Anulare act administrativ. Decizia nr. 3/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 1311/59/2011*
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARA Operator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 3 decembrie 2013
P.:R. O.
JUDECĂTOR:D. D.
JUDECATOR:R. P.
GREFIER:M. M.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul C. A. M. în contradictoriu cu pârâții B. A. și U. Națională a Barourilor din România împotriva sentinței civile nr.1513/26.04.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent C. A. M., iar pentru pârâtul intimat B. A. se prezintă avocat O. C. în substituirea avocat G. M. O..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței au fost depuse la dosar la data de 26.11.2013 de către reclamantul recurent C. A. M., concluzii scrise.
Tot prin registratura instanței a fost depusă la dosar de către B. A. delegația de reprezentare a apărătorului ales – avocat G. M. O..
Reprezentanta pârâtului intimat B. A. depune la dosar delegația de substituire.
Reclamantul recurent depune la dosar concluzii scrise.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților existența autorității de lucru judecat în cauză față de sentința Curții de Apel Timișoara în raport de decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Reclamantul recurent susține că în speță nu este incidentă excepția autorității de lucru judecat, întrucât el a formulat recursul față de capetele principale. Solicită respingerea excepției invocate din oficiu, apreciind că în cauză, Curtea de Apel Timișoara este competentă să soluționeze speța. Solicită admiterea recursului și casarea cu reținere spre rejudecare pentru motivele invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită admiterea excepției invocate din oficiu, iar pe fond, solicită respingerea recursului reclamantului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, sub numărul_, reclamantul C. A. M. a chemat în judecată pe pârâții B. A. și U. Națională a Barourilor din România, solicitând instanței anularea Deciziei nr. 20/29.11.2010 a Baroului A., anularea Deciziei nr. 9/19-20.02.2011 a Uniunii Naționale a Barourilor din România, anularea art. 21 din Statutul profesiei de avocat și anularea Hotărârii nr. 92/11.09.2010 privind adoptarea ,,Ghidului de bună practică privind procedura soluționării transparente a cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen” și obligarea Uniunii Naționale a Barourilor din România și a Baroului A., să emită o decizie prin care să dispună admiterea cererii sale de primire în profesia de avocat, în condițiile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, cu obligarea Baroului A. de a-l înscrie în Tabloul avocaților definitivi.
Prin sentința civilă nr. 54/23.01.2012 Curtea de Apel Timișoara a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu în privința cererilor de anulare a Deciziei nr. 20 din 29.11.2010 a Baroului A., a deciziei nr. 9 din 19-20 februarie 2011 a Uniunii Naționale a Barourilor din România și cererea de obligare a Uniunii Naționale a Barourilor din România și a Baroului A., să emită o decizie prin care să dispună admiterea cererii sale de primire în profesia de avocat, în condițiile art. 16 alin. 2 din legea 51/1995, cu obligarea Baroului A. de a-l înscrie în Tabloul avocaților definitivi, disjunse prin încheierea de ședință din data de 15.12.2011 de restul capetelor de cerere, și a declinat competența de soluționare a acestora Tribunalului A..
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul A. la data de 15.03.2012.
Prin sentința civilă nr.1513/26.04.2012 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul A. a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului A..
A respins acțiunea în contencios administrativ exercitată de reclamantul C. A. M., cu domiciliul în A., Piața Gării, nr. 11, ., ., în contradictoriu cu pârâtele B. A. cu sediul în A., .. 3, . Națională a Barourilor din România, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 5, sector 5, având ca obiect:
- anularea Deciziei nr. 20 din 29.11.2010 emisă de B. A., prin Consiliul Baroului A., prin care i-a fost respinsa cererea de primire in profesia de avocat cu scutire de examen;
- anularea Deciziei nr. 9 din 19-20 februarie 2011 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, prin care i-a fost respinsa contestația împotriva Deciziei Consiliului Baroului A. nr. 20 /29.11.2010, ca inadmisibila, comunicata la data de 28.02.2011;
- obligarea Uniunii Naționale a Barourilor din România si a Baroului A. sa emită o decizie prin care sa dispună admiterea cererii de primire in profesia de avocat in condițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, cu obligarea Baroului A. de a-l înscrie in Tabloul avocaților definitivi, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul A. a reținut următoarele:
Reclamantul a invocat în fața acestei instanțe excepția de necompetență materială, arătând că apreciază că decizia Consiliului UNBR a absorbit Decizia Baroului A..
Cu privire la excepția de necompetență materială instanța a reținut că potrivit art. 10 al. 1 din Legea 554/2004 „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Cum reclamantul solicită anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, B. A., și pe cel pronunțat de autoritatea publică centrală dar numai în soluționarea contestației formulate împotriva actului celei dintâi, competența de judecată a cererii aparține Tribunalului A., motiv pentru care a respins excepția de necompetență materială a Tribunalului A. invocată de reclamant. Reclamantul nu indică vreun temei legal în susținerea excepției de necompetență materială a Tribunalului A., invocând numai practica Curții de Apel Timișoara, depunând la dosar o sentință în care însă nu s-a analizat competența instanței și nici absorbția deciziilor.
Pârâta B. A. a depus o nouă întâmpinare prin care reiterează motivele celei dintâi.
Reclamantul a depus un răspuns la întâmpinare prin care a solicitat a nu se avea în vedere cea de-a doua întâmpinare, pentru că a fost făcută cu depășirea termenului legal.
Instanța a constatat că noua întâmpinare nu constituie decât o reiterare a întâmpinării inițiale.
Cu privire la fondul cauzei instanța a reținut că reclamantul a formulat o cerere de înscriere în profesia de avocat definitiv cu scutire de examen, înregistrată la B. A..
Prin hotărârea Baroului A. nr. 31/15.10.2010 s-a hotărât admiterea cererii reclamantului, alături de alți 48 de candidați, aceștia fiind convocați pentru proba scrisă la data de 20.11.2010. Supunerea candidaților care solicită primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, la un examen scris, a fost hotărâtă prin Decizia Consiliului Baroului A. nr. 36/25.03.2010 conform Hotărârii nr. 902/2010 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor și art. 21 din Statut.
Înainte de începerea acestui examen scris reclamantul, ca de altfel și ceilalți candidați care s-au prezentat a semnat o declarație personală prin care își exprima acordul cu privire la susținerea unui interviu scris (f:30).
După evaluarea acestui test, prin Decizia nr. 20 din 29 noiembrie 2010 B. A. a respins, în temeiul art. 16 alin. 2 lit. b din legea 51/1995 și a Hotărârii nr. 31/15.10.2010 a Consiliului Baroului A., cererea reclamantului de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, cu motivarea că nu are suficiente cunoștințe privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, pentru a exercita această profesie.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia UNBR nr. 9/19-20 februarie 2011 ca inadmisibilă, cu motivarea că Statutul profesiei de avocat, Hotărârea nr. 902/2010 nu interzic o astfel de evaluare în cazul cererilor de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, iar reclamantul a fost de acord cu această modalitate de examinare.
Față de această stare de fapt instanța a constatat că problema litigioasă în cauză o constituie lămurirea dispozițiilor legale care permit sau obligă la primirea în profesia de avocat, la cerere, a persoanelor care îndeplinesc anumite condiții de vechime în exercitarea profesiunilor juridice.
Potrivit art. 16 din legea 51/1995:
,, (1) Primirea în profesie se obține pe baza unui examen organizat de barou, conform prevederilor prezentei legi și ale statutului profesiei.
(2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen:
a) titularul diplomei de doctor în drept;
b) cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.
(3) De la prevederile alin. (1) sunt exceptate persoanele care au deținut funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție.”
Instanța a considerat că art. 16 alin. 2 din Legea 51/1995 stabilește doar o posibilitate de admitere cu scutire de examen, legiuitorul utilizând verbul ,, a putea” la diateza pasivă pentru a exprima posibilitatea celor care pot să primească, barourile, și nu a celor care pot să ceară, scutirea de examen, lăsând astfel Barourilor facultatea de a alege să primească cu sau fără examen persoana care îndeplinește condițiile enumerate de art. 16 alin. 2 din Legea nr. 51/1995.
Aceeași concluzie se desprinde nu numai din analiza gramaticală a acestui text ci și din întreg articolul enunțat care în aliniatul 1 instituie regula de admitere în profesie numai pe bază de examen, în aliniatul 2 o excepție relativă, posibilă, de scutire de la regula examenului pentru ca în aliniatul 3 să instituie o excepție absolută de la regula examinării, excepție care este însă de strictă interpretare și nu se aplică și categoriilor de juriști enumerați în aliniatul 2.
Articolul 16 din Legea 51/1995 stabilește reguli în funcție de care B. poate numi alte persoane în profesia de avocat și nu drepturi pentru persoanele care doresc să acceadă la o astfel de profesie.
Posibilitatea de a decide examinarea persoanelor care solicită primirea în profesia de avocat cu scutire de examen în condițiile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 fiind stabilită prin lege, nu se poate reține că decizia Baroului A. de respingere a cererii reclamantului ca urmare a nepromovării testului scris organizat este rezultatul unui exces de putere.
Constatând legalitatea Deciziei nr. 20/29.11.2010 a Baroului A. instanța a constatat că și Decizia nr. 9/19-20 februarie 2011 a Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România prin care s-a respins cererea reclamantului împotriva Deciziei nr. 20/29.11.2010 este legală.
Față de cele reținute, în baza art. 18 alin 2 din legea 554/2004 instanța a respins acțiunea în contencios administrativ exercitată de reclamantul C. A. M. pentru:
- anularea Deciziei nr. 20 din 29.11.2010 emisa de B. A., prin Consiliul Baroului A., prin care i-a fost respinsa cererea de primire in profesia de avocat cu scutire de examen;
- anularea Deciziei nr. 9 din 19-20 februarie 2011 emisa de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, prin care i-a fost respinsa contestația împotriva Deciziei Consiliului Baroului A. nr. 20 /29.11.2010, ca inadmisibila, comunicata la data de 28.02.2011;
- obligarea Uniunii Naționale a Barourilor din România si a Baroului A. sa emită o decizie prin care sa dispună admiterea cererii de primire in profesia de avocat in condițiile art. 16 alin.(2) din Legea nr. 51/1995, cu obligarea Baroului A. de a-l înscrie in Tabloul avocaților definitivi, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.1513/26.04.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._, a formulat recurs reclamantul C. A. M. solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință:
1.anularea actului administrativ, respectiv Decizia nr. 20 din 29.11.2010, emisa de B. A., prin Consiliul Baroului A., prin care i-a fost respinsa cererea de primire in profesia de avocat cu scutire de examen;
2.anularea actului administrativ, respectiv Decizia nr. 9 din 19 -20 februarie 2011, emisa de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, prin care i-a fost respinsa contestația împotriva Deciziei Consiliului Baroului A. nr. 20 /29.11.2010, ca inadmisibila, comunicata la data de 28.02.2011;
3.obligarea Uniunii Naționale a Barourilor din România si a Baroului A., sa emită o decizie prin care sa dispună admiterea cererii sale de primire in profesia de avocat in condițiile art. 16 alin(2) din Legea nr. 51 /1995, cu obligarea Baroului A. de a-l înscrie in Tabloul avocaților definitivi, fără cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că întrucât sentința recurata nu poate fi atacata cu apel, recurentul nu se va limita la motivele de casare prevăzute in art. 304 Cod prod. civ.
1. In primul rând, invocă instanței de recurs soluționarea excepției de conexitate.
In acest sens, învederează instanței ca, in prezenta cauza sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 164(1) si (4) din C.p.c, arătând ca pe rolul I.C.C.J -Secția de contencios administrativ si fiscal se afla spre justa soluționare Dos. nr._, având ca obiect anulare decizie U. Naționala a Barourilor din România ( primirea in profesie cu scutire de examen), cauza in care stau aceleași parti, fapt pentru care solicita sa se dispună întrunirea pricinilor la dosarul mai sus menționat. Recurentul înțelege sa facă dovada acestei stări de fapt cu xerocopia citației anexata in probațiune .
Reclamantul recurent arată că în fapt, a formulat la data de 02.09.2011, si înaintat Curții de Apel Timișoara o acțiune in contencios administrativ, in temeiul art. 109 (2) C.p.c, făcând dovada îndeplinirii procedurii prealabile reglementate prin art. 7 din Lega 544 /2004 - Legea Contenciosului administrativ - prin care urmăream in contradictoriu cu paratele-intimate -având ca obiect principal-, cererea de anulare a actelor administrative, respectiv a Deciziei nr. 20 din 29.11.2010, emisa de B. A., prin Consiliul Baroului A., ca organ al autorități publice locale, prin care mi-a fost respinsa cererea de primire in profesia de avocat cu scutire de examen.
Împotriva acestei decizii a formulat in termen legal contestație in temeiul art. 21 din Statutul profesiei de Avocat, solicitând anularea actului administrativ, contestație soluționata de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, ca organ al administrației publice centrale, in exercitarea atribuțiilor jurisdicționale de control prevăzuta de legea avocaturii, organ care a emis Decizia nr. 9 din 19 -20 februarie 2011, act administrativ, prin care i-a fost respinsa contestația împotriva Deciziei Consiliului Baroului A. nr. 20 /29.11.2010, ca inadmisibila, si comunicata la data de 28.02.2011.
Curtea de Apel Timișoara, ca instantă de fond investita, prin încheierea data in ședința publica din 23.01.2012. in dosarul nr._, ridica din oficiu excepția necompetentei materiale a curții, admite excepția de necompetență materială și în consecință, declină competența de soluționare a acțiunii formulate în favoarea Tribunalului A., instanța care se declara competenta sa judece acțiunea.
Asa încât reclamantul C. A. C., a fost nevoit sa formuleze prezentul recurs împotriva sentinței civile 1513 / 26.04.2012, solicitând casarea acesteia.
In susținerea cererii recurentul formulează următoarele motive de casare:
I. Sentința recurata s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii;
Art. 21 - (1) După depunerea raportului, consiliul baroului analizează îndeplinirea condițiilor pentru primirea în profesie și soluționează eventualele opoziții.
(2)In cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen consiliul baroului poate să verifice cunoștințele solicitantului cu privire la organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
(3)Consiliul baroului va pronunța o hotărâre motivata asupra cererii de primire în profesie.
(4)Hotărârea poate fi atacată în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul U.N.B.R.
4 Art. 159*) - (1) Necompetență este de ordine publică sau privată. Necompetență este de ordine publică:
1.în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești;
2.în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad;
In susținerea acestui argument, recurentul învederează instanței de recurs sa observe ca sunt incidente prevederile art. 159 din C.p.c, întrucât Tribunalul A., prin sentința pronunțata cu privire la petitul 2, s-a pronunțat asupra cererii de anulare a actului administrativ emis de o autoritate publica centrala, respectiv Decizia nr. 9 din 19 -20 februarie 2011, emisa de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, sentința pe care critic, apreciind ca a fost pronunțata cu încălcarea competentei materiale, si de ordine publică.
In subsidiar, învederează instanței de recurs ca, apreciază ca, competenta materiala a judecat cauza pe fond o are Curtea de Apel Timișoara, întrucât, actul administrativ emis de autoritatea publica locala a făcut obiectul contestației la organul competent jurisdicțional, organ al autorității publice centrale cu atribuții exclusive de jurisdicție, act pe care de asemenea l-a atacat. Or, cum se poate observa, in aceasta speța, sub aspectul competentei materiale legislația nu este acoperitoare, existând un vid sub aspectul reglementarilor legale, fapt pentru care nu am putut indica temeiul legal in susținerea aprecierii competentei materiale in favoarea Curții, fapt pentru care a invocat principiul de drept, prin care un act cu puteri juridica superioara, ce vine in soluționarea actului criticat si contestat, si emis de o entitate centrala cu competenta jurisdicționala ,are rolul de al absorbii pe cel inițial.
De asemenea, apreciază recruentul ca, in temeiul principiului de drept " cine poate mai mult, poate si mai puțin principiu ce " legitimează acest aspect, întrucât, ar fi absurd sa consideram ca o instanța in grad inferior poate sa soluționeze si sa se considere competenta material . contencios administrativ încălcând prevederile art. 3 din C.p.c coroborat cu prevederile art. 10 din Legea 554 / 2004 .
Nu in ultimul rând, recurentul învederează instanței de recurs jurisprudenta unanim acceptata in aceasta materie -contecios administrative si fiscal -, prin care au fost soluționate acțiuni in contencios administrativ in spete identice ca obiect.
II. Al motiv pe care il reține, constă in critica sentinței, pe care o apreciază recurentul lipsita de temei legal, conform art. 304 pct. 9 C.p.c.
In acest sens, solicită a se observa ca instanța de fond, in demersul sau de interpretare a dispozițiilor legale incidente in materie, isi susține motivația si argumentația interpretării prevederilor art. 16 alin. 2 din Legea 51/ 1995, respectiv:
"Art. 16 - (1) Primirea în profesie se obține pe baza unui examen organizat de barou, conform prevederilor prezentei legi și ale statutului profesiei.
(2)La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen:
a)titularul diplomei de doctor în drept;
b)cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani și dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat.
(3)De la prevederile alin. (1) sunt exceptate persoanele care au deținut funcția de judecător la înalta Curte de Casație și Justiție.
Art. 16.1 - Persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi primită in profesia de avocat poate solicita aceasta cu cel puțin 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare în sistemul de pensii și asigurări sociale din care face parte. "
Instanța de judecata, invocând si motivând sentința criticata prin recurs, in susținere acesteia, invoca intenția legiuitorului, cat si interpretarea gramaticala a textului de lege, cat si interpretarea literara, interpretări pe care le critic din următoarele considerente:
Instanța, utilizând analiza gramaticala coroborata cu intenția legiuitorului in baza textului de lege ale art. 16 din Leg. 51/1995, considera ca legiuitorul utilizând verbul "a putea" la diateza pasiva exprima o posibilitate a celor care pot sa primească, a barourilor, si nu si a celor care pot sa ceara scutirea de examen, in considerarea îndeplinirii condițiilor legale, lăsând astfel barourilor facultatea de a alege sa primească, cu sau fara examen, persoana care îndeplinește condițiile enumerate de art. 16 alin.2 din Legea nr.51 /1995.
. putea, verb la diateza pasiva, (verb care accepta din punct de vedere gramatical o construcție gramaticala atipica ,suportând mai multe interpretări ) in cazul de fata " barou "care din punct de vedere gramatical are valoare de complement circumstanțial de agend, instituind posibilitatea de a refuza accesul in profesie doar in condițiile in care exercitându-si atributele de control constata ca subiectul propoziției ( adică titularul cererii) nu îndeplinește condițiile generale ale legii privind accesul in profesie precum si cele speciale reglementate prin alin (2) al art. 16 din Legea 51/ 1995.
Totodată, solicită a se observa ca instanța de fond isi argumentează soluția data si cu încălcarea legii, întrucât apreciaza ca baroul are posibilitatea de a examina persoanele in condițiile art. 16 alin 2, apreciind ca aceasta este stabilita prin lege, fapt ce este eronat si netemeinic, si pe cale de consecința constata legalitatea Deciziei nr. 20 / 2010 a baroului A., si a Deciziei nr. 20 / 20.02.2011 emisa de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România.
De asemenea, recurentul învederează instanței de recurs, ca, interpretarea data de instanța de fond este trunchiata, întrucât aceasta nu a avut in vederea in procesul interpretării legii, respectiv ale 16 indice 1 din Leg. 51 /l995, care instituie in favoarea solicitantului, titularului cererii care îndeplinește condițiile legii o dispoziție expresa si neechivoca in favoarea acestuia prin utilizarea verbului " poate solicita", citez " Art. 16.1 - Persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi primită în profesia de avocat poate solicita aceasta cu cel puțin 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare în sistemul de pensii și asigurări sociale din care face parte."
In demersul instanței de recurs privind interpretarea actului dedus judecații si a temeiului legal supus interpretării, si din perspectiva intenției legiuitorului, recurentul solicită a se observa cum a inteles acesta sa reglementeze instituția accesului la profesia de avocat prin textele de lege anterioare ce au suportat modificări: "Extras din Legea 51 / 1995, cuprinde modificările aduse actului de bază, inclusiv cele prevăzute în L. Nr. 231/04.12.2000 Publicată în M.Of. Nr. 635/07.12.2000;
Art. 16 - (1) Dreptul de primire în profesie se obține pe baza unui examen, organizat conform prevederilor prezentei legi și statutului profesiei. (2) La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: a) titularul diplomei de doctor în drept;
b) cel care, anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani."
In acest sens, a statuat si practica judiciara, sens in care recurentul a depus in probațiune jurisprudența ICCJ - Decizia nr. 4553 / 05.12.2008 in Dos._ ;
Față de cele mai sus invocate si probate, reclamantul recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
In drept, invocă dispozițiile art. 159 si 304, pct.3, 9 si urm din Cod prod.civ, coroborat cu art. 20 din Leg. 554 / 2004.
Prin întâmpinare, pârâtul intimat B. A. solicită respingerea recursului reclamantului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Examinând recursul formulat, prin raportare la motivele invocate, precum și sub toate aspectele, conform prevederilor art.3041 C.pr.civ., Curtea constată următoarele:
Curtea constată că reclamantul a promovat acțiunea în contencios administrativ solicitând în contradictoriu cu B. A. și cu U. Națională a Barourilor din România pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea actului administrativ reprezentat de Decizia nr.20/29.11.2010 emisă de B. A., precum și anularea Deciziei nr.9/19-20.02.2011 emisă de Consiliul Uniunii din cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România, precum și anularea art.21 din Statutul profesiei de avocat și obligarea Uniunii Naționale a Barourilor din România la emiterea unei decizii prin care să se dispună admiterea cererii de primire în profesia de avocat.
Curtea reține că, în acord cu dispozițiile art.66 alin.1 lit.p),Consiliul U.N.B.R. are printre atribuții și anularea hotărârilor barourilor pentru cauze de nelegalitate și obligația de a rezolva plângerile și contestațiile făcute împotriva hotărârilor adoptate de consiliile barourilor, în cazurile prevăzute de lege și de statutul profesiei.
Curtea constată că în cauza de față sunt incidente dispozițiile art.10 alin.1 conform cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.
Curtea reține că actul vătămător pentru reclamant este reprezentat de Decizia nr.9/19.-20.02.2011 a Consiliului U.N.B.R. prin care a fost respinsă contestația reclamantului împotriva deciziei Consiliului Baroului A..
Având în vedere că, Consiliul U.N.B.R. este o autoritate publică centrală, văzând obiectul acțiunii promovate de reclamant, Curtea constată că instanța competentă să soluționeze în primă instanță cauza este Curtea de Apel – Secția de contencios administrativ și fiscal.
Așadar, Curtea va admite recursul reclamantului, va casa sentința atacată și va reține cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Curtea de Apel Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul C. A. M. în contradictoriu cu pârâții B. A. și U. Națională a Barourilor din România împotriva sentinței civile nr.1513/26.04.2012 pronunțată de Tribunalul A. în dosar nr._ .
Casează sentința atacată și reține cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Curtea de Apel Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.XII.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
R. O. D. D. R. P.
GREFIER,
M. M.
Red.D.D./12.12.2013
Tehnored./M.M./ 2 ex./07.01.2014
Inst.fond:Tribunalul A.:jud.M. M.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1079/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
