Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 5004/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5004/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 3551/115/2011
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARA Operator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.5004
Ședința publică din 4 iunie 2013
P.:R. O.
JUDECĂTOR:D. D.
JUDECATOR:R. P.
GREFIER:M. M.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul Ș. G. împotriva sentinței civile nr.734/25.05.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul I. de J. Județean „Gl.Bg.V. Z.” C.-S., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
Dezbaterile în fond asupra recursului și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 mai 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și s-a amânat pronunțarea la data de 4 iunie 2013,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
1.Cererea de chemare în judecată:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță, sub nr._ /21.10.2011, reclamantul Ș. G. a chemat în judecată pe pârâtele pârâtul I. de J. Județean „Gl.Bg.V. Z.” C.-S., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună anularea Ordinului nr._ din 14.09.2011 și să fie repus în situația anterioară emiterii ordinului.
În motivarea acțiunii se arată că prin Ordinul nr._ din 14.09.2011 s-a dispus trecerea sa în rezervă, cu începere din data de 15.09.2011, în baza art. 85 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.
Susține reclamantul că a fost trecut în rezervă fără respectarea dispozițiilor prevăzute expres de pct. 1,2.1 și 2.2 din Ordinul nr. 129/23.06.2011, coroborat cu art. 49-50 din Ordinul 600/2005, art. 1 al 3 din Constituție, art. 5 al 1, art. 62 al 3 din Legea nr. 53/2003, art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene.
Procedura ce a condus la emiterea ordinului este una ilegală, fiind dată cu nerespectarea normelor în vigoare.
Ordinul atacat nu cuprinde nici măcar referiri minime la motivul pentru care a fost trecut în rezervă, ci numai s-a citat art. 82 al 1 lit. a, art. 85 al 1 lit. e din Legea nr.80/1995, Ordonanța nr. 54/2011 și Ordinul nr. 600/2005.
Mai susține reclamantul că la emiterea actului contestat nu au fost respectate dispozițiile art. 31 al 1 și art. 1 al 3 din Constituția României deoarece acesta nu cuprinde o motivare explicită a trecerii în rezervă. În aceste condiții, posibilitatea atacării în justiție este iluzorie, întrucât judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia măsura respectivă.
Conform art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene pârâta avea obligația să își motiveze decizia.
Date fiind aceste obligații, reclamantul apreciază că absența motivării actului administrativ constituie o încălcare a principiului statului de drept, a dreptului la o bună administrare și o încălcare a obligației constituționale a autorităților administrative de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora.
Susține reclamantul că nu au fost respectate întrutotul nici dispozițiile art. 62 al 3 din Legea nr. 53/2003, care prevăd că documentul de trecere în rezervă se emite în scris și, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie motivat în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestat și la instanța judecătorească la care se contestă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 11 al 1 din Legea nr. 554/2004.
2.Întâmpinarea pârâtului I. de J. Județean „Gl.Bg.V. Z.” C.-S..
Pârâtul I. de J. Județean „Gl.Bg.V. Z.” C.-S. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat introducerea în cauză, pentru opozabilitate, a Ministerului Administrației și Internelor, precum și respingerea acțiunii reclamantului.
În motivare, pârâtul a arătat că reclamantul a fost angajatul Inspectoratului de J. Județean „Gl.Bg.V. Z.” C.-S., fiind trecut în rezervă prin Ordinul nr._ din 14.09.2011, ca urmare a expirării termenului maxim prevăzut de art. 82 al 1 lit. a din Legea nr. 80/1995, de cel mult trei luni, în vederea încadrării sau trecerii în rezervă.
La data de 15.07.2011 ca urmare a intrării în vigoare a OMAI nr. I/654/10.06.2006 privind reorganizarea unităților din Jandarmeria Română, reclamantul, a fost pus la dispoziția unității cu aceeași dată, 15.06.2011, în vederea încadrării sau trecerii în rezervă, pentru o perioadă de cel mult trei luni conform art. 82 din legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, deoarece numărul de funcții a fost redus. Reclamantului i s-a adus la cunoștință dispozițiile OMAI nr. I/654/10.06.2006, precum și ale Ordinului inspectorului Șef nr. S/_/23.06.2011, potrivit anexei la Ordinul de punere la dispoziție, cât și faptul că, pentru a fi repus în funcție trebuie să fie declarat admis la interviurile pe subiecte profesionale organizate de inspectorat.
Reclamantul s-a prezentat la interviurile din datele de 23.06.2011, 22.07.2011, 09.09.2011, 09.09.2011, 13.09.2011, la care a fost respins. De asemenea, s-a prezentat la interviul organizat de ISU „Semenic” al Județului C.-S., fiind respins și la acesta.
Urmare a expirării termenului de 3 luni de punere la dispoziție și datorită faptului că în urma reorganizării și reducerii efective și reale a unor funcții din statul de organizare de natura celei ocupate de către reclamant, nu au fost identificate posibilități ca acesta să fie încadrat în alte funcții sau unități, a fost trecut în rezervă, conform dispozițiilor art. 85 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C.pr.civ. și s-a solicitat judecarea în lipsă.
3.Hotărârea Tribunalului C.-S.:
Prin sentința civilă nr.734/25.05.2012, pronunțată în dosar nr._, Tribunalul C.-S. a respins acțiunea formulată de către reclamantul Ș. G. în contradictoriu cu pârâtul I. DE J. JUDEȚEAN ,,GL. BG. V. Z.“ C. – S., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajatul I. de J. Județean „Gl.Bg.V. Z.” C.-S., iar ca urmare a intrării în vigoare a noului stat de organizare al unității și în conformitate cu numărul de posturi aferente prevăzut de acesta, personalul care a ocupat posturi de natura celor desființate, printre care și reclamantul, a fost pus la dispoziția unității cu aceeași dată, 15.06.2011, în vederea încadrării sau trecerii în rezervă, pentru o perioadă de cel mult trei luni conform art. 82 din legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.
Raporturile de serviciu ale reclamantului, în calitate de cadru militar, cu I. de J. Județean „Gl.Bg.V. Z.” C.-S., au încetat în baza Ordinului nr._/ 14.09.2011, prin trecere în rezervă în temeiul prevederilor art. 85 alin. 1 lit. e și alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, raportat la imposibilitatea încadrării într-o funcție disponibilă, după expirarea termenului impus de dispozițiile art. 82 din același act normativ.
La baza emiterii Ordinului de trecere în rezervă au stat dispozițiile art. . 85 alin. 1 lit. e și alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, OUG nr. 54/2011 pentru stabilirea unor măsuri privind încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administrației și Internelor pentru anul 201, Ordinul MAI nr. 600/15.04.2005 și Ordinul MAI nr. I/654/10.06.201 privind reorganizarea unităților din Jandarmeria Română, Ordinul IGJR nr._/10.06.2011 prin care au fost aprobate statele de organizare ale unităților subordonate IGJR și repartizate pe unități posturile aprobate.
Tribunalul reține că, potrivit dispozițiilor art. 85 al 1 lit. e din Legea nr. 80/1995, Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezerva sau direct în retragere, după caz, în următoarele situații:
e) când, în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor funcții din statele de organizare, nu sunt posibilități pentru a fi încadrați în alte funcții sau unități, precum și pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naționale;
La 15.06.2011, prin Ordinul IGJR nr._/10.06.2011, a intrat în vigoare noul stat de organizare al unității.
La structurile IJJ C.-S. unde prin organigramă nu au survenit modificări(ex. în cazul funcțiilor unice sau de specialiști), personalul a fost reîncadrat pe funcții cu data de 15.06.2011, iar la structurile din compunerea IJJ C.-S. unde au survenit modificări constând în reducerea de posturi, în vederea repunerii în funcții a personalului s-a procedat la aplicarea procedurii de ocupare a posturilor vacante după încadrarea în funcțiile unice și a celor de specialist.
Astfel, s-au pus în aplicare dispozițiile Ordinului MAI nr. 665/2008 privind unele activități de management resurse umane în unitățile Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Conform art.5 din acest act normativ, „(1) Ocuparea posturilor vacante se realizează prin repartiția absolvenților instituțiilor de învățământ ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative, ai altor instituții de învățământ care au pregătit personal pentru nevoile Ministerului Internelor și Reformei Administrative, precum și, în ordine, prin:
a) promovare;
b) mutare, în interesul serviciului;
c) transfer;
d) concurs sau examen, după caz.
Art. 6 al prevede că (1) Modalitățile de ocupare a posturilor prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a)-d) se realizează pe baza următoarei proceduri:
a) se realizează recrutarea și selecția din rândul personalului unității care poate fi promovat pe postul vacant;
(…)
(3) Pentru situațiile în care au fost identificați mai mulți polițiști/cadre militare cu potențial de dezvoltare profesională, în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c), departajarea acestora în vederea promovării/mutării se face prin interviu pe subiecte profesionale.
În speță, dat fiind faptul că au existat mai multe cadre militare cu potențial de ocupare a locurilor vacante, s-au organizat interviuri pe subiecte profesionale.
Reclamantul a contestat modalitatea de ocupare a posturilor, considerând că în speță erau aplicabile prevederile dispozițiile Ordinului nr. 129/2011, pentru aprobarea Procedurii-cadru privind organizarea și desfășurarea examenului pentru departajare în vederea numirii în funcție a personalului ca urmare a aplicării măsurilor de reorganizare instituțională la nivelul Ministerului Administrației și Internelor
Acest ordin a fost emis de MAI în baza dispozițiilor art. 100 al 3 din legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.
Or, reclamantul are calitatea de cadru militar, respectiv subofițer, calitate în care îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 80/1995 și nu dispozițiile legii privind Statutul funcționarilor publici .
În sensul celor mai sus enunțate este și adresa nr._/2011 a Direcției Generale Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, în care se precizează că aplicabilitatea Ordinului nr. 129/2011 este limitată (la categoriile de personal cărora le sunt incidente dispozițiile art. 100 alin. 3 din Legea nr. 188/1999) și că reorganizarea instituțională a Ministerului Administrației și Internelor și încadrarea în noile structuri organizatorice se realizează cu respectarea dispozițiilor legale/statutare aplicabile fiecărei categorii de personal existente (fila 27 dosar).
Așadar, în vederea reîncadrării pe posturile vacante a personalului pus la dispoziția unității, pârâtul a procedat legal la organizarea concursului, constând în interviuri pe subiecte profesionale, potrivit dispozițiilor Ordinului nr. 665/2008.
Reclamantul, în baza rapoartelor înregistrate și aprobate de către IJJ(filele 17,19,21), a participat la interviurile organizate în datele de 23.06.2011, 22.07.2011, 09.09.2011, 09.09.2011, 13.09.2011, în vederea ocupării funcției vacante de subofițer operativ principal, fiind declarat respins.
Reclamantului i-a fost aprobată și participarea la examenul organizat de I. pentru Situații de Urgență ,,Semenic“ al Județului C. – S., însă, de asemenea, a fost declarat respins.
Ca urmare a nepromovării examenelor organizate, pârâtul a emis Ordinul nr._/ 14.09.2011prin care a dispus trecerea în rezervă a acestuia, începând cu data de 15.09.2011.
Tribunalul a respins, ca nefondată, critica reclamantului privind nelegalitatea ordinului atacat ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 62 alin. 3 din Legea nr. 53/2003 (dispoziții care prevăd că decizia de concediere se emite în scris și, sub sancțiunea nulității absolute trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă) pentru următoarele considerente:
În speța de față, ordinul de trecere în rezervă este un act administrativ individual, căruia i se aplică dispozițiile legii speciale, respectiv Legea nr. 554/2004 și nu dispozițiile de drept comun, respectiv Legea nr. 53/2003 invocată, eronat, de către reclamant.
Tribunalul observă că acesta a fost emis de către pârât cu respectarea dispozițiilor legale, ca urmare a intrării în vigoare și aplicării dispozițiilor O.G. nr. 54/2011 privind stabilirea unor măsuri pentru încadrarea în limita alocată cheltuielilor de personal din Ministerul Administrației și Internelor pentru anul 2011, act normativ ce a impus luarea unor măsuri specifice pentru reorganizarea instituției pârâte.
În acest sens au fost puse în executare Ordinul Ministerului Administrației Internelor nr. I/654/2011 privind reorganizarea Jandarmeriei Române și Ordinul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române nr._/2011, prin care au fost aprobate statele de organizare ale unităților subordonate Inspectoratului General al Jandarmeriei Române și repartizate pe unități posturile aprobate.
Potrivit dispozițiilor legale, înscrise în preambulul ordinului contestat, tribunalul constată că acesta îndeplinește și condiția de legalitate externă a actului administrativ, respectiv cerința motivării, astfel că susținerea reclamantului, privind nemotivarea ordinului, urmează a fi înlăturată, ca neîntemeiată
De asemenea, din examinarea conținutului ordinului contestat, tribunalul observă că acesta, după cum s-a enunțat și anterior, prevede atât motivarea emiterii acestuia, cât și dispozițiile legale, în temeiul și în executarea cărora a fost emis, indicând și termenul și instanța la care poate fi contestat.
Pe cale de consecință, tribunalul apreciază că Ordinul nr._ din 14.09.2011, a cărui anulare a solicitat-o reclamantul, îndeplinește condițiile de legalitate (de fond și de formă) ale actului administrativ individual, motiv pentru care cererea de anulare a acestuia, precum și, pe cale de consecință, și cererea accesorie de reîncadrare a reclamantului pe funcția avută anterior, apar ca nefondate.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, tribunalul a respins acțiunea formulată de către reclamantul Ș. G. în contradictoriu cu pârâtul I. de J. Județean ,,Gl. Bg. V. Z.“ C. – S..
4. Recursul reclamantului Ș. G.:
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Ș. G., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea recursului a arătat că a chemat în judecată pe pârâtul I. de J. Județean „Gl. Bg. V. Z." C.-S. pentru constatarea lipsei de fundament și a nelegalității Ordinului nr._ emis la 14 septembrie 2011, solicitând instanței să dispună anularea acestuia și reîncadrarea pe funcția deținută anterior, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința civilă nr. 734 din 25 mai 2012, instanța de fond de la Tribunalul C.-S. a respins ca nefondată contestația formulată.
Consideră că hotărârea primei instanțe este nelegală, hotărârea fiind dată fără o cercetare temeinică a fondului cauzei, fără o interpretare corectă a actelor din dosar și cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Motivele de recurs sunt prevăzute de dispozițiile art. 304 punctele 5, 8 și 9, raportate la dispozițiile art. 3041 și ale art. 312 alin. (3) și (5), din Codul de procedură civilă.
Prin hotărârea dată instanța de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) Cod procedură civilă, întrucât nu a înțeles să cerceteze dacă modul în care s-a făcut reorganizarea instituției conform documentelor aflate la dosar este legal sau nu, raportat la dispozițiile pct.1, pct.21, pct.2.2 din Ordinului nr.129/23.06.2011, art.13 alin.(3) din OUG nr.30 din 25 aprilie 2007, art.82 alin.(l) lit.a) coroborat cu art.85 alin.(l) lit.e) din Legea nr.80/1995, art.2 lit.k) și art.4 alin.(5) din Ordinul MAI nr.665 din 29.11.2008 coroborate cu art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.
Acesta constituie un motiv de casare pentru necercetarea fondului cauzei, conform art. 312 alin. (3) și (5) Cod procedură civilă.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene de Drepturilor Omului „dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr auzite, adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat”.
Altfel spus, art. 6 impune tribunalului obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților", ceea ce nu s-a întâmplat în speță, instanța de fond soluționând procesul fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care hotărârea recurată trebuie casată și trimisă cauza spre rejudecare.
Hotărârea recurată a fost dată cu interpretarea greșită a actelor juridice deduse judecății, respectiv Ordinul nr._ din 14.09.2011 din care rezultă următoarele:
In primul rând, consideră că sunt obligatorii dispozițiile art. 62 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, întrucât dispozițiile legii speciale se completează întotdeauna cu dispozițiile de drept comun, atunci când nu conțin anumite reglementări, ori Legea nr. 554/2004 nu conține dispoziții exprese referitoare la conținutul actului administrativ, situație în care, în mod evident, se aplică dispozițiile din dreptul comun, în speță, art. 62 alin. (3) din Legea nr. 53/2003.
In al doilea rând, raportat la dispozițiile art. 62 alin. (3) din Legea nr. 53/2003, consider că ordinul nr._/14.09.2011 este lovit de nulitate, întrucât simpla arătare a unui fapt nu constituie motivare în fapt, iar temeiurile de drept sunt greșit invocate, astfel că acest act este nul, conform art. 105 alin. (2) Cod procedură civilă coroborat cu art. 28 din Legea nr. 554/2004, având în vedere vătămarea care mi s-a pricinuit și care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului administrativ - Ordinul nr._ din 14.09.2011 - emis cu nerespectarea dispozițiilor legale.
In aceste condiții, este evident că sub aspectul motivării Ordinul nr._ din 14.09.2011 este incomplet nefiind respectate condițiile obligatorii cerute de art. 62 alin. (3) din Legea nr. 53/2003, sub sancțiunea nulității.
Consideră că hotărârea recurată este nelegală fiind dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că instanța de fond a pronunțat hotărârea ignorând efectiv dispozițiile art. 62 alin. (3) din Legea nr. 53/2003, susținând că actul administrativ individual contestat ar fi fost emis cu respectarea dispozițiilor speciale, ori Legea nr. 554/2004, așa cum am arătat mai sus, nu conține dispoziții exprese referitoare la conținutul actului administrativ, situație în care, în mod evident, se aplică dispozițiile din dreptul comun, în speță, art. 62 alin. (3) din Legea nr. 53/2003.
Instanța de fond, ignoră în motivare afirmația sa că competența Direcția Generală Management Resurse Umane este ilegală în cea ce privește competența sa de a stabilii ce lege se aplică având în vedere faptul că, art.7, art.8 din Ordinul nr.600/15.04.2005 și Anexa nr.6 din Ordinul nr.665/2008 prevăd expres întinderea competenței acestei direcții în cea ce privește emiterea unor dispoziții în resurse umane, iar din conținutul acestei adrese (nr.43 0515/2011) nu reiese că ar avea competență în acest sens și se aplică I. de J. Județean „Gl. Bg. V. Z." C.-S., ci altei instituții subordonate ministerului.
Mai mult, instanța de fond a dat citire și crezare în motivarea sentinței numai documentelor depuse de pârâtă, fără să cerceteze fondul cauzei în cea ce privește solicitările mele în fapt raportate la dispozițiile legale invocate de subsemnatul, ci s-a limitat numai la cele invocate de pârâtă.
De asemenea, instanța de fond a ignorat apărarea mea în totalitate, respectiv nu a solicitat punerea la dosarul instanței Ordinul nr.I/654 din 10.06.2011 de restructurare a posturilor și nu de vacantare a acestora împreună cu anexele acestuia pentru a vedea dacă a fost restructurat nominal postul subsemnatului și Organigrama Inspectoratului de J. Județean „Gl. Bg. V. Z." C.-S. dinaintea restructurării și cea de după restructurare, din care să rezulte nominal funcțiile ocupate, vacantate și restructurate și nu niște numere așa cum rezultă din documentele depuse la instanță de pârâtă.
Dacă instanța de fond a judecat cauza cu imparțialitate având în vedere faptul că, sensul cuvântului reorganizare coroborat cu cuvântul reducere de posturi este același lucru cu ocuparea de posturi vacante, deoarece dacă s-au redus posturi cum putem vorbi de posturi vacante și ocuparea acestora prin interviu.
Modalitatea de ocupare a posturilor vacante a fost viciată prin nerespectarea condițiilor imperative stabilite art.7 alin.(l) din Ordinul 665/2008, articol care stabilește în Anexa nr.2 - Metodologia privind ocuparea posturilor vacante, respectiv modalitatea de constituire a comisiei de ocupare a postului vacant cu atribuții stabilite potrivit anexei sus menționate, viciere care nu a fost analizată de instanță, ci soluția dată s-a bazat dacă observați numai pe adresa nr._/2011.
De asemenea, pârâta a invocat în actul contestat și dispozițiile Ordinului nr.600 din 15.04.2005, dispoziții care fac trimitere la existenta unui contract individual de muncă, contract individual care nu există, ci numai un raport de serviciu, deci se aplică în cazul meu numai Ordinul nr. 129/2011 și nu Ordinul nr.665 din 29.11.2008.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei Tribunalului C.-S., pentru rejudecarea cauzei față de motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 și art. 312 alin. (3) și (5) Cod procedură civilă și pentru ca instanța de fond să intre temeinic în cercetarea fondului, în sensul de a cerceta dacă procedura de reorganizare a fost respectată întrutotul, dacă Ordinul contestat a fost motivat corect și efectiv atât în fapt cât și în drept, precum și faptul ca pârâta să depună nominal întreg stat de funcții înainte și după reorganizare și nu niște documente din care reies numai niște numere, fapt care i-a pricinuit o vătămare a drepturilor la un proces
corect și echitabil, vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea sentinței atacate.
In cazul în care instanța de recurs nu va dispune casarea hotărârii, solicită modificarea în tot a hotărârii atacate și, rejudecând cauza pe fond, admiterea contestației împotriva Ordinului nr._/14.09.2011 ca fiind nefondat și neîntemeiat.
În drept, a invocat dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, raportate la dispozițiile art. 62 alin. (3) din Legea nr. 53/2003, precum și la celelalte dispoziții legale în materie.
Prin concluziile scrise depuse la dosar pârâtul I. de J. Județean C.-S. a solicitat respingerea recursului.
5. Aprecierea Curții de Apel Timișoara:
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din codul de procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea de Apel constată următoarele:
În prezenta cauză, reclamantul – fost cadrul militar în cadrul Inspectoratului de J. Județean „Gl. Bg. V. Z.” C.-S. – a solicitat anularea ordinului de trecere în rezervă a domniei sale, repunerea sa în situația anterioară emiterii ordinului prin reintegrarea în cadrul unității pârâte, pe postul și funcția deținută anterior, precum și obligarea autorității pârâte la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă ar fi continuat să exercite activitatea de cadru militar.
Reclamantul a susținut că a fost trecut în rezervă fără respectarea dispozițiilor prevăzute expres de pct. 1,2.1 și 2.2 din Ordinul nr. 129/23.06.2011, coroborat cu art. 49-50 din Ordinul 600/2005, art. 1 al 3 din Constituție, art. 5 al 1, art. 62 al 3 din Legea nr. 53/2003, art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene.
Instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată, reținând temeinicia trecerii în rezervă, pe considerentul restructurării unității angajatoare.
În fapt, Curtea reține că prin Ordinul nr._/14.09.2011 s-a dispus trecerea reclamantului în rezervă, cu începere din data de 15.09.2011, în baza art. 85 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.
Măsura s-a luat, potrivit ordinului, în conformitate cu prevederile articolului 85 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 80/1995, a dispozițiilor OG nr. 54/2011 și Ordinului MAI nr. 600/2005. Totodată la emiterea actului atacat s-au avut în vedere și prevederile Ordinului MAI nr. I/654/10.06.2011 privind reorganizarea unităților din Jandarmeria Română, Ordinul IGJR nr._/10.06.2011 prin care au fost aprobate statele de organizare ale unităților subordonate IGJR și repartizate pe unități posturile aprobate.
Potrivit actelor depuse la dosar de pârât, unitățile din Jandarmeria Română au fost supuse unui proces de reorganizare, în temeiul art.3 din HG nr.416/2006 privind structura organizatorică și efectivele M., respectiv art.12 alin.4 din OUG nr.30/2007 privind organizarea și funcționarea M..
Mai exact, prin Legea nr.286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011 au fost diminuate fondurile bănești alocate pentru plata salariilor personalului MAI, aferente anului 2011, motiv pentru care s-a emis Ordinul MAI nr. I/654/10.06.2011 privind reorganizarea unităților din Jandarmeria Română, prin care s-au aprobat organigramele unităților din Jandarmeria Română, statul de organizare al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, lista cu posturile repartizate Jandarmeriei Române și situația numerică a posturilor propuse în statele de organizare. Potrivit art. 4 din acest Ordin, dispozițiile sale au intrat în vigoare la data de 15.06.2011, ceea ce înseamnă că în unitățile din Jandarmeria Română au mai fost finanțate după data menționată doar acele posturi cuprinse în lista anexă la ordin, în limita situației numerice din anexa nr.67 la ordin.
În art.6 din Ordin s-a menționat că Inspectorul General al IGJR va emite ordine pentru punerea în aplicare a prevederilor sale. În acest temei s-a emis Ordinul IGJR nr._/10.06.2011, prin care s-au aprobat statele de organizare ale unităților și structurilor subordonate IGJR, în mod individual, precum și listele cu repartiția pe unități ori structuri subordonate a posturilor aprobate, pe tipuri de funcții, grade militare, clase de salarizare și coeficienți de ierarhizare.
Urmare la . Legii nr. 286/2010 privind bugetul de stat pentru anul 2011, au fost diminuate fondurile bănești alocate salariilor MAI, motiv pentru care în baza Ordinului nr. I/654 din 10.06.2011 privind reorganizarea unităților de Jandarmeria Română, prin care s-au aprobat organigramele unităților din Jandarmeria Română, lista cu posturile, pe tipuri și categorii de funcții, grade militare, clase de salarizare și coeficienți de ierarhizare, repartizate Jandarmeriei Române și situați numerică a posturilor propuse în statele de organizare ale Jandarmeriei Române, s-au aprobat statele de organizare ale unităților și structurilor subordonate Inspectoratului General al jandarmeriei Române și repartizarea pe unități a posturilor aprobate, pe categorii de personal, conform anexei nr. 1la prezentul ordin.
Examinând hotărârea recurată, raportat la starea de fapt expusă mai sus, Curtea reține că pârâtul a fost supus reorganizării în mod real, noile posturi fiind menționate în Anexa nr. 1 la ordinul susmenționat și drept urmare reclamantul a fost pus la dispoziția inspectoratului în vederea reîncadrării conform art.82 alin. 1 lit. a din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare și în baza OMAI nr.665/2008, reclamantul a participat la interviul, respectiv examinarea profesională organizată de pârât la data de 1.VII.2011, unde a fost declarat respins, obținând nota 6,29 conform procesului verbal nr._ din.1.VII.2011, astfel că la 15.IX.2011, a fost trecut în rezervă, urmare la expirarea termenului maxim prevăzut de art. 82 alin. 1 lit. a) din Legea nr.80/1995.
Raportat la această stare de fapt, Curtea reține ca neîntemeiată cererea din recurs pentru necercetarea fondului cauzei, pe motiv că Tribunalul C.-S. nu a analizat dacă reorganizarea a respectat prevederile Ordinului nr. 129/2011, OUG nr.30/2007, Legea nr. 80/1995, OMAI nr.665/2008 raportat la Legea nr.554/2004, pentru că în fapt, prima instanță a reținut caracterul concret și real al reorganizării pârâtului, în raport cu actele administrative indicate în ordinul de trecere în rezervă.
Referitor la susținerile recurentului privind nelegalitatea Ordinului nr._/14.09.2011, în primul rând ca urmare a faptului că acesta a fost emis în baza unor acte administrative cu caracter normativ ce nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, astfel cum impune art.12, coroborat cu art. 11 alin.1 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă, Curtea nu le poate reține pentru următoarele considerente:
Reclamantul a făcut referire în primul rând la Ordinul MAI nr.600/2005, care însă reglementează numai competențele de gestiune a resurselor umane ale Ministrului Administrației și Internelor, secretarilor de stat, secretarului general și șefilor/comandanților unităților MAI, respectiv stabilește atribuțiile fiecărui astfel de cadru militar ori funcționar public, pentru numirea în funcție, aplicarea sancțiunilor disciplinare, eliberarea din funcție, ori pentru luarea altor măsuri care vizează cariera cadrelor militare ori a funcționarilor publici. Acest act a fost menționat în ordinul de trecere în rezervă contestat în cauză doar pentru a se justifica emiterea acestuia de către Inspectorul General al Jandarmeriei Române, respectiv pentru a se verifica competența acestui cadru militar cu funcție de conducere de a emite actul de trecere în rezervă.
Câtă vreme în acțiunea promovată reclamantul nu a pretins că ordinul de trecere în rezervă ar fi fost emis de un organ necompetent, nu se pot aprecia concludente în cauză susținerile referitoare la omisiunea de publicare în Monitorul Oficial a ordinului în discuție, urmând deci a fi înlăturate ca neconcludente.
Vor fi, de asemenea, înlăturate susținerile reclamantului referitoare la omisiunea de publicare în Monitorul Oficial a Ordinului MAI nr. I/654/10.06.2011. Astfel cum am arătat însă mai sus, actul administrativ menționat a fost emis pentru a se aproba organigramele unităților din Jandarmeria Română, statul de organizare al Inspectoratului General al Jandarmeriei Române, lista cu posturile repartizate Jandarmeriei Române și situația numerică a posturilor propuse în statele de organizare.
Este evident că actul administrativ în discuție vizează, deci, un număr determinat de unități militare, structuri subordonate IGJR, înființate prin lege, într-un număr prestabilit. Prin urmare, efectele acestui ordin se produc asupra unui număr determinat de subiecți de drept – persoane juridice, autorități de drept public, ori persoane fizice care își desfășoară activitatea în calitate de cadre militare ori personal civil angajat la astfel de unități.
Instanța concluzionează că actul supus analizei nu are aplicabilitate generală, cu privire la orice subiect de drept, ci doar în privința unui număr determinat, sau cel puțin determinabil, de instituții publice ori de persoane fizice, neputând fi calificat drept act administrativ cu caracter normativ, ci cu caracter individual. Astfel fiind, apar inaplicabile în privința lor dispozițiile art. 11 alin. 1 și art. 12 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, de care se prevalează reclamantul, obligația de publicare în monitorul Oficial al României fiind instituită de legiuitor doar pentru actele cu caracter normativ, iar nu și cu privire la cele individuale.
Mai mult, instanța reține că Ordinul IGJR nr._/10.06.2011, cu privire la care reclamantul susține că trebuia publicat în Monitorul Oficial al României este de asemenea act administrativ cu caracter individual, având în vedere obiectul său, iar pe de altă parte acesta are caracter secret, fiind deci document clasificat, motiv pentru care este exceptat de la obligația de publicare în Monitor, prin art.11 alin.2 lit. b din Legea nr.24/2000, iar de la publicarea pe pagina oficială de Internet, prin dispozițiile art. 12 lit. a din Legea nr.544/2001. În ceea ce privește susținerile reclamantului că pe exemplarele ordinelor depuse la dosarul cauzei de către pârâți se menționează „Nesecret”, Curtea reține că la dosar a fost depus doar ordinul de trecere în rezervă a reclamantului care are într-adevăr această mențiune, însă având în vedere caracterul secret al ordinelor susmenționate, s-au depus la dosar doar adrese cu caracter nesecret, extrase din documentele clasificate cuprinzând date relevante soluționării prezentei cauze dar nu și informații clasificate.
Apar nefondate în speță și susținerile reclamantului referitoare la nulitatea ordinului de trecere în rezervă pentru nerespectarea condițiilor de formă, de vreme ce în art. 85 alin. 1-3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare nu sunt impuse elemente obligatorii care să intre în conținutul unui astfel de act, neputând fi identificate nici alte dispoziții legale care să impună astfel de cerințe obligatorii, iar pe de altă parte din conținutul ordinului contestat rezultă că acesta cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care a fost emis, precum și instanța și termenul în care acesta poate fi contestat.
Nu pot fi reținute în speță nici susținerile recurentului referitoare la organizarea nelegală a examinării pentru reîncadrarea pe posturi a cadrelor militare, după reducerea numărului de personal ca urmare a reorganizării, cu data de 15.06.2011, ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 100 din Legea nr.188/1999 .
Aceasta pe de o parte datorită faptului că structurile din cadrul MAI au dispus ca, în interpretarea unitară a legislației în vigoare, măsurile de reorganizare din cadrul Jandarmeriei Române să fie realizate pe baza unor regulamente proprii, considerându-se că nu sunt aplicabile cadrelor militare dispozițiile din Ordinului MAI nr.129/2011, iar pe de altă parte datorită faptului că, astfel cum corect susțin pârâtele, cadrele militare nu pot fi incluse în sfera de aplicare a acestui ordin.
În partea expozitivă a ordinului s-a menționat expres că acesta a fost emis pentru punerea în aplicare a dispozițiilor din art. 100 alin.3 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici. Cum deci ordinul în discuție este un act administrativ emis în vederea organizării executării legii, trebuie conchis că sfera sa de aplicare nu poate depăși pe cea a dispozițiilor cu caracter normativ din actul cu forță juridică superioară în executarea căruia a fost emis.
Or, art. 100 alin.3 din Legea nr.188/1999 se aplică numai în cazul funcționarilor publici, al căror statut este reglementat de acest act normativ, după cum se precizează în art. 1 alin.1 și art. 2 alin. 2 din acesta. Cadrele militare nu intră în sfera de aplicare a acestui act normativ, funcțiile publice vizate de acesta fiind strict enumerate în anexa la Legea nr.188/1999, între acestea neputând fi identificate cele corespunzătoare carierei militare, acestea făcând subiect distinct de reglementare în Legea nr.80/1995.
În alți termeni, având în vedere specificul activității, statutul cadrelor militare a fost adoptat printr-un act normativ cu caracter special, care nu se completează cu dispozițiile din Legea nr.188/1999, cadrele militare neputând fi calificate drept funcționari publici în sensul art. 2 alin.2 din Legea nr.188/1999.
Vor fi deci înlăturate ca nefondate toate susținerile recurentului referitoare la nelegalitatea examinării organizate în cadrul Inspectoratului de J. Județean „Gl. BG. V. Z.” pentru încadrarea în noul stat de organizare, după data de 15.06.2011, după restrângerea personalului conform noului stat de organizare având în vedere că dispozițiile din Legea nr.188/1999 nu au aplicabilitate în realizarea măsurilor de reorganizare care vizează structurile Jandarmeriei Române, ca instituție militarizată.
Curtea reține că ordinul de trecere în rezervă care face obiect al acțiunii în anulare a fost emis în temeiul art. 85 alin. 1 lit. e din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, anume, ca urmare a reducerii numărului de funcții din statul de organizare și a faptului că nu au fost identificate posibilități de încadrare a acestuia în alte funcții ori unități, împrejurări dovedite în speță prin înscrisurile depuse la dosar de către pârâte, fiind corecte reținerile instanței de fond în descrierea stării de fapt cu privire la respingerea reclamantului la toate cele patru interviuri la care a participat.
Sunt nefondate și criticile legate de nemotivarea ordinului de trecere în rezervă pentru că reclamantului nu i se aplică art. 62 alin. 3 din Codul Muncii, fiind militar, și în Legea nr.80/1995 nu există dispoziții exprese în acest sens și totodată, ordinul în litigiu este motivat în fapt și în drept, așa cum a rezultat din prezentarea acestuia anterior.
În acest sens, prin decizia nr. 664/10 februarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a reținut că nu sunt incidente dispozițiile din legislația muncii – respectiv Codul Muncii în cazul cadrelor militare, statuând – cu privire la un cadrul militar al S.R.I. următoarele:
„Față de susținerile recurentului privitoare la incidența în cauză a prevederilor dreptului muncii, Curtea constată că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) C. muncii, dispozițiile acestuia „se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii."
Doctrina juridică de specialitate statuează următoarele: „Cadrele militare în activitate, nu sunt salariați pentru că acestora nu li se aplică C. muncii și celelalte dispoziții care alcătuiesc legislația muncii, ci drepturile și obligațiile acestora sunt prevăzute prin acte normative speciale".
Prevederile C. muncii nu sunt aplicabile militarilor, întrucât activitatea acestora se desfășoară exclusiv sub incidența statutului care reglementează drepturile și obligațiile cadrelor militare, astfel încât trimiterile recurentului la dispozițiile generale ale dreptului muncii nu pot fi reținute.
Un argument în plus îl constituie dispozițiile art. 69 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, potrivit cărora: „nu sunt considerate conflicte de drepturi, în sensul prezentei legi, conflictele dintre unitățile și persoanele care prestează diferite activități acestora, în temeiul altor contracte decât contractul individual de muncă".
Este irelevantă în cauză și invocarea necompetenței Direcției Generale Managementul Resurse Umane prin raportare la dispoziții din OMAI nr. 600/2005 sau OMAI nr. 665/2008, pentru că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Ordinului nr. 129/2011, așa cum s-a arătat anterior.
De asemenea este nefondată și critica legată de nedepunerea la dosar a Ordinului nr. I/654/10.VI.2011 cu anexele sale, pentru că motivul pentru care reclamantul a fost trecut în rezervă a fost nepromovarea examinării, iar Ordinul MAI nr. 665/2008 a fost respectat pentru că art. 5 alin. 1din ordin dispune că ocuparea posturilor vacante se realizează prin repartiția absolvenților instituțiilor de învățământ ale Ministerului Internelor și Reformei Administrative, ai altor instituții de învățământ care au pregătit personal pentru nevoile Ministerului Internelor și Reformei Administrative, precum și în ordine, prin: promovare; mutare, în interesul serviciului; transfer; concurs sau examen, după caz.
Art. 6 alin. 3 din același ordin mai prevede că pentru situațiile în care au fost identificați mai mulți polițiști/cadre militare cu potențial de dezvoltare profesională, în condițiile prevăzute la alineatul 1) literele a) – c), departajarea acestora în vederea promovării/mutării se face prin interviu pe subiecte profesionale.
În consecință, Curtea apreciază că soluția Tribunalului C.-S. este temeinică și legală, recursul formulat de reclamantul Ș. G. împotriva sentinței civile nr.734/25.05.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul Ș. G. împotriva sentinței civile nr.734/25.05.2012, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
R. O. D. D. R. P.
GREFIER,
M. M.
Red.:R.P./03.06.2013
Tehnored./M.M./ 2 ex./20.06.2013
Inst.fond:Tribunalul C.-S. :jud.I. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 647/2013.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 3/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
