Pretentii. Decizia nr. 438/2015. Curtea de Apel SUCEAVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 438/2015 pronunțată de Curtea de Apel SUCEAVA la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 4479/86/2014
Dosar nr._ - pretenții –
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 438
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2015
Președinte M. M. D.
Judecător S. O.
Judecător A.-I. I.
Grefier B. N.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 7, jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 1379 din 02.10.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția C. Administrativ și Fiscală, în dosarul nr._, intimată fiind revizuenta N. V., cu domiciliul în mun. Suceava, ., ., ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 411 alin. 2 din Codul de procedură civilă, după care:
Instanța, procedând la verificarea competenței în temeiul art. 1591 alin. 4 Cod de procedură civilă, în vigoare la data înregistrării cauzei de pe listă pe rolul instanței, se declară competentă general, material și teritorial să soluționeze pricina, în baza art. 3 pct. 3 și art. 322, art. 299 alin. 1, 2 din același act normativ raportat la art. 8, 10 și 20 din Legea nr. 554/2004 și, constatând că recursul este în stare de judecată, față de împrejurarea că părțile lipsesc și au solicitat judecarea cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal - sub nr._ din data de 11.06.2014, revizuenta N. V. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava a solicitat revizuirea sentinței nr. 1918/17.03.2011 pronunțată în dosarul nr. _ și acordarea dobânzii fiscale aferentă taxei de poluare ce i-a fost restituită, de la data plății, respectiv 04.10.2007 și până la data de 18.06.2010, cu cheltuieli de judecată .
Prin sentința nr. 1379 din 02.10.2014, Tribunalul Suceava – Secția de C. Administrativ și Fiscal a admis cererea de revizuire formulată de revizuenta N. V. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava; a schimbat în parte sentința civilă nr. 1918/17.03.2011 pronunțată în dosarul nr. _ al Tribunalului Suceava –Secția Comercială, de C. Administrativ și Fiscal în sensul că pârâta a fost obligată să achite reclamantei și dobânda aferentă sumei de 4.561 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare de la data plății, respectiv 04.10.2007 până la data de 18.06.2010; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței; a făcut aplicarea art. 327 alin. 2 Cod procedură civilă și a obligat intimata să plătească revizuientei suma de 150 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs care se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă, pârâta a arătat că taxa de poluare este obligatorie la prima înmatriculare în România a autoturismelor noi sau second – hand, fiind aplicată atât autoturismelor achiziționate din România cât și celor achiziționate din spațiul european, taxa de poluare neavând caracterul unei taxe echivalente la import, astfel încât nu încalcă dispozițiile art. 28 și 90 TCE .
Astfel, taxa de poluare nu constituie o taxă echivalentă la import, ci o măsură dispusă pentru protecția mediului, urmând a se avea în vedere și faptul că taxele încasate sunt gestionate de Administrația Fondului pentru Mediu.
A mai arătat că în mod nelegal s-a dispus obligarea sa la acordarea dobânzii fiscale calculată conform art. 124 alin. 2 din OG nr. 92/2003 rep., precizând că, prezenta acțiune în pretenții, derivă din aplicarea unor dispoziții legale naționale pretinse a fi contrarii normelor comunitare, iar nu din faptul nesoluționării în termen a unei cereri, situație de natură a justifica acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din O.G. nr. 92/2003 republicată privind Codul de procedură fiscală; că, în conformitate cu art. 124 alin.1 din acest act normativ, doar pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă; că, potrivit art. 1 alin. 1 din O.U.G nr. 50/2008, prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru mediu și întrucât taxa de poluare nu constituie venit la bugetul general consolidat, ci la bugetul Fondului pentru mediu, în speță nu sunt incidente prev. art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003 rep.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 21 din Legea nr. 554/2004 constituie motiv de revizuire care se adaugă la cele prevăzute în Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcare principiului priorității dreptului comunitar.
Primul motiv de recurs formulat de pârâtă, privind norma de drept aplicabilă, respectiv faptul că taxa de poluare nu încalcă disp. art. 28 și 90 TCE, nu poate fi primit, acesta vizând obligația de restituire a taxei achitate de reclamantă pentru înmatricularea autoturismului în România.
Or, această chestiune a format obiect de cercetare judecătorească în dosarul nr._ al Tribunalului Suceava, soluționat prin sentința civilă nr. 1918/17.03.2011, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2438/24.06.2011 a Curții de Apel Suceava. Fiind intrată în puterea lucrului judecat, această problemă nu mai poate fi reanalizată.
În calea extraordinară de atac exercitată, reclamantul a învestit instanța doar cu referire la capătul de cerere privind calculul dobânzii aferente sumei achitate.
Sub acest aspect, Curtea reține că, deși cadrul normativ incident în cauză este reglementat de O.G. nr. 92/2003, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/11, I., a statuat că dreptul Uniunii se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe. În considerentele deciziei, Curtea Europeană a reținut că „(26) În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într-o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail și alții, citată anterior, punctul 29). (27) În speță, trebuie să se constate că un regim precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a taxei percepute fără temei, nu îndeplinește această cerință. (28) Astfel, această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.”
Decizia Curții de Justiție a Comunităților Europene are putere obligatorie atât pentru instanța de trimitere cât și pentru celelalte instanțe. Mai mult Decizia Curții are efecte ex tunc (și pentru trecut) cu excepția situației când din motive de asigurare a siguranței circuitului juridic comunitar, prevede expres aplicarea deciziei ex nunc (numai pentru viitor). Această prevedere expresă nu s-a dispus în cauză.
Față de aceste aspecte, constatând legală și temeinică hotărârea instanței de fond, nefiind date motivele de recurs invocate și că, nici din oficiu nu există motive de casare, în temeiul art. 3041, 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 7, jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 1379 din 02.10.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția C. Administrativ și Fiscală, în dosarul nr._, intimată fiind revizuenta N. V., cu domiciliul în mun. Suceava, ., ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. A. I. I.
Jud. fond: D.I. B.
Tehnored. B.N. 2 ex./04.02.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 517/2015. Curtea de Apel SUCEAVA | Pretentii. Decizia nr. 1043/2015. Curtea de Apel SUCEAVA → |
|---|
