Anulare act administrativ. Sentința nr. 276/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 276/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 267/59/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARAOperator 2928
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 14.03.2013
SENTINȚA CIVILĂ nr. 276
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 21.05.2013
PREȘEDINTE: Ș. E. P.
GREFIER: L. C.
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P. M., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice București și Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta personal, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea pârâtei, un exemplar comunicându-se cu aceasta.
Reclamanta certifică pentru conformitate înscrisurile aflate la fila 20, 21 din dosar.
Având în vedere obiectul prezentei cauzei și modificarea legislativă intervenită în cauză, respectiv faptul că art.109 din Legea nr.188/1999 a fost modificat prin art.IV din Legea nr.2/2013, instanța invocă din oficiu și pune în discuție excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara în soluționarea cauzei.
Reclamanta lasă soluționarea excepției la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr._ /213 la data de 05.03.2013, reclamanta P. M. a chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 35.808 lei care reprezintă echivalentul retribuției sale, cu penalități bancare și dobânzi bancare aferente acesteia.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, învederând instanței că prin Decizia nr.121/08.03.2012 emisă de DGFP C.-S. s-a dispus destituirea reclamantei din funcția publică deținută, începând cu data de 19.03.2012, în condițiile art.101 alin.1 lit.a raportat la art. 77 alin.1 și 2 lit. c din Legea nr. 188/1999 republicată..
La termenul de judecată din data de 21.05.2013, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Curții de Apel Timișoara în soluționarea prezentei cauze și a rămas în pronunțare asupra excepției.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.130 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta P. M. care a deținut calitatea de funcționar public în cadrul DGFP C.- S. a solicitat obligarea pârâților Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice C.-S., la plata sumei de 35.808 lei care reprezintă echivalentul retribuției sale, cu penalități bancare și dobânzi bancare aferente acesteia.
Este esențial în speță faptul că obligația de restituire a sumelor ce fac obiect al cererii de chemare în judecată se află inclusă în conținutul raportului de serviciu al cărui subiect a fost reclamanta, până la destituirea acesteia din funcția publică deținută, începând cu data de 19.03.2012, ca urmare a emiterii Deciziei nr.121/08.03.2012 de DGFP C.-S..
Or, potrivit art.109 din Legea nr.188/1999 astfel cum a fost modificat prin art.IV din Legea nr.2/2013, cauzele având ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sunt de competența tribunalelor – secția contencios administrativ și fiscal, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Este evident că în speță nu pot fi identificate alte norme atributive de competență, rezultând astfel că are aplicabilitate regula astfel citată, care atribuie tribunalelor – secția contencios administrativ și fiscal competență generală, de drept comun, în privința oricăror litigii care vizează raportul de serviciu al funcționarului public. Din acest punct de vedere, nu prezintă relevanță împrejurarea că acest raport a luat sfârșit până la data sesizării instanței, căci subzistă în speță rațiunile pentru care legiuitorul a atribuit tribunalelor – secția contencios administrativ și fiscal competența de analizare a litigiilor cu un atare obiect.
În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, într-o decizie de speță (decizia nr. 3585/14.05.2004, dată în dosar nr. 5723/2003, disponibilă pe pagina de internet a ICCJ la http://www.scj.ro/cautare_decizii.asp), că, chiar după încetarea unui raport de muncă prin pensionare, litigiul privind drepturile bănești eventual datorate de către una din părțile acestui raport își păstrează natura juridică, intrând în competența materială a aceleiași instanțe, în speța analizată de Înalta Curte – tribunalul, ca instanță de drept comun în materia litigiilor de muncă, iar în cauza de față – tribunalul, ca instanță de drept comun în materia raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, dată fiind natura specială a acestor raporturi de muncă.
Concluzionând că stabilirea competenței materiale de soluționare în primă instanță a cauzei se face pe baza dispozițiilor art. 109 din Legea nr.188/1999, Curtea va admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara și, constatând că aceasta este de ordine publică, potrivit art.159 pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea urmează a declina competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului T.– Secția de contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare, potrivit art.158 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Timișoara.
Declină competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta P. M. în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice C.- S. și Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului C.- S. - secția de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 21.05.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Ș. E. P. L. C.
RED/Șt.P /25.06.2013
TEHNORED/LC/ 28.05.2013 – 2 exemplare
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9323/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4225/2013.... → |
|---|
