Alte cereri. Decizia nr. 9175/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9175/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 10-10-2013 în dosarul nr. 655/59/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 25.06.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 9175
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 10.10.2013
PREȘEDINTE: R. C.
JUDECĂTOR: M. I.
JUDECĂTOR: Ș. E. P.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare cererea de revizuire promovată de revizuientul M. V. C., împotriva deciziei civile nr. 4376/22.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele Administrația Finanțelor Publice Lugoj și Administrația Fondului pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 16.07.2013, întâmpinare din partea AFP Lugoj, iar la data de 04.10.2013, înscrisuri din partea revizuientului.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției de tardivitate a revizuirii, a lipsei calității de reprezentant invocată la termenul anterior și pe admisibilitatea cererii de revizuire.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr-494/PI/CA/24.02.2012 Tribunalul T. a respins excepția puterii de lucru judecat, a inadmisibilității, tardivității și prematurității invocate de pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj, a admis în parte acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamantul M. V. C., împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Lugoj cu sediul în Lugoj, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj să plătească reclamantului suma de 4.175 lei cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule și dobânda legală începând cu data de 26.10.2009 și până la data plății efective.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj, împotriva Administrației Fondului pentru Mediu, a obligat chemata în garanție Administrația Fondului pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice Lugoj suma de 4.175 lei cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule și dobânda legală începând cu data de 26.10.2009 și până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul M. V. C. și pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj.
Prin recursul declarat, reclamantul M. V. C. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate cu privire la dobânda legală prev.de art..124(2) Cod proc.fiscală, arătând că acesta i se cuvenea de la data plății taxei pe poluare, respectiv, 30.03.2009 și până la restituirea efectivă.
Prin recursul declarat de către pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantului.
Prin decizia civilă nr. 4376 din 22 noiembrie 2012, Curtea de Apel Timișoara a Respins recursul declarat de reclamantul M. V. C. împotriva sentinței civile nr.494/PI/CA/24.02.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ ; a admis recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice Lugoj împotriva aceleiași sentințe, în contradictoriu cu intimatul reclamant și chematul în garanție Administrația Fondului pentru Mediu; a modificat în parte sentința recurată în sensul că a obligat pârâta recurentă la plata dobânzii legale aferente taxei începând cu a 45-a zi de la data de 14.09.2011 conform art. 124 al.1 și art.70 al.1 Cod proc.fiscală, și în mod corespunzător pe chemata în garanție la plata dobânzii astfel calculată către pârâtă, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele,
Cu privire la data acordării dobânzii legale, aspect care a fost recurat de ambele părți, Curtea a reținut că, contrar susținerilor reclamantului, sunt incidente dispozițiile art.124 și art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, astfel că dobânda se acordă începând cu ziua următoare expirării termenului de 45 zile de la data înregistrării cererii de restituire, așa cum prevăd dispozițiile legale menționate.
Aceasta deoarece, în speță este vorba despre dobânzile aferente unei taxe fiscale, care se impunea fi restituită la cerere conform dispozițiilor art.117 alin.1 lit d c. proc. fisc, astfel că plata dobânzii este guvernată de dispozițiile procedural fiscale anterior menționate potrivit principiului specialia generalibus derogant, conform căruia legea specială derogă de la legea generală.
Curtea nu a putut primi argumentele însă argumentele instanței de fond care a avut în vedere circumstanțele litigiului anterior, susținând că reclamantul a formulat cerere de restituire la 10.09.2009, conform datelor din sentința pe baza căreia s-a invocat excepția autorității de lucru judecat,câtă vreme această excepție a fost respinsă, iar în cauză reclamantul face dovada că s-a adresat autorității pârâte cu o cerere de restituire înregistrată la data de 14.09.2011 sub nr._, astfel că termenul de 45 de zile, de la care sunt datorate dobânzile fiscale conform dispozițiilor anterior menționate începe să curgă de la data de 14.09.2011.
Față de considerentele expuse recursul a fost admis numai sub acest aspect, în temeiul art.312 alin.3 C. proc. civ, și s-a modificat în parte sentința recurată în sensul că a obligat pârâta recurentă la plata dobânzii legale aferente taxei începând cu a 45-a zi de la data de 14.09.2011 conform art. 124 al.1 și art.70 al.1 Cod proc.fiscală, și în mod corespunzător pe chemata în garanție la plata dobânzii astfel calculată către pârâtă, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Totodată, recursul reclamantului a fost respins ca nefondat, conform art.312 alin.1 C. proc. civ., pentru aceleași argumente, apreciind că sentința este legală și temeinică sub celelalte aspecte. Totodată, s-a luat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, conform art.274 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a promovat cererea de revizuire revizuientul M. V. C., solicitând schimbarea parțială a hotărârii în sensul admiterii recursului promovat de reclamant în acel dosar și admiterii integrale a acțiunii sale, prin acordarea dobânzilor fiscale aferente taxei pe poluare de la data achitării acesteia, iar nu de la expirarea termenului de 45 de zile de la înregistrarea la organul fiscal al cererii de restituire a taxei.
In motivare, revizuientul a arătat că prin hotărârea dată la 18.04.2013 de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C-565/2011, s-a statuat că dobânzile aferente taxei pe poluare percepute cu încălcarea dreptului comunitar nu pot fi limitate, astfel cum prevede legislația națională, respectiv Codul de procedură fiscală, ci trebuie acordate de la data plății taxei, astfel încât decizia supusă revizuirii contravine art.148 alin.2 din Constituția României.
Cererea a fost întemeiată pe disp.art.322 pct.5 și 9, art.324 alin.3 C.pr.civilă. De asemenea, în ședința publică din 7.08.2013, reprezentantul revizuientului a precizat că înțelege să întemeieze cererea de revizuire pe dispozițiile Codului de procedură civilă menționate.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat excepția inadmisibilității și excepția tardivității cererii de revizuire. De asemenea, la termenul de judecată din 07.08.2013, instanța a pus în vedere revizuientului să facă dovada calității de reprezentant a mandatarului F. petru N., pentru promovarea cererii de revizuire.
Analizând excepțiile astfel invocate, în condițiile și ordinea reglementate de art. 137 alin. 1 C.pr.civilă, instanța constată următoarele:
Se constată a fi nefondată excepția de tardivitate a cererii de revizuire, invocată prin întâmpinare prin raportare la disp. art. 324 C.pr.civilă. Este adevărat că prevederile art. 21 din Legea nr. 544/2004 se completează cu cele de drept comun din Codul de Procedură Civilă, însă, potrivit art. 28 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, instanța este obligată să stabilească compatibilitatea aplicării normelor de procedură civilă, în cursul soluționării cauzei de contencios administrativ.
Or, în speță, revizuirea a fost promovată prin raportare la interpretarea dată normelor dreptului comunitar printr-o hotărâre preliminară a CJUE adoptată ulterior pronunțării deciziei supuse revizuirii. Nu s-ar putea deci considera ca termenul de revizuire a început să curgă prin raportare la momentul pronunțării hotărârii atacate, de vreme ce motivul de revizuire (pronunțarea hotărârii preliminare care consacră o interpretare a legislației UE contrară celei date prin hotărârea instanței națională supusă revizuirii, dovedind astfel încălcarea principiului prevalenței dreptului comunitar) s-a ivit la un moment ulterior.
Instanța conchide că doar de la data publicării în Jurnalul Oficial al UE a hotărârii preliminare menționate a început să curgă termenul de promovare a revizuirii, reglementat de art. 324 C.p.civ..
Având în vedere faptul că hotărârea CJUE dată în cauza nr.C-565/2011 a fost publicată în Jurnalul Oficial nr. 164 la data de 08.06.2013, iar cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 25.06.2013, Curtea va respinge ca neîntemeiată și excepția tardivității invocată de intimată.
În ce privește dovada calității de reprezentant în promovarea cererii de revizuire, instanța constată că aceasta s-a făcut prin înscrisurile depuse la dosar pentru termenul de judecată din 10.10.2013, prin care revizuientul confirmă mandatul atribuit numitului F. P. N. pentru promovarea acțiunii în restituirea taxei, cu dobânzi fiscale de la data plății acesteia. Se va respinge deci și excepția privind lipsa calității de reprezentant invocată din oficiu.
Având a se pronunța asupra admisibilității căii extraordinare de atac în condițiile art.326 alin.3 C.pr.civilă, instanța constată următoarele:
Nu pot fi reținute apărările intimatei referitoare la inadmisibilitatea căii extraordinare de atac prin raportare la disp. art. 322 C.pr. civilă, în condițiile în care în art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 este reglementat un motiv suplimentar de revizuire, astfel încât, în măsura în care cererea de față se încadrează în dispozițiile menționate, aceasta apare admisibilă, chiar în măsura în care nu intră în sfera de aplicare a disp. art. 322 pct. 1-9 C.pr.civ.. În această privință, instanța reține următoarele:
Revizuirea este reglementată de codul de procedură civilă ca o cale extraordinară de atac, ceea ce înseamnă că este considerată admisibilă doar în mod excepțional și doar pentru motivele limitativ enumerate în art. 322 C.pr.civ. Aceasta deoarece ea se exercită împotriva unei hotărâri irevocabile, intrate în puterea lucrului judecat și reprezintă, deci, o procedură susceptibilă să aducă o încălcare principiului securității raporturilor juridice, ca element fundamental al preeminenței dreptului într-un stat democratic și garanție a unui proces echitabil. Prin urmare, admisibilitatea acesteia trebuie cercetată cu prioritate și prin raportare la condițiile strict reglementate de art. 322 C.pr.civ.
Potrivit art. 322 pct. 5 C.pr.civ, de care se prevalează în cauză revizuientul, „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: … d) dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere”.
Se poate observa că, în cazul hotărârilor date în recurs, cum este cazul în speța de față, admisibilitatea revizuirii este restrânsă de legiuitor la acele cazuri în care calea extraordinară de atac este îndreptată împotriva unor decizii prin care se evocă fondul pricinii.
În literatura de specialitate și în jurisprudență s-a stabilit constant că se încadrează în această categorie doar acele hotărâri date de către instanțele de control judiciar în urma rejudecării fondului după casare, iar nu și cele prin care recursul a fost respins ori a fost admis, dar sentința ori decizia recurată a fost casată, iar cauza a fost trimisă la instanța de fond pentru rejudecare.
Cum prin decizia civilă nr. 4376/22.11.2012 a Curții de Apel Timișoara, atacată cu revizuire în cauza pendinte a fost respins recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 494/24.02.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, trebuie conchis că este inadmisibilă calea extraordinară de atac promovată, dat fiind faptul că decizia menționată nu poate face obiect al acesteia.
In ce privește dispozițiile art.322 pct.9 C.pr.civ., invocate ca temei de drept în susținerea cererii de revizuire, instanța reține că prin decizia nr.233/2011, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi, reținând că acestea sunt neconstituționale în măsura în care nu permit revizuirea unei hotărâri judecătorești prin care, fără a se evoca fondul, s-au produs încălcări ale unor drepturi și libertăți fundamentale, încălcări constatate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Pentru acest motiv, instanța reține că revizuirea întemeiată pe prev.art.322 pct.9 C.pr.civ. este admisibilă, chiar dacă este îndreptată împotriva unei decizii irevocabile care nu evocă fondul pricinii, cum este cazul în speță.
In schimb, instanța constată că revizuientul nu se prevalează în speță de o decizie a Curții Europene a Drepturilor Omului, ci de hotărârea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-565/2011, cauza I., astfel încât cererea sa nu intră în sfera de aplicare a disp.art.322 pct.9 C.pr.civ., întrucât hotărârile organului jurisdicțional al Uniunii Europene nu pot fi echivalate celor ale CEDO, de vreme ce acestea interpretează norme diferite, în cadrul unor structuri cu caracter internațional distincte.
Prin urmare, cererea de revizuire apare ca inadmisibilă și prin raportare la disp.art.322 pct.9 C.pr.civ., întrucât motivele de fapt ale acesteia nu pot fi incluse în sfera de aplicare a acestei norme, ce trebuie interpretată restrictiv, pentru a nu se aduce atingere autorității de lucru judecat a hotărârii irevocabile atacate, garanție a principiului securității juridice ce caracterizează un proces echitabil, conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Având însă în vedere obligația de a avea rol activ, instituită prin art.129 alin.4 C.pr.civilă, coroborată cu posibilitatea de recalificare a naturii juridice a unui act procedural, consacrată de art.84 C.pr.civ., instanța constată că motivele de fapt invocate în susținerea cererii de revizuire se circumscriu disp.art.21 alin.2 din Legea nr.554/2004, care permit revizuirea unor hotărâri irevocabile date cu încălcarea legislației Uniunii Europene.
Menționata normă prevede că se „constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată”. Or, în susținerea cererii sale revizuientul a făcut referire la încălcarea dreptului comunitar prin decizia atacată, încălcare ce ar rezulta din hotărârea CJUE dată în cauza nr.C-565/2011, contravenind art.148 alin.2 din Constituție.
Cererea de revizuire apare și întemeiată, având în vedere faptul că prin hotărârea invocată de revizuient CJUE a statuat că Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel din art.124 și art.70 C.pr.fiscală, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe, rezultând că încălcarea dreptului comunitar la perceperea taxei îndreptățește pe contribuabil la restituirea acesteia, precum și la dobânzi începând de la data plății sumei.
Concluzia contrară din decizia supusă revizuirii constituie deci o încălcare a legislației Uniunii Europene, contravenind aret.148 alin.2 din Constituția României. Se va admite deci cererea de revizuire promovată, iar în temeiul art. 327 C.pr.civ. va fi schimbată în parte decizia atacată, în sensul că, după rejudecarea recursului promovat de reclamant, împotriva sentinței civile nr.494/24.02.2012, pronunțată de Tribunalul T., în contradictoriu cu pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice Lugoj și cu chemata în garanție intimată Administrația Fondului pentru Mediu, acesta va fi admis, se va modifica în parte sentința recurată, în sensul că pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj va fi obligată la plata către reclamant a dobânzilor fiscale aferente taxei pe poluare cu începere de la data plății acesteia.
Se vor menține în rest dispozițiile sentinței recurate, care nu au făcut obiect al recursului declarat de reclamant.
In temeiul art.274 C.pr.civ., se constată că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Se vor menține în rest dispozițiile deciziei revizuite, având în vedere faptul că, după admiterea căii extraordinare de atac, rejudecarea se limitează la recursul promovat de reclamant, întrucât numai cu privire la acesta s-a constatat a fi incidente disp.art.21 alin.2 din Legea nr.554/2004.
Făcând din nou aplicarea disp.art.274 C.pr.civ. și constatând că intimata Administrația Finanțelor Publice Lugoj se află în culpă procesuală, aceasta va fi obligată la plata către revizuient a sumei de 510,3 lei, cheltuieli de judecată aferente cererii de revizuire, constând în onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite cererea de revizuire promovată de revizuientul M. V. C., împotriva deciziei civile nr. 4376/22.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele Administrația Finanțelor Publice Lugoj și Administrația Fondului pentru Mediu.
Schimbă în parte decizia atacată, în sensul că:
Admite recursul promovat de reclamantul recurent M. V. C., împotriva sentinței civile nr. 494/24.02.2012, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice Lugoj și cu chemata în garanție intimată Administrația Fondului pentru Mediu.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că pârâta Administrația Finanțelor Publice Lugoj va fi obligată la plata către reclamant a dobânzilor fiscale aferente taxei pe poluare cu începere de la data plății acesteia.
Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Menține în rest dispozițiile deciziei revizuite.
Obligă intimata Administrația Finanțelor Publice Lugoj la plata către revizuient a sumei de 510,3 lei, cheltuieli de judecată aferente cererii de revizuire.
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică azi, 10.10.2013.
PREȘEDINTE pentru JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. C. M. I. Ș. E. P.
aflată în concediu fără plată
semnează VICEPREȘEDINTE
E. N.
GREFIER
D. C.
RED/ R.C./25.10.2013
TEHNORED/D.C./ 25.10.2013 – 2 exemplare
Instanța de recurs: Curtea de Apel Timișoara
Judecători: Ș. E. P., R. C., M. I.
Primă instanță:Tribunalul T.
Judecător – F. P.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4079/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4263/2013.... → |
|---|
