Pretentii. Decizia nr. 831/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 831/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 2401/86/2014
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA nr. 831
Ședința publică din 19 februarie 2015
Președinte C. E.
Judecător C. G.
Judecător P. D.
Grefier D. E.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în municipiul Iași, .. 26, jud. Iași – prin Administrația Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 5528 din 02 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal – în dosarul nr._, reclamantă intimată fiind C. L..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat I. Doinița, pentru reclamanta intimată, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, doamna avocat I. Doinița depune împuternicirea avocațială . nr._ din 09 februarie 2015, de reprezentare a reclamantei intimate, și arată că nu mai are cereri de formulat.
Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, iar recursul se află în stare de judecată, instanța acordă cuvântul la dezbateri cu privire la acesta.
Apărătoarea reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca temeinică și legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat achitat cu chitanța pe care o depune la dosar.
Declarând închise dezbaterile, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 17 martie 2014 și înregistrată sub nr._, reclamanta C. L. a solicitat obligarea pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava la restituirea sumei de 2.671 lei reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule, achitată conform chitanței . B nr._/22.10.2010, acordarea dobânzii legale în materie fiscală, calculată de la data efectuării plății și până la restituirea efectivă și integrală a sumei, precum și plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 5528 din 02 octombrie 2014, Tribunalul Suceava a admis acțiunea și a obligat pârâta să-i restituie reclamantei suma de 2.671 lei reprezentând taxă de poluare, plătită cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului marca SEAT, cu număr de identificare VSSZZZ6KZTR282378 și la plata dobânzii fiscale, calculată potrivit art.120 al. 7 Cod procedură civilă de la data plății, respectiv 22.10.2010, și până la data restituirii și să-i plătească suma de 667 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtaDirecția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului a arătat că, potrivit O.U.G. nr. 50/2008, taxa de poluare se achită la prima înmatriculare a autoturismelor în România și la stabilirea ei se au în vedere mai multe elemente de calcul, respectiv: valoarea combinată a emisiilor de CO2, taxa specifică exprimată în Euro/1 g CO2, capacitatea cilindrică, taxa specifică pe cilindri și cota de reducere a taxei ce are în vedere vechimea autoturismului exprimată în ani, rulajul mediu anual, starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculelor și se achită înainte de prima înmatriculare a autoturismelor noi și a celor second-hand cumpărate din U.E.
Taxa de poluare nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, avându-se în vedere și faptul că taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu.
Consideră recurenta că nu se justifică acordarea dobânzii fiscale calculată conform art. 120 din O.G. nr. 92/2003, republicată.
A învederat faptul că prezenta acțiune în pretenții derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedura fiscală.
Conform art. 124 alin. 1 din actul normativ sus menționat, doar pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă.
Întrucât taxa de poluare nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul Fondului pentru Mediu, în speță nu sunt incidente prevederile art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, republicată.
Recurenta a criticat sentința și sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordate cu titlu de onorariu avocat și a solicitat diminuarea acestuia.
În drept, a invocat art. 486 alin. 2 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, ca temeinică și legală.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană, ca orice alt stat membru, are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare. Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În speță, norma de drept comunitar pretins încălcată este cea prevăzută de art. 110 din T.F.U.E. (fost art. 90 din T.C.E.) - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, potrivit căreia „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.”
Taxa de poluare a fost aplicată în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008 (forma în vigoare la data achitării taxei).
Analizând compatibilitatea dispozițiilor din O.U.G. nr. 50/2008, în raport de dispozițiile art. 110 din T.F.U.E. (fost art. 90 din T.C.E.) în cauza C-402/09, cu prilejul unei cereri având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 C.E., Curtea de Justiție a Comunităților Europene a hotărât că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Concluzia de la pct. 58 din Hotărârea T. - C.J.U.E. a rezolvat irevocabil chestiunea caracterului discriminatoriu al O.U.G. nr. 50/2008 - „(58) Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă, fără echivoc, că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Așadar, art. 110 T.F.U.E. obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În alte două cauze soluționate de către C.J.U.E., ca urmare a adresării unei întrebări preliminare (cauzele conexate C-29/2011 și C 30/2011), s-a reținut că o reglementare precum O.U.G. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, prin faptul că supune vehiculele de ocazie importate unei taxe, care, în pofida aplicării unei reduceri ridicate, pentru a ține seama de deprecierea lor, se poate apropia de un procent considerabil din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Răspunzând întrebării preliminare, s-a concluzionat că articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la eronata obligare la plata dobânzii, calculată conform art. 120 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că nici acesta nu este întemeiat.
Astfel, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11- I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua formulării cererii de restituire a acestei taxe sau la o dată ulterioară formulării acestei cereri.
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere, cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult, Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut), cu excepția situației când, din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Conform art. 124 din Codul de procedură fiscală,pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori. Taxa de poluare a fost încasată de pârâta recurentă, făcându-se venit la bugetul general consolidat și reprezintă o creanță fiscală în sensul art. 21 din Codul de procedură fiscală, neavând relevanță destinația dată sumelor reprezentând taxă pentru poluare ulterior încasării lor (respectiv virarea în bugetul Fondului pentru Mediu conform procedurii reglementate de art. 3 din HG nr. 686 din 24 iunie 2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule). Prin urmare, având obligația restituirii taxei încasate, pârâta are și obligația de a plăti dobânda fiscală aferentă acesteia.
Referitor la cererea de reducere a onorariului de avocat, Curtea apreciază că onorariul în cuantum de 667 lei, pentru prima instanță, nu este unul disproporționat în raport de obiectul cauzei și de munca avocatului.
Constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate, în temeiul art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă va obliga pârâta recurentă să plătească reclamantei intimate suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în municipiul Iași, .. 26, jud. Iași – prin Administrația Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în municipiul Suceava, .. 7, județul Suceava, împotriva sentinței nr. 5528 din 02 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția de contencios administrativ și fiscal – în dosarul nr._, reclamantă intimată fiind C. L., CNP_, domiciliată în comuna Stroiești, ., cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură „I. Doinița” din municipiul Suceava, ., .. C, ..
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Redactat C.G.
Judecător fond Poseteucă I.
Tehnoredactat Dir.E.
5 ex. /12 martie 2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 768/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 517/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
