Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5537/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5537/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 11294/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.5537
Ședința publică din 13 iunie 2013
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Ș. L.
JUDECĂTOR: D. I. Ț.
JUDECĂTOR: M. B.
GREFIER: O. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 442/13.02.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ în contradictoriu cu reclamantul intimat O. A., având ca obiect contestație împotriva actului administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat L. I. în reprezentarea reclamantului intimat, lipsă fiind pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice Timișoara.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus întâmpinare, împuternicire avocațială și chitanță onorariu, nemaifiind cereri formulate și excepții invocate se reține cauza spre soluționare, când reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 442/13.02.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._/2012. s-a admis acțiunea în contencios administrativ fiscal exercitată de reclamantul O. A. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Timișoara și în consecință a obligat pârâta să îi restituie reclamantului suma de 2.923 lei, reprezentând taxa pentru emisii poluante actualizată și cu dobânda calculată în conformitate cu art. 124 C.pr.fisc., a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 39,30 lei ce reprezintă cheltuieli de judecată, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât autoritatea pârâtă a încasat taxa de poluare și în fața acestuia se formulează cererea de restituire, iar pe fond a reținut că suma achitată pentru înmatricularea în România a autoturismului a avut ca temei O.U.G. nr.50/2008, care este contrară art.90 (110) din TFUE, întrucât diminuează consumul produselor importate dintr-un stat membru, ceea ce este contrar dreptului comunitar, amintind și jurisprudența C.J.E.
Împotriva sentinței civile a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii introductive, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pârâta a motivat că în condițiile Legii 9/2012, taxa de poluare este legal datorată, iar legile cadru interne sunt obligatorii pentru statele membre numai în privința rezultatului, autoritățile naționale având competența de a alege forma și mijloacele prin care se asigură obținerea acestuia.
Că art. 110 din Tratat nu interzice de iure perceperea unei taxe precum cea de poluare, mai ales în condițiile în care este aplicată atât produsului importat cât și celui național similar și calculată după aceeași formulă, fără efect discriminatoriu.
Arată că pentru ca reclamantul să afirme că noua taxă contravine art. 90 din Tratat, acesta ar trebui să prezinte în concret, o comparație cu impozitele din statele Comunității Europene, aspect ce nu este evidențiat și deci nu se face dovada încălcării principiului libertății circulației mărfurilor.
Rezultă fără echivoc, compatibilitatea reglementărilor interne cu cerințele și practica comunitară, că toate cerințele comunitare au fost respectate prin adoptarea noii legi începând cu sistemul unitar de taxare și impozitare și până la modul de contestare a taxei, iar pe de altă parte, a solicitat onorariului de avocat considerat prea mare în raport cu obiectul cauzei.
Analizând recursul declarat de pârâtă, conform motivelor invocate în scris și văzând dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Curtea reține că este nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, relevant fiind art. 12 alin. 1 din noul act normativ în raport cu care se constată că prin dispozițiile menționate se tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu aceea cuprinsă în noua lege, referitoare la taxa pentru emisiile poluante, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012.
Efectul concret al acestei reglementări este acela al limitării, cel puțin în anumite cazuri, a dreptului contribuabilului care a plătit taxa de poluare la restituirea integrală a taxei respective.
Or, Curtea subliniază că taxa de poluare a fost considerată de Curtea Europeană de Justiție ca fiind contrară art. 110 TFUE și că această constatare impune restituirea taxelor plătite cu încălcarea dreptului UE. Dată fiind prioritatea dreptului UE în raport cu dreptul intern, Curtea reține că efectele impuse prin aplicarea dreptului UE nu pot fi înlăturate, nici măcar parțial, printr-o lege internă.
Prin urmare, Curtea consideră că această reglementare nu poate aduce atingere constatării Curții Europene de Justiție referitoare la contrarietatea dintre Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 și art. 110 Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, contrarietate în vigoare la momentul plății taxei de poluare de către reclamant.
Totodată, caracterul retroactiv al acestei reglementări împiedică aplicarea acestor dispoziții unor raporturi juridice născute anterior intrării ei în vigoare, în condițiile în care la momentul plății taxei de poluare de către reclamant, această taxă nu se aplica autovehiculelor de ocazie de pe piața internă, grevând exclusiv autovehiculele de ocazie înmatriculate pentru prima dată în România în perioada respectivă.
Curtea observă că Legea nr. 9/2012 nu înlătură sub nici o formă – pentru trecut – această discriminare existentă la momentul plății taxei de poluare din litigiu, în condițiile în care nu impune noua taxă și autovehiculelor deja înmatriculate în România și care au făcut obiectul unor vânzări sau transcrieri a dreptului de proprietate în perioada în care a fost în vigoare O.U.G. nr. 50/2008.
Prin urmare, Curtea consideră că dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012 nu înlătură dreptul reclamantului de a obține restituirea integrală a taxei de poluare în litigiu ca fiind o taxă contrară art.110 TFUE, iar pe de altă parte, recurenta omite faptul că taxa reclamantului a fost plătită în speță în baza dispozițiilor OUG nr. 50/2008 iar argumentele din recurs fac referire la o altă dispoziție legală, respectiv Legea 9/2012.
Astfel, cu privire la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei recurente, instanța, în mod legitim, a respins această excepție, întrucât pârâta este cea care a perceput taxa în litigiu, iar împrejurarea că această taxă este gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu București, intrând în conturile sale nu conduce la pierderea calității procesuale pasive a pârâtei, Administrația Finanțelor Publice T., ci conferă acestei pârâte posibilitatea de a formula o cerere de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu București, în condițiile art. 60 și urm. Cod procedură civilă.
Raționamentul se bazează pe existența unui raport juridic direct între reclamant și pârâtă, Administrației Finanțelor Publice.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. urmează a obliga pârâta la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, echivalentul onorariului de avocat achitat.
Pentru aceste considerente, constatând că soluția reținută prin sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul criticilor formulate, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. art. 304 pct. 9 C.proc.civ. urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Timișoara împotriva sentinței civile nr. 442/13.02.2013, pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Obligă pârâta la 1000 lei cheltuieli de judecată, în recurs, către reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Ș. L. D. I. Ț. Dr. M. B.
GREFIER,
O. D.
Red.D.I.Ț.21.06.2013
Tehnored D.O. 2 ex.21.06.2013
Instanță fond: Tribunalul T.
Jud. G. B.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4207/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5980/2013.... → |
|---|
