de aplicare a Legii nr.18/1991, considerată act cu forță superioară H.C.L.
În ceea ce privește îndoiala asupra datei votului hotărârii a cărei nelegalitate s-a invocat în prezenta cauză, Curtea constată relevant procesul-verbal încheiat cu ocazia ședinței de consiliu local din 29.12.2009 (fila 40 fond), consemnarea datei de 22.12.2009 pe înscrisul denumit „rezultatul votului”, fiind evident o eroare materială care nu influențează legalitatea actului atacat.
De asemenea, nici pretinsa necorelare dintre H.C.L. Călărași nr.109/2009 și Hotărârea nr.769/27.06.2003 a Comisiei Județene B. de aplicare a Legii nr.18/1991 nu poate fi reținută pentru nelegalitatea celei dintâi. În cadrul procedurii reglementate de art.4 din Legea nr.554/2004, instanța de contencios administrativ, învestită cu soluționarea unei excepții de nelegalitate, este abilitată să verifice concordanța actului administrativ supus analizei cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art.1 alin.5 din Constituție și de art.4 al.3 din Legea nr.24/2000.
Ori, prima instanță a raportat legalitatea actului contestat față de un alt act administrativ, situație nereglementată de Legea nr.554/2004, fără a releva dacă, la emiterea H.C.L. nr.109/2009, au fost încălcate acte normative cu forță juridică superioară.
Însă, în condițiile în care, atât la prima instanță, cât și în recurs, s-a invocat încălcarea prevederilor Legii nr.215/2001, respectiv Legii nr.18/1991 și a H.G. nr.890/2005, aspecte necercetate de prima instanță, Curtea constată că recursul Comisiei locale de fond funciar Călărași, legal reprezentată de primar, conform art.52 din Legea nr.18/1991, este întemeiat, urmând ca, în baza art.312 al.5 din Codul de procedură civilă, să se dispună casarea sentinței atacate cu trimitere pentru rejudecarea cauzei.
Cu această ocazie, având în vedere ambiguitatea cererii reclamanților, tribunalul va solicita expres acestora să precizeze clar ce dispoziții legale din acte normative cu forță superioară au fost nesocotite la emiterea H.C.L. nr.109/2009, aspecte ce vor fi cercetate punctual de prima instanță.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul reclamanților împotriva sentinței nr. 3713 din 27 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. _ , intimați fiind reclamanții A. G., A. I., A. D., A. F. și A. M., toți moștenitori ai defunctei A. M. și pârâta C. Județeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor B. prin Prefect, ca inadmisibil.
Constată nulitatea recursului pârâtului C. L. al comunei Călărași îndreptat împotriva aceleiași hotărâri, pentru lipsa calității de reprezentant.
Admite recursul Comisiei Locale de aplicare a legii fondului funciar a Comunei Călărași împotriva aceleiași sentințe.
Casează sentința atacată cu trimitere pentru rejudecare la Tribunalul B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2015.
Președinte,Judecători,Grefier,
Red. G.C.
Tehnored. V.H.
2 ex./11.02.2015
Jud. fond P. M.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Pretentii. Decizia nr. 621/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
