Anulare act administrativ. Sentința nr. 436/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 436/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 530/59/2013
ROMÂNIAOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ – 15.05.2013
SENTINȚA CIVILĂ NR.436
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 29.10.2013
PREȘEDINTE:M. C. D.
GREFIER:M. T.
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta .. în contradictoriu cu pârâții C. Național pentru Combaterea Discriminării și H. D. D., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă în reprezentarea reclamantei avocat F. A., pârâtul H. D. D. personal, asistat de avocat K. F., lipsă fiind pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei depune la dosar note de ședință, un exemplar comunicându-se reprezentantului pârâtului H. D. D..
Instanța, pune în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinare de către pârâtul H. D. D., pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Reprezentantul pârâtului H. D. D. solicită admiterea excepției.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea excepției.
Instanța, respinge excepția inadmisibilității acțiunii față de împrejurarea că este o cale de atac a unei hotărârii pronunțate de un organ jurisdicțional, care nu presupune efectuarea unei plângeri prealabile, pe de o parte întrucât organul jurisdicțional s-a desesizat prin pronunțarea hotărârii și nu mai poate dispune prin urmare nici o altă măsură în cauză și, pe de altă parte, întrucât termenul de atac este de 15 zile, fiind imposibilă exercitarea procedurii prealabile pentru care dreptul comun stipulează un termen de 30 de zile.
Instanța, pune în discuția părților, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Național pentru Combaterea Discriminării.
Reprezentanta reclamantei pune concluzii de respingere a excepției arătând că acesta este emitentul actului contestat.
Reprezentantul pârâtului H. D. D. solicită respingerea excepției.
Instanța, admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Național pentru Combaterea Discriminării București, având în vedere că acesta este organul jurisdicțional care a soluționat sesizare, neavând calitate de parte în litigiu. Prin urmare, scoate din cauză acest pârât.
Reprezentantul pârâtului H. D. D. solicită încuviințarea probei testimoniale pentru a dovedi faptul că pârâtul a suferit numeroase crize epileptice.
Reprezentanta reclamantei arată că se opune probei ca fiind nerelevantă în cauză.
Instanța respinge proba privind administrarea probei testimoniale, proba nefiind concludentă, în cauză nefiind contestată starea de sănătate a pârâtului.
Nemaifiind alte cererii de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului H. D. D. pune concluzii de respingere a cererii, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, la data de 15.05.2013 sub nr.530,59/2013, reclamanta .. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii nr. 193/17.04.2013, emisă de C. Național pentru Combaterea Discriminării, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată că numitul H. D. D. a fost angajat al .. și a ocupat postul de manipulant mărfuri în perioada 22.03._12, data la care a intervenit concedierea angajatului pentru motive care nu țin de persoana salariatului și anume pentru motivul prevăzut la art. 65 al. 1 din Codul Muncii, desființarea locului de muncă/postului ocupat de salariat. Decizia de concediere a fost întocmită și emisă cu respectarea tuturor prevederilor legislației în vigoare, a contractului individual de muncă și cu respectarea tuturor termenelor legale.
Se mai arată că, începând cu a doua jumătate a anului 2012, pe fondul situației economico-financiare precare, societatea angajatoare a decis reorganizarea activității ca urmare a dificultăților economice existente în vederea atenuării efectelor acestei situații. Astfel, în urma analizării activității proprii, societatea a constatat că se impune adoptarea unor măsuri de reorganizare și eficientizare a activității, în sensul utilizării la randament maxim a resurselor umane, tehnice si financiare. Aceste măsuri au drept scop reorganizarea societății și, în mod evident, nu vizează persoana vreunuia dintre angajați.
În aceste condiții și pentru atingerea scopului propus, conducerea societății a adoptat o . măsuri ce se impuneau în acest scop (măsuri privind eficientizarea activității societății). Printre aceste măsuri se numără și cea privind desființarea postului de manipulant mărfuri ocupat de domnul H. D. D., precum și încetarea contractului individual de muncă a unui alt salariat (așa cum rezultă din statul de salarii pe luna noiembrie 2012 în comparație cu cele pe lunile octombrie 2012 și septembrie 2012) și reducerea timpului de muncă în cazul altui angajat (așa cum rezultă din actul adițional nr.221/22.06.2012 la contractul individual de muncă al doamnei B. M.).
În vedere dovedirii susținerilor, depune organigrama societății, atât înainte de încetarea contractelor individuale de muncă, la care a făcut referire, cât și ulterior.
Se menționează că desfacerea contractului de muncă al domnului H. D. D. s-a efectuat în baza art. 65 din Codul Muncii, adică din considerente ce nu țin de persoana salariatului sau statutul său de persoană cu handicap, așa cum reiese din Decizia nr. 240/24.10.2012.
Având în vedere cele arătate mai sus, se solicită a se observa că desființarea postului de manipulant mărfuri a apărut ca o necesitate a societății, desființarea acestui post fiind efectivă, având la baza o cauza reală și serioasă, fără să reprezinte un act de discriminare pe bază de dizabilitate în condițiile în care și alți salariați au fost supuși unor măsuri de încetare a contractelor lor de muncă cu reclamanta.
Astfel, raportându-se la susținerile petentului că societatea reclamantă ar fi dispus concedierea petentului din considerente ce țin de un presupus conflict cu conducerea societății sau statutul salariatului ca persoană cu dizabilități, se menționează că acestea sunt neadevărate și nesustenabile. Selecția posturilor care vor fi desființate reprezintă o prerogativă exclusivă a angajatorului, legiuitorul dându-i dreptul să decidă asupra posturilor care trebuie înființate, respectiv desființate în scopul eficientizării activității sale.
Mai mult, C. Național pentru Combaterea Discriminării nu a respectat prevederile procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor și anume a prevederilor art.77 alin.1 din Procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor, parte integrantă a Ordinului nr.144/2008 emis de această autoritate în sensul că s-a depășit termenul de 90 de zile de la formularea sesizării (sesizarea fiind formulată Ia data de 26 noiembrie 2012) în cadrul căruia Colegiul Director avea obligația legală să adopte hotărârea de soluționare a sesizării, hotărâre care a fost adoptată la data de 17.04.2013.
Reclamanta mai arată că hotărârea respectivă nu a fost nici până în prezent comunicată în original în termenul de 15 zile de la adoptare, astfel cum prevede art.77 alin.2 din Procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor aceasta fiindu-i transmisă prin fax la data de 29 aprilie 2013.
În ceea ce privește motivele de fapt menționate în hotărârea pe care prin prezenta cerere solicită anularea, se solicită a se observa următoarele: - susținerile domnului D. D. H. reiterate în Hotărârea nr. 193/17.04.2013 conform cărora reclamanta nu a mai dorit să îl primească la locul de muncă, precum și cele care se referă la faptul că decizia de concediere i-a fost înmânată în ziua unei crize de epilepsie sunt complet neadevărate, salariatul desfășurându-și activitatea curentă în cadrul societății, iar decizia de concediere nu a avut nicio legătură cu handicapul său și cu siguranță nu a fost înmânată în ziua vreunei crize; - în toată perioada în care domnul D. D. H. a fost salariat, acesta a beneficiat de tratament special și adecvat bolii de care suferea, dar aspecte de ordin economico-financiare au determinat desființarea postului său alături de încetarea contractelor de muncă ale altor salariați și modificarea unui contract de muncă în contract de muncă cu timp parțial.
Din toate elementele prevăzute mai sus, este necesar a se observa că protejarea persoanelor cu handicap împotriva discriminării acestora nu semnifică favorizarea lor față de alți salariații, iar câtă vreme aceștia din urmă au fost afectați de situația economico-financiara a societății, un salariat cu handicap care a fost afectat și el de măsura reorganizării societății nu se află decât într-o poziție similară celorlalți angajați, adică într-o poziție nediscriminatorie.
Așadar se solicită a se reține ca nu s-a făcut în niciun fel dovada faptului că în speța de față ar exista un act de discriminare, așa cum este prevăzut de art. 2 al Ordonanței nr. 137/2000 și pe cale de consecința măsura angajatorului care a desființat un post, pentru a proteja interesele societății sale, el fiind de altfel singurul în măsura să se pronunțe asupra oportunității unei astfel de măsuri, nu poate constitui contravenție în sensul prevăzut de art. 6 al Ordonanței nr. 137/2000, și pe cale de consecință, solicită a se constata că măsura dispusa de C.N.C.D. și adusă la cunoștința reclamantei prin hotărârea nr. 193/17.04.2013 a cărei anulare o solicită este nelegală și netemeinică.
De asemenea, în mod cu totul abuziv, prevederi ale hotărârii au fost date publicității și astfel a apărut într-o publicație online un articol care a adus serioase prejudicii de imagine societății reclamante, fiind mai departe preluat de alte publicații online.
Prin întâmpinare, pârâtul H. D. D. a solicitat pe cale de excepție inadmisibilitatea cererii întrucât nu au fost respectate dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004, iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
La acest termen, excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârât și excepția lipsei calității procesuale pasive au fost soluționate în sensul respingerii celei dintâi și în sensul admiterii celei de a doua excepții, pentru considerentele prezentate în practicaua sentinței de față.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma susținerilor părților și în conformitate cu dispozițiile legale incidente, Curtea constată că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prin Hotărârea nr.193/17.04.2013, emisă de C. Național pentru Combaterea Discriminării, a fost constatată fapta de discriminare în sarcina ., în conformitate cu prevederile art.2 alin.1 și art.6 lit.a din OG nr.137/2000, reținându-se că încetarea raportului de muncă al numitului H. D. D. s-a produs ca urmare a dizabilității acestuia, constând în epilepsie.
Societatea reclamantă critică reținerea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării susținând în esență că încetarea raportului de muncă s-a produs ca urmare a reorganizării societății, dovada fiind, în opinia sa, modificarea survenită în organigrama societății, din care rezultă încetarea contractului individual de muncă a unui alt salariat și reducerea timpului de muncă în cazul altui angajat.
În primul rând trebuie menționat că în cauză nu se contestă gradul de handicap al pârâtului H. D. D. și nici faptul că acesta a suferit mai multe crize de epilepsie la locul de muncă ori în afara acestuia.
În al doilea rând, Curtea observă că într-adevăr organigrama la data de 30.11.2012 este diferită de organigrama de la data de 30.12.2012 (filele 36 și 37 din dosar), în sensul că, în afară de pârâtul H. D., nu mai apare ca angajată numita D. M.. Această împrejurare nu demonstrează însă că persoanei menționate i-ar fi încetat contractul de muncă ca efect al reorganizării, în condițiile în care reclamanta nu a depus decizia de încetare a raportului de muncă pentru a verifica temeiul juridic și motivele de fapt și nici o eventuală hotărâre a asociaților prin care să se fi luat vreo măsură de reorganizare a societății.
Nici împrejurarea că reducerea timpului de muncă în cazul altui angajat, așa cum rezultă din actul adițional nr.221/22.06.2012 (fila 92 din dosar), nu confirmă existența unei reorganizări reale care să fi fost determinată de problemele economice, întrucât reducerea timpului de muncă s-a produs ca efect al schimbării funcției și al specificului noii funcții, numita B. M. devenind contabil, după ce anterior a ocupat postul de agent de vânzări. Că este așa o dovedește împrejurarea că, așa cum rezultă din actul adițional invocat de societatea reclamantă (fila 92), salariul persoanei căreia i s-a redus programul de muncă a rămas același, de vreme ce celelalte clauze ale contractului individual de muncă au rămas neschimbate.
Odată stabilit că încetarea raportului de serviciu nu a avut intervenit ca efect al încetării raportului de muncă, trebuie stabilit dacă această încetare constituie o discriminare, având drept justificare gradul de handicap al pârâtului.
Cu privire la acest aspect, C. Național pentru Combaterea Discriminării a considerat dovedită discriminarea atât din starea de fapt, constând în accentuarea bolii în perioada anterioară încetării raportului de muncă, cât și din împrejurarea că, în urma luării legăturii cu administratorul societății, acesta ar fi afirmat către un consilier CNCD următoarele expresii: „luați-l dumneavoastră și angajați-l, dacă vă este milă” și „nu vreau să fac pușcărie dacă i se întâmplă ceva.”
Curtea apreciază că aceste afirmații, consemnate în nota telefonică întocmită de consilierul CNCD, nu fac dovada prin ele înseși a existenței unei discriminări la data încetării raportului de muncă, fiind necesar a le corobora și cu starea de fapt și dispozițiile legale în vigoare. Curtea observă pe de o parte că reclamanta nu a contestat veridicitatea afirmațiilor și, pe de altă parte, că nu a adus probe care să demonstreze că încetarea raportului de muncă a intervenit ca urmare a reorganizării, așa cum îi revenea obligația potrivit art.272 din Codul muncii (Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.)
Este adevărat că prezentul litigiu nu constituie un litigiu de muncă, însă problemele care sunt supuse analizei derivă din încetarea raportului de muncă.
Curtea observă că starea de fapt nu este contestată, fiind acceptat de părți că pârâtul a avut o criză de epilepsie la aceeași dată la care s-a dispus concedierea, angajatorul negând doar că această împrejurare ar fi avut vreo relevanță la luarea deciziei.
Ori existența crizei de epilepsie la data concedierii, coroborată cu lipsa dovezilor vizând luarea unei hotărâri anterioare de reorganizare și cu dispozițiile art.72 din Ordinul CNCD nr.144/2008 (persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare), confirmă că reclamantul a fost victima unei discriminări. Sunt prin urmare incidente dispozițiile art. 2 alin 1 și 3 din OG nr.137/2000, potrivit cărora prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de … handicap, boală cronică necontagioasă, …, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice, fiind discriminatorii, … prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor menționate.
Sunt de asemenea incidente și dispozițiile art.6 din ordonanța menționată, care califică drept faptă contravențională discriminarea unei persoane pentru motivul că aparține unei anumite … unei categorii defavorizate, … într-un raport de muncă și protecție socială…, manifestată în … încheierea, suspendarea, modificarea sau încetarea raportului de muncă;
Curtea nu neagă posibilitatea unui angajator de a concedia o persoană care nu mai corespunde din punct de vedere medical, însă aceasta poate interveni în condițiile strict reglementate de legislația muncii, respectiv în conformitate cu dispozițiile art.61 alin.1 lit. c din Codul muncii, potrivit cărora angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului, în cazul în care, prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului. Cum în cauză nu a fost respectată această procedură, singura aptă să verifice capacitatea de muncă a unei persoane, este evidentă discriminarea în speța de față.
Având în vedere considerentele menționate, constatând neîntemeiată acțiunea, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.18 din Legea nr.554/2004, urmează a o respinge ca atare.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va obliga reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâtul H. D. D., în cuantum de 2.765 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității cererii formulate de reclamanta ..
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Național pentru Combaterea Discriminării București și respinge cererea față de acesta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea formulată de reclamanta .., în contradictoriu cu pârâtul H. D. D., având ca obiect anularea Hotărârii C.N.C.D. nr.193/17.04.2013, ca fiind neîntemeiată.
Obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.765 lei, reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 29.10.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. C. DASCĂLUMARINELA T.
RED:M.C.D./06.12.2013
TEHNORED:M.T./06.12.2013
5.ex./SM/emis 3 .>
Se comunică:
- reclamanta - .., - Timișoara, ., jud. T.
- pârât - C. Național pentru Combaterea Discriminării, - București, P-ța V. M. nr.1 3-, Sector 1
- pârât - H. D. D., - Timișoara, ..25, .. av. K. F.)
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1444/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4367/2013.... → |
|---|
