Anulare act administrativ. Sentința nr. 379/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 379/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 09-09-2013 în dosarul nr. 786/59/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ nr. 379
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 09.09.2013
PREȘEDINTE: M. I.
GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. S., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă c.j. Socolovici A., lipsind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că la data de 06.09.2013, reclamantul a depus la dosar note de apărare prin care solicită admiterea excepției de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara și, pe cale de consecință, declinarea cauzei spre competentă soluționare a Tribunalului T. - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara, având în vedere obiectul prezentei cauze, calitatea de funcționar public a reclamantului, precum și faptul că obligația de restituire a sumelor ce fac obiect al cererii de chemare în judecată se află inclusă în conținutul raportului de serviciu al cărui subiect este reclamantul, Curtea reține incidența în cauză a dispozițiilor art.109 din Legea nr.188/1999.
Potrivit art.109 din Legea nr.188/1999 astfel cum a fost modificat prin art.IV din Legea nr.2/2013, cauzele având ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sunt de competența tribunalelor – secția contencios administrativ și fiscal, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Reprezentanta pârâtei depune la dosar delegația de reprezentare și solicită admiterea excepției de necompetență materială în soluționarea cauzei a Curții de Apel Timișoara și declinarea competenței de soluționare în favoarea Tribunalului T..
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 23.07.2013, reclamantul C. S. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând anularea Ordinului nr.1751 din data de 06.06.2013 emis de vicepreședintele cu rang de subsecretar de stat, al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care conduce Autoritatea Națională a Vămilor, suspendarea Ordinului până la soluționarea acțiunii în anulare, obligarea pârâtei la restituirea drepturilor salariale ce i-au fost reținute în baza Ordinului atacat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din 09.09.2013, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara în soluționarea cauzei în primă instanță.
Atât reclamantul, prin notele de apărare depuse la dosar, cât și reprezentanta pârâtei au achiesat la excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.130 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul C. S., a solicitat anularea Ordinului nr. 1751/06.06.2013 prin care a fost sancționat disciplinar, începând cu data de 07.06.2013, cu retrogradarea în funcția publică de execuție de inspector vamal gradul profesional principal, gradația 5, clasa de salarizare 48, pe o perioadă de 6 luni, conform art.77 alin. 3 lit. d din Legea nr. 188/1999 rep. privind Statutul Funcționatilor Publici.
De asemenea, a mai solicitat să se dispună suspendarea Ordinului până la soluționarea acțiunii în anulare, cu obligarea pârâtei la restituirea drepturilor salariale ce i-au fost reținute în baza Ordinului atacat.
Având în vedere obiectul prezentei cauze, calitatea de funcționar public a reclamantului, precum și faptul că obligația de restituire a sumelor ce fac obiect al cererii de chemare în judecată se află inclusă în conținutul raportului de serviciu al cărui subiect este reclamantul, Curtea reține incidența în cauză a dispozițiilor art.109 din Legea nr.188/1999.
Or, potrivit art.109 din Legea nr.188/1999 astfel cum a fost modificat prin art.IV din Legea nr.2/2013, cauzele având ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sunt de competența tribunalelor – secția contencios administrativ și fiscal, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Este evident că în speță nu pot fi identificate alte norme atributive de competență, rezultând astfel că are aplicabilitate regula astfel citată, care atribuie tribunalelor – secția contencios administrativ și fiscal competență generală, de drept comun, în privința oricăror litigii care vizează raportul de serviciu al funcționarului public.
Concluzionând că stabilirea competenței materiale de soluționare în primă instanță a cauzei se face pe baza dispozițiilor art. 109 din Legea nr.188/1999, Curtea va admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara și, constatând că aceasta este de ordine publică, potrivit art.129 alin.2 pct. 2 Cod procedură civilă, și urmează a declina competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul C. S. în favoarea Tribunalului T., Secția de contencios administrativ și fiscal, potrivit art.132 alin. 3 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul C. S. și pârâta Autoritatea Națională a Vămilor București, în favoarea Tribunalului T..
Irevocabilă.
Pronunțată azi 09.09.2013 în ședință publică.
PREȘEDINTE GREFIER
M. I. A. B.
RED/M.I./ 17.09.2013
TEHNORED/AB/ 18.09.2013 – 2 exemplare
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 11/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 11/2013.... → |
|---|
