Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr. 9099/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9099/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 8015/30/2011
ROMÂ N I AOPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ – 11.02.2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 9099
Ședința publică din 8 octombrie 2013
PREȘEDINTE: R. P.
JUDECĂTOR: R. O.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER: M. L.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții P. M. Timișoara și M. Timișoara prin Primar în contradictoriu cu pârâții C. Vișinel și C. M. împotriva sentinței civile nr.3451/30.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică de către grefier se prezintă consilier juridic S. V. în reprezentarea reclamanților recurenți și avocat Kașai M. în reprezentarea pârâților intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței întâmpinare din partea pârâților.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamanților solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței primei instanțe în sensul admiterii cererii reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată pe care le va solicita pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 21.11.2011 sub dosar nr._, reclamanții P. mun. Timișoara și M. Timișoara au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții C. V. și C. M., anularea autorizației de construire nr. 134/08.02.2011 emisă de Primăria mun. Timișoara, având ca beneficiari pe cei doi pârâți, pentru executarea lucrărilor de construire „Construcții pentru locuințe. Refațadizare imobil”, pentru imobilul situat în Timișoara, . nr.22, înscris în CF col. nr. 935 nr. top 42, suspendarea executării autorizației de construire nr. 134/08.02.2011 în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3451/30.10.2012 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul T. a respins cererea formulată de către reclamanții P. M. Timișoara, M. Timișoara Prin Primar în contradictoriu cu pârâții C. V. și C. M., și a obligat reclamanții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4100 lei reprezentând onorariu expert.
În motivare s-a reținut că prin autorizația de construire nr. 134/08.02.2011 emisă de P. mun. Timișoara, având ca beneficiari pe pârâții C. Vișinel și C. M., s-a autorizat executarea lucrărilor de construire „Construcții pentru locuințe. Refațadizare imobil” pentru imobilul situat în Timișoara, . nr.22, imobil înscris în CF nr. 935 nr. top 42.
In principal, reclamanții invocă nelegalitatea autorizației de construire prin acea că la data la care s-a solicitat emiterea acestui act administrativ, exista o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care se dispunea demolarea lucrării executate ilegal constând în executare placaje pe fațada clădirii. Astfel, în condițiile în care exista această hotărâre, eliberarea autorizației de construire s-a făcut ilegal, fiind incidente dispozițiile art. 7 alin.9 din Legea nr. 50/1991.
Conform acestei dispoziții legale: „Autorizația de construire se emite dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute prin prezenta lege. Autoritatea emitentă a autorizației nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existența, în momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești privind imobilul - teren și/sau construcții -, responsabilitatea aparținând solicitantului.”
In primul rând, așa cum rezultă din formularea acestui articol, se au în vedere litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, privind imobilul, teren și/sau construcții. In cazul de față, litigiul invocat de către reclamanți s-a finalizat la data de 03.11.2009, iar cererea pentru eliberarea autorizației de construire a fost depusă la data de 26.11.2010, la un an de la încheierea litigiului. In altă ordine de idei, pârâții nu pot invoca faptul că nu au cunoscut existența acestui litigiu, întrucât au avut calitatea de reclamanți în dosarul nr._ soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 960/03.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. Nu în ultimul rând, art. 7 alin.9 din Legea nr.50/1991 are în vedere exonerarea de responsabilitate a autorității emitente a autorizației de construire, în situația în care la momentul emiterii acesteia, ar exista pe rolul instanțelor judecătorești, litigii între cel care solicită autorizația și terțe persoane.
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 7 alin.9 din Legea nr.50/1991, invocate de către reclamanți.
In ceea ce privește legătura dintre litigiul ce a format obiectul dosarului nr._ și prezentul litigiu, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr._/13.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 417/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul T. și decizia civilă nr.960/03.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții M. Timișoara prin primar și Consiliul Local al mun. Timișoara, fiind obligați pârâții C. Vișinel și C. M. la demolarea lucrării ilegal executate constând în executare placaje pe fațada clădirii din Timișoara, . nr.22 și aducerea imobilului la starea inițială. Instanța de fond a hotărât în acest sens, întrucât pârâții au fost sancționați contravențional prin procesul verbal de contravenție nr. 64/657/08.07._ pentru încălcarea autorizației de construire nr. 335/15.12.2003 în sensul că au executat unele placaje ce nu erau cuprinse în proiectul inițial. Întrucât aceștia nu au intrat în legalitate cu privire la aceste lucrări și nici nu au adus imobilul la starea inițială, instanța a admis cererea M. Timișoara și a Consiliului Local al mun. Timișoara privind obligarea pârâților la demolarea lucrărilor executate ilegal.
Prin cererea depusă la 26.11.2010, pârâții C. Vișinel și C. M. au solicitat eliberarea autorizației de construire pentru refațadizare imobil, în acest sens fiind emisă autorizația de construire nr.134/08.02.2011. Așa cum rezultă din documentația depusă în vederea obținerii autorizației, din susținerile reclamanților și din raportul de expertiză tehnică, lucrările ce urmează a fi executate în temeiul acestui act administrativ, respectă normele legale în materie de urbanism, astfel că singurul motiv pentru care a fost promovată prezenta acțiune, este cel referitor la existența pe rolul instanțelor a unor litigii la momentul emiterii autorizației de construire, aspect ce a fost înlăturat de tribunal, pentru motivele menționate în aliniatele anterioare.
Referitor la punerea în executare a sentinței civile nr._/13.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, tribunalul a reținut că aceasta a fost pusă în executare, fiind demolate lucrările executate în afara legii, împrejurare ce rezultă și din fotografiile depuse la dosar, dar mai ales din cuprinsul expertizei tehnice, unde se menționează că la data constatărilor placajele executate ilegal, conform procesului verbal de contravenție nr. 64/657/08.70.2004, nu s-au regăsit a fi existente pe fațadă, ceea ce confirmă cele susținute de pârâți.
Având în vedere cele ce preced, instanța a constatat că potrivit art. 2 alin.2 din Legea nr.50/1991: „Autorizația de construire se emite în baza documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, elaborată în condițiile prezentei legi, în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii ”, iar din probele administrate rezultă că autorizația de construire nr. 134/08.02.2011 respectă aceste prevederi, motiv pentru care, în temeiul art. 12 din Legea nr. 50/1991 coroborat cu art. 18 din Legea nr. 554/2004 va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
In temeiul art. 274 Cod procedură civilă a obligat reclamanții la plata către pârâți a cheltuielilor de judecată constând în onorariu expert, în cuantum de 4100 lei. Deși au fost solicitate și cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat, în cauză nu s-a făcut dovada acestora.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții P. M. Timișoara și M. Timișoara prin Primar, prin care au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivare se arată că în mod eronat și netemeinic prima instanța a respins prezenta cerere de chemare în judecata, reținând ca, în prezenta speța nu sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. 9 din Legea nr. 50/1991, republicata, fără a avea în vedere faptul ca, la data solicitării autorizației de construire exista o hotărâre judecătoreasca definitiva și irevocabila prin care s-a dispus demolarea imobilului din Timișoara, Bv. C. D. L. nr. 22.
Ori, în mod eronat prima instanța, a înlăturat aspectul de nelegalitate legat de existenta unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin care s-a dispus demolarea imobilului din Timișoara, Bv. C. D. L. nr. 22, fără a avea în vedere faptul ca, nu se poate autoriza o construcție asupra căreia s-a statuat în mod irevocabil ca este edificata în mod ilegal.
Solicită a se observa faptul că, expertul nu a precizat care sunt actele potrivit cărora acesta trage concluzia că la data efectuării constatărilor nu s-au regăsit pe fațadă placajele la care se referă Sentința Civilă nr._/13.10.2008 rămasă definitivă prin Decizia Civilă nr. 417/A/04.05.2009 și irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 960/2009.
Având în vedere punctul de vedere al expertului în sensul că, prin autorizația de construire nr. 134/08.02.2011 s-a dorit de fapt . toate lucrările de finisaj exterior, ar fi fost util ca expertul să determine dacă planșele cu situația existentă prezentate la dosarul aferent Autorizației de construire nr. 134/08.02.2011 prezintă situația reală existentă la fața locului în momentul solicitării emiterii autorizației de construire.
Se menționează că, pentru imobilul situat în Timișoara .. 22, înscris în C.F. nr. 935, nr. top. 42 a fost emisa autorizația de construire nr. 134/08.02.2011 pentru executarea lucrărilor de construire " Construcții pentru locuințe. Refatadizare imobil ", având ca beneficiari pe C. Vișinei și C. M..
În condițiile în care exista o hotărâre judecătoreasca de demolare, definitiva și irevocabila, investita cu formula executorie, eliberarea autorizației de construire nr. 134/08.02.2011 s-a făcut în mod nelegal, neținându-se seama de titlul executoriu existent.
In mod greșit, prima instanță a apreciat în baza unor fotografii, faptul ca, Sentința civila nr._/13.10.2008 rămasa definitiva prin Decizia civila nr. 417/A/04.05.2009 a Tribunalului T. și irevocabila prin Decizia civila nr. 960/03.11.2009 a Curții de Apel Timișoara nr. 960/03.11.2009 a fost pusa în executare, la dosarul cauzei nefiind depus un proces verbal prin care sa se constate punerea în executare a hotărârilor judecătorești mai sus arătate.
In aceste condiții, având în vedere ca, prima instanța nu a avut dovezi Ia dosarul cauzei din care sa rezulte punerea în executare a hotărârilor judecătorești mai sus arătate, se poate concluziona că, prima instanța nu a invocat niciun motiv concret de netemeinicie a acțiunii introductive, respingând acțiunea instituției noastre fără nici un temei legal, motivând lacunar hotărârea, ceea ce practic echivalează cu o nemotivare.
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
În considerente se arată că susținerea recurenților prezenta și în cuprinsul motivelor de recurs, se refera la o pretinsa încălcare a dispozițiilor titlului executoriu Sentința civila nr._/13.10.2008, rămasa definitiva prin Decizia civila nr.417/A/04.05.2009 și irevocabila prin Decizia civila nr.960/03.11.2009 a Curți de Apel Timișoara.
Prin Sentința civila nr._/13.10.2008, rămasa definitiva prin Decizia civila nr.417/A/04.05.2009 și irevocabila prin Decizia civila nr.960/03.11.2009 a Curți de Apel Timișoara, a fost admisă acțiunea formulata de reclamanții M. Timișoara prin Primar și Consiliul Local al M. Timișoara, parații C. M. și C. V. fiind obligați la demolarea lucrării executate ilegal, constând în executarea unor placaje pe fațada clădirii din Timișoara. .,nr.22 și aducerea imobilului la situația anterioara.
Recurentele arată ca atâta vreme cât pârâții nu s-ar fi conformat dispozițiilor Sentinței civile nr._/13.10.2008, rămasă definitivă prin Decizia civila nr.417/A/04.05.2009 și irevocabila prin Decizia civila nr.960/03.11.2009 a Curți de Apel Timișoara, in sensul desființării construcțiilor executate ilegal, nu putea fi emisă autorizația de construire nr.134/08.02.2011.
Se arata ca, construcțiile supuse desființării, au fost menționate în cuprinsul Procesului-verbal de contravenție nr.64/657/08.07.2004 al Primăriei M. Timișoara și au constat în placaje executate la fațada clădirii (pag.1 din p.v.64/657/08.07.2004).
Totodată,lucrările ce fac obiectul AC 134/08.02.2011, sunt diferite de cele avute în vedere în cadrul P.V. de contravenție 64/656/08.07.2004.
Conform Certificatului de Urbanism (CU )1563/22.04.2010, lucrările pentru care s-a solicitat autorizarea constau în:refacerea finisajelor exterioare și recompunerea limbajului decorativ.
Aceasta lucrare se refera în mod cert la ancadramentele golurilor, cornișa case, un balcon și scara de acces.
Întrucât soclul este realizat din piatra prelucrata de culoare bej, "se recomanda a fi folosit același material și pentru restul fațadei".
Pe toate planurile de "refatadizare imobil"se specifica :țigla de culoare neagra la acoperiș; placaj cu piatra în câmp continuu pentru fațade(toate laturile); placaj cu piatra naturala prelucrata la ancadamentele golurilor de ferestre și uși; tâmplărie lemn natur;
Totodată, în vederea obținerii autorizației de construire, au fost emise următoarele acte administrative cu caracter individual: Acordul nr._/05.10.2010 a Inspectoratului Teritorial în Construcții T.-vizând acordul de modificare al construcției existente din Timișoara, .,nr.22; Aviz nr.809 din 10.08.2010 emis de Serviciul de salubrizare din cadrul Primăriei Timișoara; Aviz protecția Mediului și Aviz I.S.C.;
Serviciul Autorizări din cadrul Primăriei solicita serviciului juridic din cadrul aceleiași instituții situația imobilului din Timișoara ., nr.22 și primește răspuns prin Adresa UR-2010-7148/01.04.2012 în care se specifica"în evidentele noastre nu figurează litigii cu privire la imobilul din Timișoara, ., nr.22, înscris în CF colectiv nr._-C1 (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 935 UAT Timișoara nr. top 42-C. Vișinei".
Ca urmare, Serviciul Autorizări a eliberat în mod corect și legal Autorizația de construire nr.134/08.02.2011 privind lucrările de refațadizare imobil zona A situat în Timișoara, ., nr.22.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin. (6)din Legea nr.554/2004, "autoritatea publica emitenta a unui act administrativ unilateral nelegal poate sa solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice".
Principiul revocabilității actelor administrative nelegale este de necontestat dar revocabilitatea nu poate fi discreționara și trebuie să intervină într-un termen rezonabil cu luarea în considerare a eventualei așteptări legitime a reclamantei, precum și balanța între interesul public de salvgardare a legalității și interesele celui vizat în menținerea unei situații stabile.
Astfel, posibilitatea de a revoca un act administrativ individual, care, prin ., a produs efecte juridice specifice altei ramuri de drept, constituie o nesocotire a dreptului la justiție garantat de art.6 C.E.D.O.
Din aceasta perspectiva solicită a se observa faptul ca cererea formulata de reclamante nu are nici un fel de justificare legala, câtă vreme acestea nu dovedesc în ce consta condiția protejării interesului public de salvgardare al legalității în raport cu interesul paraților ce deriva din calitatea de proprietari al imobilului.
Art.7 alin.9 din Legea 50/1991-republicata și actualizata - privind autorizarea executarea lucrărilor de construcții coroborat cu art.46 alin.4 din Ordinul nr.839/2009-actualizat - pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, invocat și de reclamanți, nu își găsește aplicabilitatea in speța, întrucât nu este vorba despre un, litigiu, ce presupune un proces în curs de desfășurare, astfel:"autoritatea administrației publice locale/competente, potrivit legii, emitenta a autorizației de construire/desființare, nu este responsabila pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existenta la momentul emiterii actului a unor litigii aparținând solicitantului, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, privind imobilul - teren și/sau construcții, situație în care responsabilitatea revine exclusiv solicitantului, cu excepția cazului în care litigiul este notat în cartea funciara și este evidențiat în extrasul de carte funciara depus de solicitant."
Totodată se arată faptul că, Autorizația de construire nr. 134/08.02.2011 emisa de P. M. Timișoara, a avut la baza o . avize emise de autorități publice, care au analizat și avizat favorabil întreaga documentați întocmita în vederea obținerii autorizației de construire, fiind achitate toate taxele legale și întocmita documentația corespunzătoare.
Dreptul de a construi se află în strânsă - legătură cu exercitarea dreptului de proprietate asupra unui imobil, drept garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului.
In practica CEDO, amintim Cauza Hotărârea din 23 noiembrie 2000 - Cauza ex. Regele Greciei și alții C. G. „O măsură de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor trebuie să păstreze un just echilibru între ingerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Dorința de a asigura un asemenea echilibru se reflectă în structura art. 1 în ansamblul său, deci și în faza a ll-a, care trebuie citită în lumina principiului consacrat de prima frază. În special, trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat de orice măsură prin care o persoană este privată de proprietatea sa."
Limitarea dreptul de a construi, se impune a fi justificată de rațiuni publice importante,insa prin păstrarea un just echilibru între ingerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, în caz contrar drepturile individuale având un caracter iluzoriu.
Apreciază că recurenții au procedat în mod discreționar și arbitrar, contrar intereselor legitime ale pârâților, solicitând revocarea autorizației de construire, câtă vreme aceștia au urmat procedura legala de autorizare și obținere inclusiv a avizelor prealabile autorizării din partea altor autorități publice, autorizația de construire având la baza un referat semnat de același colectiv care a solicitat în mod paradoxal anularea autorizației de construire.
In concluzie, întreg demersul pârâților pentru obținerea Autorizației de construire nr.134/08.02.2011 a fost unul legal, în concordanta cu starea de fapt a imobilului, cu cerințele urbanistice și edilitare din zona și cu respectarea dispozițiilor Sentinței civile nr._/13.10.2008 a Judecătoriei Timișoara, rămasa definitiva prin Decizia civila nr. 417/A/04.05.2009 a Tribunalului T. și irevocabila prin Decizia civila nr. 960/03.11.2009 a Curții de Apel Timișoara, având ca obiect"obligație de a face", în sensul ca am desființat placajele aflate pe fațada imobilului, in mod voluntar, aspect constatat și de către expertul desemnat în cauza.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurent cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
În cuprinsul motivelor de recurs reclamanții au invocat în principal nelegalitatea emiterii autorizației de construire nr. 134/08.02.2011 față de împrejurarea că la data când s-a formulat cererea pentru emiterea acestei autorizații a existat o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care s-a dispus demolarea lucrării executate ilegal constând în executare placaje pe fațada clădirii.
Recurenții au apreciat că au fost astfel încălcate dispozițiile art. 7 alin. 9 din Legea nr. 50/1991.
În fapt, Curtea constată că prin sentința civilă nr._/13.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._ care a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 417/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul T. și decizia civilă nr. 960/03.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost admisă acțiunea reclamanților M. Timișoara prin Primar și Consiliul Local al M. Timișoara și au fost obligați pârâții C. Vișinel și C. M. să demoleze lucrarea ilegal executată constând în executare placaje pe fațada clădirii din Timișoara, Bv.C.D L. nr. 22 și aducerea imobilului la starea inițială. Aceste hotărâri judecătorești au fost pronunțate ca urmare a constatărilor făcute în cadrul procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 64/657/08.07.2004 conform cărora s-a reținut că pârâții au executat unele placaje care nu erau cuprinse în proiectul inițial încălcând astfel autorizația de construire nr. 335/15.12.2003, ținându-se seama și de împrejurarea că pârâții nu au intrat în legalitate și nici nu au adus imobilul în starea inițială.
La data de 26.11.2010 pârâții intimați din acest dosar au formulat o cerere de eliberare a autorizației de construire pentru refațadizare imobil, fiind emisă de către reclamanți autorizația de construire nr. 134/08.02.2011.
Curtea constată că în fața primei instanțe a fost administrată proba cu expertiza tehnică specialitatea construcții iar din raportul de expertiză depus la dosarul cauzei rezultă că placarea pereților fațadelor clădirii nu se regăsește pe teren, astfel că pârâții intimați au respectat dispozițiile procesului verbal de contravenție nr. 64/656/08.07.2004.
Prin urmare, din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză rezultă că lucrările ilegal executate privind placajele de pe fața clădirii, vizate de sentința civilă nr._/13.10.2008 a Judecătoriei Timișoara rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 417/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul T. și decizia civilă nr. 960/03.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, au fost înlăturate de către pârâți, imobilul fiind adus în starea inițială.
Din cuprinsul înscrisurilor existente la dosarul cauzei, precum și din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că lucrările de construcție ce fac obiectul autorizației de construire nr. 134/08.02.2011 a cărei anulare se solicită se referă la refacerea finisajelor exterioare în afară de soclu și acoperiș. Față de împrejurarea că din analiza efectuată de către expert a rezultat că la data efectuării constatărilor de către acesta placajele executate ilegal de către pârâți nu s-au mai regăsit a fi existente pe fațadă, Curtea costată că sentința civilă nr._/13.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 417/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul T. și decizia civilă nr. 960/03.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost pusă în executare, fiind demolate lucrările executate nelegal.
Astfel fiind, nu mai există nici o legătură între lucrările executate nelegal de către pârâți la care face referire sentința civilă nr._/13.10.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 417/04.05.2009 pronunțată de Tribunalul T. și decizia civilă nr. 960/03.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și emiterea autorizației de construire nr. 134/08.02.2011.
De asemenea, Curtea constată că prima instanță a reținut în mod corect că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 7 alin. 9 din legea nr. 50/1991, conform cărora autorizația de construire se emite dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute prin prezenta lege. Autoritatea emitentă a autorizației nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existența în momentul emiterii actului a unor litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești privind imobilul-teren și/sau construcții, responsabilitatea aparținând solicitantului.
Ipoteza vizată de aceste prevederi legale nu se aplică în speța de față câtă vreme litigiul invocat de reclamanți era finalizat încă din data de 03.11.2009 iar cererea formulată de pârâți pentru eliberarea autorizației de construire a fost depusă la data de 26.11.2010, deci la un an de la încheierea litigiului. În plus, conform articolului anterior menționat, autoritatea emitentă a autorizației de construire este exonerată de responsabilitate în ipoteza în care la momentul emiterii acesteia ar exista pe rolul instanțelor de judecată litigii între cel care solicită emiterea autorizației și terțe persoane.
Pentru considerentele anterior expuse Curtea va respinge recursul formulat de către reclamanți ca neîntemeiat și va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții P. M. Timișoara și M. Timișoara prin Primar în contradictoriu cu pârâții C. Vișinel și C. M. împotriva sentinței civile nr.3451/30.10.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._ .
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 octombrie 2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
R. PĂTRURODICA OLARUDIANA D.
GREFIER
M. L.
Red.DD – 01.11..2013
Tehnored LM – 01.11.2013
2 expl
Prima instanță – Tribunalul T.
Judecător – G. B..
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1053/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6831/2013.... → |
|---|
