Anulare act administrativ. Decizia nr. 4682/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4682/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 8909/30/2011
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARA Operator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.4682
Ședința publică din 30 mai 2013
P.: M. I.
JUDECĂTOR. Ș. E. P.
JUDECATOR: R. C.
GREFIER:G. K.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta . împotriva sentinței civile nr. 1690/28.05.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta Inspecția M. – Inspectoratul Teritorial de Muncă T., având ca obiect anulare act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta intimată Inspecția M. – Inspectoratul Teritorial de Muncă T. consilier juridic C. O., lipsă fiind reclamanta ..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței a fost depusă la dosar la data de 28 mai 2013 de către pârâta Inspecția M. – Inspectoratul Teritorial de Muncă T., întâmpinare la care se află anexată delegația de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, arată că se opune la acordarea cheltuielilor de judecată.
După închiderea dezbaterilor dar înainte de ridicarea ședinței se prezintă pentru reclamanta . avocat P. L., care solicită admiterea recursului conform motivelor invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată. I se comunică 1 exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistra la Tribunalul T. sub nr._, reclamanta . au chemat în judecată pe pârâta INSPECȚIA M.-INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ T. solicitând anularea in parte a procesului verbal de control . nr._/10.10._11, în baza căruia s-a emis procesul verbal de contravenție . nr._/10-11.10.2011, precum și a anexelor acestuia cu privire la constatările care o vizează pe numita N. V. și măsurile dispuse cu privire la situația acesteia, respectiv anularea deciziei nr._/06.12.2011 prin care s-a respins cererea reclamantei de revocare parțială a procesului verbal de control.
În motivare s-a arătat că în 10, 11 octombrie 2011 pârâta a efectuat un control la sediu reclamantei, fiind întocmit procesul verbal de control susmenționat precum și procesul verbal de constatare a contravenției TM nr._/10-11.10.2011, atacat în dosar nr._/325/2011 la Judecătoriei Timișoara, reținându-se însă la încheierea acestor acte o stare de fapt eronată, anume că numita N. V. a prestat muncă în cadrul societății fără a avea încheiat CIM și fără a fi înregistrată În RGES.
Reclamant susține că în fapt nu a săvârșit o atare contravenție întrucât numita N. V. a fost înregistrată în RGES în versiunea nouă a acestuia, reglementată de HG nr.500/2011, raporturile de muncă cu aceasta fiind ținute în evidența societății.
Reclamanta conchide că nu a încălcat dispozițiile art.260 alin.1 lit.e Codul M., ea respectând și disp.art.16 alin. 1și 22 din același act normativ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, învederând că procesul verbal de control este legal întocmit, că reclamanta tinde la anularea sancțiunii contravenționale iar nu a procesului verbal de control, acesta fiind un act administrativ lipit de efecte juridice în privința menținerii sau anulării amenzii contravenționale, calea specifică de atac în materie contravențională fiind plângerea reglementată de OG „/2001.
La termenul de judecată din data de 21.05.2012, instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția de inadmisibilitate a acțiunii, raportat la natura juridică a actelor ce fac obiect al acesteia.
Prin sentința civilă nr.1690/28 mai 2012 pronunțată în dosar nr._, Tribunalul T. a respins cererea formulată de reclamanta ., contradictoriu cu pârâtă INSPECȚIA M.-INSPECTORATUL TERITORIAL DE MUNCĂ T..
Analizând cu prioritate excepția de inadmisibilitate a acțiunii, invocată din oficiu, în condițiile impuse de art. 137 alineatul1 C.pr.civ., instanța constată că aceasta este întemeiată.
Nu pot fi reținute în speță condițiile de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, ce rezultă din art. 1 alineatul 1, respectiv art. 8 alineatul 1 din Legea nr.554/2004.
Astfel, se poate constata din start că actele atacate în speță de către reclamantă nu pot fi calificate drept acte administrative în sensul art. 2 alineat 1 litera c din Legea nr. 554/2004, dat fiind că acestea nu sunt susceptibile să producă prin ele însele efecte juridice, în sensul de a da naștere, a modifica ori a stinge raporturi juridice.
Dimpotrivă, se poate reține din chiar susținerile reclamantei care se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar, că procesul verbal de control . nr._/10.10._11 cuprinde rezultatele unei verificări efectuate de pârâtă cu privire la actele constitutive ale societății, contractele individuale de muncă, actualitatea datelor din RGES, evidența timpului de muncă etc, fiind dispuse diverse măsuri obligatorii pentru reclamantă, raportat la constatările de fapt incluse în cuprinsul său. Aceste măsuri au fost enumerate în tabelul din anexa 2 la procesului verbal de control . nr._/10.10._11, reprezentând în principal dispoziții de întocmire a unor acte, de completare a acestora, după caz.
În privința numitei N. V. în procesului verbal de control . nr._/10.10._11 s-a menționat că aceasta lucrează din 08.09.2011, fără CIM, încălcându-se disp.art.16alin 1și 2 CM, astfel încât s-a aplicat o sancțiune contravențională, măsura dispusă fiind aceea de obligarea a reclamantei la încheierea unui CIM în beneficiul angajatei.
Reclamanta a atacat în speță doar măsura de încheiere a procesului verbal de contravenție, iar nu și celelalte măsuri dispuse prin procesului verbal de control . nr._/10.10._11. Or, tocmai în această partea a sa, procesul verbal de control nu poate fi calificat drept act administrativ căci nu produce efecte juridice prin el însuși în sensul de a da naștere, a modifica ori a stinge raporturi juridice, un astfel de efect fiind produs doar de procesul verbal de contravenție . nr._/10-11.10.2011, prin care s-a angajat răspunderea contravențională a reclamantei, instituindu-se obligația sa de a achita o amendă contravențională.
Instanța observă că, deși în procesului verbal de control . nr._/10.10._11 s-a instituit și o obligație a reclamantei de a încheia CIM numitei N. V., reclamanta nu a contestat această dispoziție ci, atât în cererea de revocare parțială a actului de control, cât și în acțiunea de față, a făcut referire exclusiv la măsura de angajare a răspunderii sale contravenționale, susținând că nu săvârșit contravenția pentru care a fost sancționată, respectiv că nu a încălcat dispozițiile art.260 alin.1 lit.e Codul M., ea respectând și disp.art.16 alin 1 și 22 din același act normativ.
Or, așa cum a arătat, acest efect juridic nu este produs de procesul verbal de control . nr._/10.10._11 ci de PV de Contravenție . nr._/10-11.10.2011, astfel încât cererea de anulare parțială a actului de control apare inadmisibilă.
În mod similar trebuie considerată inadmisibilă cererea de anulare a actului prin care pârâta a respins solicitarea reclamantei de revocare parțială a procesului verbal de control . nr._/10.10._11, întrucât nici acesta nu produce efecte juridice prin el însuși, reprezentând doar un răspuns dat în procedura prealabilă sesizării instanței, care însă nu a afectat existența sau conținutul actului contestat în speță.
Concluzionând că reclamanta nu atacă în speță acte administrative în sensul art. 2 alineatul 1 litera c din legea nr. 554/2004, instanța constată că acțiunea de față este inadmisibilă, căci conflictul dedus judecății nu s-a născut din emiterea unui act administrativ, astfel cum impune art. 2 alineatul 1 litera f din același act normativ.
Astfel fiind, s-a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii, și aceasta a fost respinsă, fără a fi analizată în fond, potrivit art. 137 alineatul 1 C.pr.civ.
Împotriva sentinței civile nr. 1690/28.05.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ a declarat recurs reclamanta ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar casarea sentinței și admiterea acțiunii, în temeiul art.304/1 C. proc. civ.
În esență, recurenta critică soluția inadmisibilității acțiunii, învederând că a contestat procesul verbal de control emis de pârâtă atât cu privire la situația de fapt cât și cu privire la măsurile dispuse în ceea ce o privește pe angajata N. V., iar faptul că a uzat de calea de atac distinctă împotriva procesului verbal de contravenție întocmit cu aceeași ocazie cu privire la susnumita, nu este de natură să legitimeze o asemenea soluție, în condițiile în care contravenția a fost reținută tocmai datorită constatărilor eronate din procesul verbal de control. Aceasta cu atât mai mult cu cât, procesul verbal de control este un act administrativ în sensul Legii nr.554/2004 și produce efecte juridice prin el însuși, iar procesul verbal de contravenție reprezintă o concretizare a sancțiunii distincte aplicate urmare a constatărilor organelor de control.
Pe fond, recurenta reiterează situația de fapt expusă în fața primei instanțe, concluzionând că aceasta a fost greșit reținută, în condițiile în care la data controlului deținea înscrisurile necesare potrivit legislației în vigoare care legitimau angajarea susnumitei, inclusiv, versiunea nouă a REGES, conformă cu HG nr.500/2011, acte ignorate de organele de control.
Intimata Inspecția M. – Inspectoratul Teritorial de Muncă T., a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului și argumentând legalitatea sentinței recurate.
Analizând recursul declarat, Curtea constată că este întemeiat pentru considerentele ce urmează:
Recursul formulat vizează doar soluția dată primului petit al acțiunii, asupra căruia instanța de fond a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitatea a unei acțiuni în contencios administrativ, având în vedere că reclamanta a atacat doar măsura de încheiere a procesului verbal de contravenție nu și celelalte măsuri dispuse prin procesul verbal de control, măsură care nu este aptă de a produce alte efecte juridice cu excepția angajării răspunderii contravenționale a reclamantei, mai ales că reclamanta, prin acțiunea de față, se referă exclusiv la aspecte de fapt pe baza cărora conchide că nu a săvârșit respectiva contravenție, respectând prevederile legale în materie.
Aprecierea instanței este eronată, în condițiile în care prin petitul principal al acțiunii reclamanta a solicitat în mod generic anularea în parte a procesului verbal de control și a anexelor acestuia, „în ceea ce privește constatările cu privire la numita N. V. și măsurile dispuse cu privire la situația acesteia”.
Or, prin anexa nr.1 la procesul verbal de control – fila 16 dosar fond, s-a constatat că susnumita lucrează din data de 08.09.2011 fără contract individual de muncă, nerespectându-se prevederile art.16. alin.1 și 2 din Legea nr.53/2003, motiv pentru care s-a aplicat sancțiune contravențională și concomitent, s-a dispus măsura nr.2, de la pct. 2 din Anexa nr.2, respectiv, respectarea prevederile amintite, „în sensul că angajatorul va încheia contract individual de muncă cu salariata N. V., din data de 08.09.2011 și îl va înregistra în REGES, care va fi transmis la ITM T.”. Totodată, se constată că prin controlul efectuat s-a avut ca obiectiv verificarea modului de respectare a prevederilor Legii nr.53/2003 și a HG nr.500/2011, în ceea ce privește identificarea și combaterea cazurilor de muncă fără forme legale.
Faptul că, prin acțiune, reclamanta s-a referit preponderent la contravenția reținută și la constatările din procesul verbal de contravenție, nu poate conduce la recalificarea cererii reclamantei drept una inadmisibilă pe calea unei acțiuni comune de contencios administrativ, în condițiile în care acesta argumentat în mod detaliat motivele pentru care a apreciat că situația de fapt în ceea ce o privește pe angajata menționată, a fost redată în mod eronat de inspectorii de muncă, reclamanta concluzionând că și-a respectat obligațiile de angajator potrivit dispozițiilor legale în materie.
De asemenea, faptul că nerespectarea obligației angajatorului de a încheia contract individual de muncă conform prevederilor art.16 alin.1 și 2 din Legea nr.53/2003, republicată, este sancționată și drept contravenție, potrivit prevederilor art.260 alin.1 lit.e din aceeași lege, nu înlătură antrenarea răspunderii angajatorului pe tărâmul dreptului muncii, cunoscut fiind că răspunderea contravențională se circumscrie doar relațiilor sociale referitoare la ordinea publică.
În același sens, este și decizia civilă nr. 3879 din 4 noiembrie 2008 a ICCJ, Secția contencios administrativ și fiscal - prin care s-a statuat că o calificare similară cu cea dată de instanța de fond în ceea ce privește natura juridică a actului de control atacat, este greșită, întrucât acesta este un act administrativ în sensul art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, ca act unilateral ce emană de la o autoritate publică emis de către Inspectoratul Teritorial de Muncă în exercitarea atribuțiilor ce îi sunt conferite prin Legea nr.108/1999, generând raporturi juridice urmare a constatărilor conținute și stabilirii unor măsuri concrete de remediere în sarcina unității reclamante controlată și/sau a unor sancțiuni în caz de neconformare – instanța supremă concluzionând că legalitatea respectivului proces verbal poate fi examinată de instanța de contencios administrativ independent de actele subsecvente, emise ulterior sau concomitent, urmare și pe baza celor contestate și aceasta, cum ar fi procesul verbal de contravenție încheiat cu aceeași ocazie, chiar în condițiile în care reclamantul a solicitat constatarea nulității procesului verbal de control dar cu consecința exonerării de plata amenzii contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție.
Față de considerentele expuse, în temeiul art.304 pct.9 C. proc. civ, constând incidente dispozițiile art.312 alin.3 C. proc. civ, întrucât prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, va admite recursul reclamantei și va casa sentința recurată, cu consecința admiterii recursului și trimiterii cauzei la instanța de fond pentru rejudecare. Cu ocazia rejudecării, instanța va avea în vedere în ce măsură considerentele deciziei nr.2141/27.11.2012 pronunțată ulterior de Tribunalul T. în dosar nr._/325/2011, prin care s-a soluționat irevocabil plângerea reclamantei împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/10-11.10.2011, au putere de lucru judecat asupra constărilor de fapt referitoare la aceleași aspecte cuprinse în procesul verbal de control contestat în prezenta cauză.
Constatând că în acest stadiu procesual nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta . împotriva sentinței civile nr. 1690/28.05.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâta Inspecția M. – Inspectoratul Teritorial de Muncă T., casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul T..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi, 30 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
M. I. Ș. E. P. R. C.
Pentru GREFIER,
G. K. aflată în CO
Semnează grefier șef secție,
L. C.
Red.:MI./13.06.2013
Tehnored./GK/ 2 ex./13.06.2013
Inst.fond:Tribunalul T. jud.C. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 240/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7020/2013.... → |
|---|
