Anulare act administrativ. Sentința nr. 370/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 370/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 25-07-2013 în dosarul nr. 1250/59/2012
ROMÂNIAOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.370
Ședința publică din 25.07.2013
PREȘEDINTE: M. I.
GREFIER: A. B.
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul M. A. și Dezvoltării Rurale, având ca obiect anulare act administrativ.
Mersul dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării hotărârii din data de 18.07.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe cu numărul de mai sus, reclamanta S.C. QC & I S.R.L., Timisoara, a chemat în judecată pe pârâtul M. A. SI DEZVOLTARII RURALE, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispună:
-Anularea Deciziei nr._/22.08.2012 si a adresei nr. 6889/01.10.2012, ambele emise de M. A. si Dezvoltarii Rurale, Directia Generala Politici Agricole si Strategii, ca netemeinice si nelegale, și obligarea paratei sa permită societății reclamante sa exercite activitatea de inspectie si certificare in sectorul de agricultura ecologica pe teritoriul Romaniei;
-Suspendarea punerii in aplicare a masurilor dispuse prin deciziile contestate pana la solutionarea irevocabila a prezentei actiuni in contencios, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că in perioada 9-13 iulie 2012 subscrisa societate a format obiectul unui control din partea Ministerului A. si Dezvoltarii Rurale. Urmare a acestui control a fost emisa Decizia nr._/22.08.2012 prin care s-a dispus retragerea aprobarii pentru desfasurarea activitatilor de inspectie si certificare in sectorul de agricultura ecologica pe teritoriul Romaniei. Impotriva deciziei respective a formulat contestatie, solutionata de catre parata prin adresa nr. 6889/01.10.2012.
Susține că decizia atacata este nelegala in primul rand din punct de vedere al formei, necontinand motivele pe care se sprijina, făcând referire la o . dispozitii legale si la anumite acte interne necomunicate societatii sale, insa fara sa contina clar minimul de elemenete ale unui act administrativ, și cuprinzând o stare de fapt nereală care, in opinia paratei se incadreaza in dispozitiile legale mentionate in aceeasi decizie, iar la baza emiterii deciziei contestate stă adresa nr._/21.08.2012, necomunicată reclamantei care, de asemenea, se referă la o stare de fapt nereală.
În fapt, reclamanta arată că în cadrul controlului la care a fost supusă i s-au solicitat documentele conform tematicii nr. 236.489/26.06.2012 precum si documentele mentionate in Notele nr. 228.543/03.02.2012 si respectiv 229.088/04.07.2012, reținându-se că societatea ar fi refuzat prezentarea acestor documente, însă reclamanta susține că notele nr. 228.543/03.02.2012 si 229.088/04.07.2012 nu i-au fost comunicate, desi le-a solicitat in nenumarate randuri, astfel incat nu a avut cunostinta de documentele mentionate in cuprinsul lor.
Mai arată că a primit de la M.A.D.R. sub numărul de ieșire 229.088/04.07.2012, un document care reprezinta o informare cu privire la faptul ca in perioada 9-13 iulie 2012 reclamanta va fi supusă unei verificari, fără să i se aducă la cunostinta setul de documente pe care sa le pună la dispozitia echipei de control (asa cum in mod eronat mentioneaza acum directorul Directiei Inspectii de Stat), concluzionând că nu putea cunoaste documentele solicitate prin „notele nr. 228.543/03.02.2012 si 229.088/04.07.2012” pentru simplul motiv ca nota_/03.02.2012 nu i-a fost comunicata iar nota 229.088/04.07.2012 nu face referire la nici un fel de documente, astfel că nu se pune problema unui refuz nejustificat al reclamantei de a prezenta documentele solicitate pentru control
Susține că doar după sosirea echipei de control, la data de 10.07.2012, i s-a adus la cunoștință tematica controlului prin adresa nr._, cuprinzând un volum mare de documente care nu puteau fi procurate în timp util, și mai mult, la data de 12.07.2012, pârâtul i-a comunicat o tematică diferită a controlului printr-o adresă cu nr._, datată anterior, respectiv, la data de 26.06.2012.
Arată însă că la aceeași dată, 12.07.2012, a fost finalizat raportul de control prin care nu i s-a reproșat vreo neregulă sau disfuncție în activitatea desfășurată, concluzii care nu coincid cu cele dintr-un alt raport de control ulterior al aceleiași autorități prin care s-a propus retragerea aprobării de a desfășura activitatea de inspecție și certificare pe teritoriul României – propunere concretizată prin actele contestate în cauză - și nici cu rezultatele evaluării activității societății reclamante efectuate de către RENAR – Asociația de Acreditare din România, care a constatat anterior o . nereguli în activitatea reclamantei și i-a pus în vedere să întocmească un plan de acțiuni pentru remedierea deficiențelor constatate, cu termen de finalizare 19.07.2012.
Conchide că apare ca fiind informal controlul efectuat de pârâtă în perioada 09- 13.07.2012, și din acest punct de vedere, întrucât în acest interval, reclamanta s-a aflat în termenul stabilit de RENAR, apreciind că doar această autoritate ar fi fost îndreptățită să constate neîndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina reclamantei și să îi aplice eventuale sancțiuni. Mai mult, susține că printr-o decizie anterioară nr._ din 27.02.2012, reclamanta a fost sancționată pentru aceleași aspecte, semnalate de RENAR, însă decizia a fost revocată ulterior, în luna mai 2012, astfel că reclamanta s-a aflat în incertitudine cu privire la evaluarea activității sale și conduita de urmat.
Pe fond, reclamanta susține că i s-a reproșat faptul că nu deține „ expertiza, echipamentul și infrastructura necesară pentru îndeplinirea sarcinilor care i s-au delegat”, în mod neîntemeiat, în opinia sa, pentru deficiențe în modul de evidență al certificatelor de conformitate doar în format electronic și fără a fi departajată evidența certificatelor de tranzacție, susținând că este improbabil a se crea vreun prejudiciu din acest punct de vedere, și cu toate că are un număr suficient de persoane angajate pentru a îndeplini activitatea pentru care este autorizată. Cât privește faptul că în perioada controlului era încheiat un număr mai mic de contracte de muncă, susține că acesta se datorează unor cauze obiective constând în aceea că, în prima parte a anului 2012 a scăzut semnificativ numărul operatorilor care să necesite luarea de măsuri, precum și faptului că, urmare a deciziei de sancționare din 27.02.2012, activitatea societății a fost pusă sub semnul întrebării până la data comunicării deciziei de revocare a acesteia. Ulterior însă, dată fiind creșterea volumului de activitate al societății, au fost angajați însă 8 inspectori noi, și au fost preluate în comodat încă două autoturisme pentru deplasările necesare.
În drept, arată că decizia atacată este emisă în baza dispozițiilor art. 27 al. 8 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 privind productia ecologica si etichetarea produselor ecologice, precum si de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91,
“ (8) În conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 882/2004, autoritatile competente ce deleaga sarcini de control catre organisme de control organizeaza audituri si inspectii ale organismelor de control, dupa cum este necesar. In cazul in care, in urma unui audit sau a unei inspectii, se dovedeste ca astfel de organisme nu sunt capabile sa indeplineasca sarcinile ce li s-au delegat, autoritatea competenta poate retrage competentele delegate. Aceasta retragere de competente are loc imediat in cazul in care organismul de control nu remediaza starea de fapt in mod corespunzator si la timp.
(9) In plus fata de dispozitiile alineatului (8), autoritatea competenta:
(a) se asigura ca activitatea de control efectuata de organismul de control este obiectiva si independenta;
(b) verifica eficacitatea controalelor sale;
(c) ia cunostinta de neregulile sau incalcarile descoperite si masurile corective aplicate;
(d) retrage autorizatia organismului de control atunci cand acesta nu satisface cerintele prevazute la literele (a) si (b) sau nu mai indeplineste criteriile indicate la alineatele (5) si (6), sau nu satisface cerintele prevazute la alineatele (11), (12) si (14).”
Redând dispozițiile regulamentare pe care consideră relevante, reclamanta apreciază că nu se poate reproșa neîndeplinirea vreunei condiții dintre cele prevăzute la alin.9 lit.d, care justifică retragerea autorizației, iar aplicarea sancțiunii interzicerii conform art.6 lit.e din același regulament, intervine în cazul „ incalcarilor grave ale legislatiei comunitare si nationale in vigoare si consta in retragerea aprobarii organismului de inspectie si certificare de a-si desfasura activitatea de inspectie si certificare pe teritoriul Romaniei”, ceea ce nu este cazul în speță, concluzionând că măsura dispusă prin decizia atacată este netemeinică și nelegală.
Pentru termenul din 18.03.2013, pârâta MADR a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii astfel formulate ca nefondată.
Aceasta a invocat cu prioritate excepția puterii de lucru judecat, în ceea ce privește petitul 2 referitor la suspendarea executării deciziei atacate, arătând că asupra acestei cereri aceeași instanță s-a pronunțat irevocabil în dosarul nr._, unde cererea reclamantei a fost respinsă.
Totodată, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, în petitul privind anularea adresei nr. 6889/01.10.2012, care nu reprezintă decât un răspuns la plângerea prealabilă și nu un act administrativ producător de efecte juridice în sensul Legii nr.554/2004.
Pentru termenul din 22.04.2013, reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepțiilor invocate și a depus la dosar o cerere în probațiune prin care a solicitat pârâtei să depună la dosar, actele principale avute în vedere în Nota nr._/17.08.2012 privind rezultatele verificării efectuate la societate, respectiv, notificările Italiei și Germaniei privind fraudele semnalate de organismele europene pe teritoriul României în domeniul activităților de inspecție și certificare în agricultura ecologică.
De asemenea, a solicitat relații către unitățile de parchet din țară cu privire la stadiul dosarelor de cercetare penală în care este implicată reclamanta cu privire la aceste fraude, precum și aprobarea depunerii de documente contabile, din care să rezulte prejudiciul suferit de reclamantă, urmare a măsurii retragerii aprobării de a-și desfășura activitatea luată prin decizia contestată.
Instanța a admis parțial cererea în probațiune la termenul din 09.05.2013, solicitând pârâtei să depună la dosar cele două notificări menționate prin Nota nr._/17.08.2012, acestea fiind depuse la dosar cu traducere autorizată pentru termenul din 25.06.2013. De asemenea, a încuviințat reclamantei să depună la dosar înscrisuri suplimentare în probațiune, inclusiv cu privire la eventualul prejudiciu suferit în activitatea sa, iar în ceea ce privește dosarele de cercetare penală la care a făcut referire, a apreciat că numai reclamanta este în măsură să depună la dosar astfel de relații și numai în măsura în care sunt relevante în raport cu legalitatea actelor contestate pe calea prezentei acțiuni.
Totodată, la termenul din 25.06.2013 instanța a pus în discuția părților excepția lipsa de interes a acțiunii, în raport cu adresa nr.3618/12.06.2013 depusă la dosar pentru acest termen, prin care Asociația de Acreditare din România semnalează ministerului pârât, că prin decizia nr.2/24.05.2013 a Consiliului de Acreditare, a fost retrasă acreditarea reclamantei pe întreg domeniul acreditat prin Certificatul de acreditare OIC 003 din 24.10.2011 – și a pus în vedere reclamantei să exprime un punct de vedere asupra excepției și să depună la dosar clarificări cu privire la procedura de autorizare și cea de acreditare a domeniului de activitate al reclamantei, față de actele normative în materie.
Reclamanta a răspuns acestei excepții și relațiilor solicitate la termenul din 18.07.2013, susținând că cele două proceduri sunt diferite și se desfășoară în cadrul unor autorități distincte, astfel încât chiar dacă RENAR a retras acreditarea reclamantei, subzistă interesul său de a contesta măsura luată de ministerul pârât privind autorizarea în desfășurarea domeniului său de activitate, având în vedere și faptul că procedura de acreditare poate fi reluată de reclamantă în raport cu o eventuală soluție favorabilă privind autorizarea dată în prezenta cauză.
Analizand actiunea formulata, si cu prioritate exceptiile invocate in cauza Curtea constata urmatoarele:
Referitor la petitul privind suspendarea executarii masurii retragerii aprobarii reclamantei, dispusa prin decizia contestata, desi reclamanta nu a invocat temeiul legal, se retine ca acesta nu poate fi intemeiata decat pe dispozitiile art.15 din Legea nr.554/2004, cererea fiind formulata odata cu actiunea in anulare, suspendarea fiind solicitată pana la soluționarea irevocabila a cauzei.
Exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parata fata de acesta cerere este nefondata, cata vreme, sentinta civila nr.612/15.11.2012 pronuntata in dosarul nr._ al Curtii de Apel Timisoara, de care se prevaleaza aceasta, vizand suspendarea executarii aceleaisi decizii, s-a bazat pe un alt temei legal, respectiv, dispozitiile art.14 alin.1 din aceeasi lege, prezenta instanta neputand fi tinuta decat de o eventuala putere de lucru judecat a aceleiasi sentinte.
Se retine insa ca reclamanta nu a dovedit in sprijinul acestei cererei existenta unui caz bine justificat in sensul art.2 lit.t din Legea nr.554/2004, echivaland cu incalcarea flagranta a unor drepturi, asa cum statueaza jurisprudenta instantei supreme in materie. De altfel nici prin sentinta mentionata, instanta nu a retinut existenta unui caz bine justificat, care ar putea subzista doar in situatia admiterii actiunii in anulare a actului, conform acelaisi jurisprudente, insa in cauza nu s-a dovedit existenta unor motive de nelegalitate ale actului administrtaiv contestat, potrivit considerentelor de fond ce se vor arata in continuare.
Cu privire la conditia pagubei iminente, faptul ca prin sentinta mai sus amintita instanta a acceptat ca retragerea aprobarii pentru desfasurarea singurei sau principalei activitati a societatii reclamante este de natura a-i provoca acesteia un prejudiciu material viitor si previzibil, nu poate fi valorificat cu putere de lucru judecat in sens contrar, in sprijinul reclamantei, asa cum solicita aceasta, atat timp cat, instanta nu analizat in fond existenta acestei cerinte, retinand de fapt ca, in lipsa unui caz bine justificat, o eventuala paguba iminenta nu poate conduce la admiterea cererii reclamantei, fiind imperativ ca cele doua conditii sa fie intrunite in mod cumulativ, potrivit legii. In plus, simpla evocare a posibilitatii producerii unei pagube în prezenta cauză, nu este de natura a se opune regulii executorialitatii actului administrativ, cata vreme paguba nu a fost invocata si dovedita ca prejudiciu grav, decurgand dintr-o vadita indoiala asupra legalitatii actului administrativ, asa cum s-a aratat in doctina si jurisprudenta constanta privind interpretarea art.14 din Legea nr.554/2004.
In consecinta, cererea de suspendare a executarii actului adminsitrativ va fi respinsa, dar nu ca urmare a admiterii exceptiei autoritatii de lucru judecat invocata de parata ci, urmare a neindeplinirii conditiilor de fond prevazute de lege
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii petitului privind anularea adresei nr. 6889/01.10.2012, cuprinzand raspunsul la plangerea prealabila a reclamantei, aceasta apare ca fiind intemeiata, in conditiile in care adresa reprezinta un act subsecvent actului administrativ contestat, neproducator de efecte juridice in sensul Legii nr.554/2004, iar conform dispozitiilor art.18 alin.2 din aceeasi lege, instanta de contencios este indreptatita sa se pronunte asupra legalitatii operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului contestat. Admiterea acestei exceptii este insa o chestiune formala si nu reprezinta un impediment asupra solutionarii in fond a cauzei, intrucat in situatia in care se dovedeste nelegalitatea actului administrativ principal, iar acesta este anulat in mod irevocabil, nu mai subzista nici actul sau operatiunea subsecventa care se intemeiaza pe acesta, ramanand lipsite de finalitate si eficienta juridica.
Cat priveste exceptia lipsei de interes, invocata de instanta pusa in discutia partilor la termenul din 25.06.2013, aceasta nu se verifica din perspectiva dispozitiilor legale in materie si a actelor depuse ulterior in aparare de catre reclamanta.
Astfel, asa cum a aratat si paratul, procedura de aprobare a organismelor de inspectie si certificare in agricultura ecologica se desfasoara in conformitate cu prevederile Ordinului nr.65/2010 emis de ministrul de resort, si in temeiul art.27 si 28 dinRegulamentul (CE) nr. 834/2007 privind productia ecologica si etichetarea produselor ecologice, precum si de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91, in timp ce acreditarea se acorda conform Standardului European EN_:2011sau a Ghidului ISO 65, de organismul national de acreditare sau de unul echivalent din UE, urmare a semnarii acordului european in materie.
De altfel, prin decizia nr.2/24.05.2013 a Consiliului de Acreditare din cadrul RENAR, a fost retrasă acreditarea reclamantei pe întreg domeniul acreditat prin Certificatul de acreditare OIC 003 din 24.10.2011, iar conform mentiunilor certificatului depus la dosar de reclamanta, acesta nu confera titularului dreptului de a realiza sarcinile sprecifice prevazute de Regulamentul (CE) nr. 834/2007 si de anexa la certificat, anterior obtinerii aprobarii de catre MADR. Cum in speta este pusa in discutie legalitatea masurii retragerii aprobarii acordate initial de catre MADR, subzista interesul legitim si actual al reclamantei in promovarea actiunii, cu atat mai mult cu cat masura retragerii acreditarii a avut la baza alte temeiuri procedurale decat cele avute in vedere la emiterea deciziei contestate, respectiv, ca anterior, la data de 18.10 2012, acelasi organism a dispus supendarea acreditarii reclamantei pe o perioada de 6 luni, iar reclamanta nu intreprins actiuni pentru ridicarea suspendarii, conform art.4.3.3.3 din Politica RENAR P-21, privind suspendarea si retragerea acreditarii – asa cum rezulta din adresa nr._/17.06.2013, depusa la dosar de aparatorul reclamantei si adresata acestuia.
Pe fondul cauzei, se constata ca prin Decizia_/22.08.2012, contestata in cauza, s-a dispus retragerea aprobarii reclamantei pentru desfasurarea activitatilor de inspectie si certificare in sectorul de agricultura ecologica pe teritoriul Romaniei, decizia fiind intemeiata, conform metiunilor acesteia, pe prevederile Regulamentul (CE) nr. 834/2007 privind productia ecologica si etichetarea produselor ecologice, precum si de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91, coroborate cu cele ale legislatiei interne de punere in aplicare a dispozitiilor Regulamentului, constand in Ordinul nr.65/2010, precum Nota nr.229.427/17.08.2012, depusa la dosar la filele 113-123.
Reclamanta sustine in primul rand ca decizia atacata este nemotivata in conditiile in care Nota nr.229.427/17.08.2012 pe care s-a intemeiat aceasta, nu i-a fost comunicata, insa Curtea retine ca respectiva nota este una interna, care a fost aprobata de conducerea MADR ca organ competent si a fost intocmita urmare a verificarilor efectuate la societatea reclamanta in perioada 09-13 iulie 2013, in temeiul acelorasi dispozitii de fond nationale si europene si prevederilor procedurale ale HG nr.725/2010, privind reorganizarea si functionarea MADR si a unor structuri subordonate, cuprinzand in principal propunerea de luare a masurii de retragere aprobarii cuprinsa in decizia contestata.
Prin urmare, contrar sustinerilor reclamantei, decizia a fost motivata in drept, iar in ceea ce priveste motivele de fapt care au stat la baza luarii masurii, se retine ca propunerea pct.2 din respectiva nota se refera la comunicarea catre reclamanta a retragerii aprobarii „ insotita de o nota sintetica intocmita de echipa de control cu principalele rezultate ale verificarilor efectuate”, nota care a fost concretizata in adresa nr._/21.08.2012 – filele 16,17 dosar, comunicata reclamantei odata cu decizia atacata, fapt necontesat de acesta. Asadar, reclamanta nu poate pretinde ca nu a cunoscut motivele de fapt care au stat la baza luarii masurii contestate, in conditiile in care adresa mentionata reprezinta o nota sintetica cuprinzand toate motivele esentiale care au stat la baza emiterii Deciziei_/22.08.2012, si totodata deficientele constatate urmare a finalizarii controlului amintit.
Cu privire la pretinsele aspecte informale ale desfasurarii aceluiasi control, relatate in prima parte a actiunii, constand in aceea ca reclmantei nu i s-ar fi comunicat tematica si documentele avute in vedere de organele de control, in ciuda insistentelor reclamantei, precum si atitudinea inconsecventa a acestor autoritati, Curtea retine ca aceste relatari nu se concretizeaza in nerespectarea unei dispozitii legale concrete, si nu reflecta o vatamare a reclamantei din acest punct de vedere, care nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului, in conditiile regimului comun al nulitatilor actelor procedurale prevazut de Codul de procedura civila, avand in vedere si istoricul care a precedat acestui control, conform intregului dosar administrativ anexat cauzei.
Astfel, conform notei de fundamentare a verificarii, aceasta a avut la baza in primul rand informatii solicitate de M. A. din Italia privind documente de livare a unor cereale comercializate de 2 societati comerciale aflate in compententa de inspectie si verificare a reclamantei, precum si notificarea Germaniei in legatura cu substante chimice depistate in loturi de grau comercializate de o a 3-a asemenea societate, catre o societate din Germania.
Potrivit documentelor depuse la dosar, solicitarea de investigatii venita din partea Italiei decurge dintr-o ancheta de proportii desfasurata de statul membru in perioada 2007-2011 pentru clarificarea situatiei unor tranzactii de produse ecologice, in urma careia s-a constatat ca au fost vandute produse agricole conventionale ca si ecologice prin intermediul unor certificate falsificate. Rezultatele anchetei au fost transmise Comisiei Europene si Statelor membre, vizand in total peste 700 mii tone produse alimentare declarate in mod fals ca si ecologice, provenite partial din Romania si comercializate in alte state membre, si nominalizeaza 4 operatori romani care s-au aflat sub controlul a 2 organisme de inspectie si certificare, una din acestea fiind reclamanta.
Este de mentionat ca in vederea verificarii unor asemenea informatii, reclamanta a mai fost supusa unei inspectii de catre Directia Generala Control si Inspectii din cadrul ministerului parat, desfasurate in perioada 17-19.01.2012, control care s-a finalizat initial prin Decizia nr._/27.02.2012, prin care s-a dispus retragerea certificatului de aprobare a reclamantei ca organism de inspectie si certificare. Desi acesta decizie a fost desfiintata urmare a constatarii unor deficiente procedurale, s-a emis o noua Decizie nr._/11.05.2012 – fila 149, 150 dosar, decizie definitiva si care nu a fost desfiintata prin vreuna din modalitatile prevazute de lege, prin care reclamantei i s-a aplicat sanctiunea avertismentului scris, conform art.6 alin.6 lit d din Ordinul nr.65/2010, cu prezentarea dovezilor de eliminare a disfunctiilor constate in termen de 60 de zile de la emiterea deciziei, termen care se implinea la data de 11.07.2012.
Asadar, reclamanta nu poate pretinde ca a fost surprinsa de noul control, sustinand pe de-o parte ca tematica i s-a comunicat tardiv, abia la la data de 12.07.2012, si ca termenul de remediere a disfunctiilor constatate nu expirase inca la momentul declansarii controlului, iar pe de alta parte, ca nu a cunoscut in concret in ce au constat aceste disfunctii.
Reclamanta era obligata sa cunoasca si sa se conformeze celor dispuse prin decizia nr._/11.05.2012, din cuprinsul careia rezulta ca incalcarile constatate sunt partial acelasi care au justificat masura retragerii aprobarii, atacata in prezenta cauza, constand in principal in aceea ca acesta a eliberat certificate de conformitate pentru suprafete agricole aflate in conversie anul I, cu incalcarea normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007, cuprinse in art.62 lit.a din Regulamentului (CE) nr. 889/2009, potrivit carora, produsele in conversie de origine vegetala pot purta indicatia „produs in conversie la agricultura ecologica”, dar cu respectarea unei perioade de 12 luni inainte de recoltare. In plus, s-a constatat ca la un numar important de operatori economici lipseau documente esențiale privind activitatea acestora, dupa efectuarea inspectiei de catre reclamanta ca organism competent, iar neconformitatile mentionate nu au fost semnalate ca atare in raportul de inspectie intocmit de aceasta.
In acelasi sens, prin adresa nr._/21.08.2012, prin care i s-au facut cunoscute reclamantei rezultatele verificarii contestate in cauza, s-a aratat ca persista incalcarea dispozitiilor regulamentare mai sus mentionate, in conditiile in care a eliberat certificate de trazactie pentru produse in anul 1 de conversie catre operatorul economic . – ce a facut obiectul investigatiilor autoritatilor italiene cu privire la fraudarea de produse ecologice – si catre alti 3 operatori economici de la care societatea mentionata a achizitionat produse agricole in vederea livrarii.
Acesta cu atat mai mult cu cat, in paralel, activitatea societatii reclamante a fost evaluata de catre RENAR in perioada 11-14.06.2012, care a identificat un numar de 12 neconformitati in activitatea acesteia dintre care 5 minore si 7 majore, cele majore fiind relatate si in cuprinsul adresei nr._/21.08.2012, ca fiind incalcari ale Regulamentului (CE) nr. 834/2007, cu mentiunea ca, la data controlului MADR, reclamanta nu a putut demonstra rezolvarea neconformitatilor, neputand prezenta un plan de actiuni corective sau preventiva, prin care sa raspunda evaluarii RENAR.
Cat priveste tematica controlului care s-ar fi comunicat tardiv reclamantei, este evident ca, in conditiile mai sus aratate, era pusa sub semnul intrebarii si capacitatea reclamantei de a indeplini in continuare competentele ce i s-au delegat, data fiind si sanctiunea retragerii acestora de care era susceptibila in caz contrar, conform prevederilor art.27 alin.8 din acelasi Regulament, si art.5 alin.1 lit.d din Ordinul nr.65/2010. În acest sens, potrivit art.27 alin.9 lit.d din Regulament, retragerea autorizației organismului de control intervine, inclusiv in situatia in care acesta nu mai indeplineste crieriile indicate la alineatul 5, potrivit carora, organismul de control trebuie sa probeze ca detine expertiza, echipamentul si infrastructura necesare pentru indeplinirea sarcinilor care i s-au delegat, si are un numar suficient de personal calificat, cu experienta in domeniu, dispoziție care se regăsește și în cuprinsul art.2 lit.c din Ordinul nr.65/2010.
Astfel, prin aceeași adresă nr._/21.08.2012, s-a făcut cunoscut reclamantei că nu dispune de numărul suficient de inspectori cu experiență în domeniu, acesta având la data finalizării controlului doar 7 inspectori angajați, dintre care 3 cu contracte pe o perioadă nedeterminată și 4 angajați la data de 10.07.2012, pe o perioadă de 30 de zile, proaspăt absolvenți. Aceasta în condițiile în care, numărul de operatori al reclamantei era la acea dată de 6.066, la care trebuia să se efectueze o inspecție fizică obligatorie, precum și inspecții suplimentare bazate pe evaluarea generală a riscului, conform dispozițiilor Regulamentului CE nr.889/2008.
Aspectul a fost detaliat prin nota care a stat la baza controlului, menționându-se că inspecțiile ce urmau a fi efectuate pe perioada 01.07._12, erau planificate cu un număr de 20 de inspectori față de cei 7 existenți la data controlului, și că din totalul celor 6066 de operatori – cu privire la care evidențele reclamantei nu coincid cu cele ale DAJ unde doar 2198 operatori au depus fișele de înregistrare, însă reclamanta a declarat anterior prin adresa nr.269/27.06.2013 că pentru toți cei 6066 de operatori există contracte active – s-au efectuat doar 14 controale dintre care 4 la operatori suspectați că sunt implicați în cazul de fraudă din Italia, cu toate că până la data de 10.07.2012 au fost planificate 625 de controale.
Având în vedere și faptul că din totalul de operatori menționați 1353 existau în sistem la sfârșitul anului 2011, iar diferența de peste 4000 de contracte au fost încheiate în anul 2012, precum și prevederile art.4 alin.1 lit. b din Ordinul nr.65/2010, potrivit cu care „primul control anunțat socotit de la data semnării contractului de inspecție și certificare trebuie efectuat în maximum 120 de zile”, s-a concluzionat că organismul nu poate îndeplini prevederile legale, cu atât mai mult cu cât planificarea inspecțiilor cuprinde perioada 01.07.2012 – 10.10.2012, iar perioada ce depășește 30 septembrie este în afara termenului menționat.
Or, în aceste condiții nu poate fi primit motivul reclamantei care a susținut că „a scăzut dramatic numărul de operatori care să necesite luarea de măsuri în acea perioadă”, precum și acela că nu a angajat personal suplimentar în perioada februarie – mai 2012, dată fiind starea de incertitudine în care s-a aflat până i s-a comunicat rezultatul contestației sale formulate împotriva deciziei inițiale de retragere a aprobării.
Așadar, reclamanta nu a adus practic nici un argument prin care să arate ca are personal suficient și capacitatea necesară pentru a efectua inspecțiile în termenul prevăzut de lege, iar în raport cu datele mai sus prezentate apare cu evidență incapacitatea sa de a face față fizic acestor inspecții, chiar dacă numărul de personal calificat ar fi fost majorat la 20 de inspectori așa cum a preconizat - din acest punct de vedere fiind irelevantă pretinsa suficiență a bazei materiale a societății, în sensul că pe lângă un autoturism aflat în dotare, conform constatărilor controlului, reclamanta ar fi dispus de încă două autoturisme deținute cu contract de comodat, care i-ar fi asigurat deplasarea pentru inspecțiile operatorilor săi.
În contextul deficiențelor majore semnalate, apar ca fiind irelevante și apărările principale reclamatei care combat constatarea că acesta nu ar fi pus la dispoziția echipei de control documentele solicitate cu ocazia controlului, încălcând astfel obligația prevăzută de art.27 alin.11 din Regulament, și art.4 alin.1 lit.d din Ordinul nr.65/2010, întrucât abaterea menționată este una minoră în raport cu celelalte încălcări constatate, eventuala constatare a inexistenței acesteia nefiind de natură să conducă la înlăturarea sancțiuni aplicate.
Concluzionând asupra aspectelor prezentate, fiind probată incapacitatea reclamantei de a face față sarcinilor delegate în calitate de organism de control, conform prevederilor legale menționate, precum și încălcarea legislației comunitare prin titlul definitiv concretizat Decizia nr._/11.05.2012, iar cu ocazia controlului efectuat în cauză aceasta nu a dovedit remedierea încălcărilor constatate conform acestei decizii - autoritatea pârâtă era îndreptățită să facă aplicarea dispozițiilor art.27 alin.8 și 9 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007, acordând reclamantei calificativul interzicerii „în cazul încălcărilor grave ale legislației comunitare și naționale în vigoare și constă în retragerea aprobarii organismului de inspectie si certificare pentru a-și desfasura activitatea de inspectie si certificare pe teritoriul Romaniei”, așa cum stipulează prevederile art.6 lit.e din Ordinul nr.65/2010.
Este de observat și faptul că, potrivit mențiunilor din aceeași Decizie anterioară nr._/11.05.2012, reclamanta a fost avertizată că ulterior aplicării sancțiunii avertismentului, în cazul unei viitoare abateri de la prevederile legislației naționale și comunitare, sancțiunea ce se va aplica va fi retragerea aprobării pentru activitatea de inspecție si certificare pe teritoriul Romaniei, potrivit dispozițiilor menționate.
În fine, sunt nefondate și susținerile reclamantei conform cărora sancțiunea nu ar subzista și prin faptul că, până în prezent, niciunul dintre organele care au efectuat cercetări penale împotriva sa, nu a constatat existența unor fapte penale în legătură cu fraudarea produselor ecologice, urmare a sesizării autorităților italiene – întrucât răspunderea penală este distinctă de răspunderea administrativă a reclamantei, care s-a concretizat în aplicarea sancțiunii administrative contestate în cauză, și care a fost antrenată, potrivit legii, exclusiv ca urmare a constatărilor controlului efectuat perioada 09- 13 iulie 2012.
În raport cu considerentele de fapt și de drept expuse, acțiunea reclamantei având ca obiect anularea deciziei nr._/22.08.2012 este nefondată și va fi respinsă ca atare, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată părții căzute în pretenții, conform art.274 C. proc civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta . Timișoara în contradictoriu cu pârâta M. A. și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Politici Agricole și Strategii, având ca obiect anulare act administrativ și suspendarea executării măsurilor dispuse.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi 25.07.2013 în ședință publică.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. A. B.
Red.M.I./02.09.2013
Tehnored. A.B./02.09.2013
5.ex./2 .>
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6595/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8320/2013.... → |
|---|
