Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1053/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1053/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 4085/30/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1053
Ședința publică din data de 13 martie 2013
Președinte: C. L.
Judecător: Dr. C. P.
Judecător: C. M. Dica
Grefier: N. B.
Pe rolse află soluționarea recursului declarat de către pârâta-recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Orașului Jimbolia, împotriva sentinței civile nr. 2957/18.09.2012, pronunțată de către Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul-intimat O. Z., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat C. E. pentru reclamantul-intimat, lipsă fiind pârâta-recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului-intimat depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța nr. 15/12.03.2013, reprezentând onorariu avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului-intimat solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civile de față, constată că prin sentința civilă nr. 2957/18.09.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul T. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Jimbolia.
A admis acțiunea formulată de reclamantul O. Z. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Jimbolia.
A dispus anularea deciziei de calcul nr. 8550/23.03.2012, emisă de Administrația Finanțelor Publice Jimbolia.
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Jimbolia la restituirea către reclamant a taxei de poluare în cuantum de 5.640 lei.
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Jimbolia la plata către reclamant a sumei de 43,3 lei, cheltuieli de judecată constând în taxe de timbru.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut:
În temeiul art. 137 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta AFP Jimbolia nu este întemeiată, în condițiile în care la această instituție a fost achitată taxa de poluare, în urma stabilirii de către aceasta prin decizie a obligației de plată și cuantumului ei, neavând relevanță bugetul în contul căreia se constituie venit, întrucât doar în sarcina celui care a încasat o taxă se poate naște o eventuală obligație de restituire a acesteia. Așa fiind, excepția invocată a fost respinsă.
Reclamantul O. Z. a achiziționat la mâna a doua un autoturism marca Ford Focus, cu nr. de identificare WF0BXXGCDBXK44537, înmatriculat pentru prima data pe teritoriul Germaniei la data de 18.04.2000.
În vederea utilizării autoturismului în România, reclamantul a demarat procedurile de înmatriculare a acestuia, conform prevederilor art. 11 din OUG nr. 195/2002 - privind circulația pe drumurile publice, fiind nevoit să achite o taxă de 5.640 lei - cu titlu de taxă pe poluare pentru autovehicule.
Prin Decizia nr. 24 din 14.11.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 9/2011, s-a stabilit că … 2. Procedura de contestare prevăzută de art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod”.
Ori, potrivit dispozițiilor art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, această decizie este obligatorie, motiv pentru care nu se impune parcurgerea procedurii administrative prealabile.
Potrivit dispozițiilor art. 117 alin. 1 lit. d Cod procedură fiscală: „Se restituie, la cerere, debitorului … sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”.
Analizând, în continuare, legalitatea actelor și a măsurilor contestate, Tribunalul a constatat că problema litigioasă pe care o ridică speța, este aceea de a stabili dacă legislația internă – care condiționează înmatricularea autovehiculului achiziționat de reclamant, dintr-un stat membru al Uniunii Europene, de plata taxei de poluare - este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.
Potrivit prevederilor art. 110 par. 1 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene (fostul art. 90 par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene) - în continuare Tratatul - „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.
Scopul instituirii art. 110 (ex. art. 90) din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar, iar domeniul său de aplicare vizează impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
În ce privește raportul dintre legislația internă și legislația comunitară, precum și modul de soluționare a eventualelor conflicte ce apar între aceste categorii de norme, instanța de fond a constatat că, potrivit art. 148 din Constituția României - urmare a aderării la Uniunea Europeană - prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2). Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 (alin. 4).
Aceste obligații au fost reafirmate și prin Legea nr. 157/2005 - de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
În jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene s-a statuat, în mod constant, că dreptul comunitar constituie o ordine juridică independentă - care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior (a se vedea, spre ex., decizia Curții în cauza C./Enel [1964]); totodată, că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea respectivelor norme pe cale administrativă sau pe calea unei proceduri constituționale (a se vedea, spre ex., decizia Curții în cauza Simmenthal [1976]).
În speță, examinând conformitatea dispozițiilor OUG nr. 50/2008, cu prevederile art. 110 paragraful 1 din TFUE, Tribunalul a constatat că, răspunzând întrebărilor preliminare adresate de Tribunalul Sibiu, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat în cauza C-402/09 (T. vs Statul român) că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Ori, potrivit prevederilor OUG nr. 50/2008, criteriul în funcție de care se datorează taxa pe poluare, este acela al primei înmatriculări a autoturismului în România.
Se ivește, astfel, o discriminare între categoria vehiculelor second-hand achiziționate din țară (în privința cărora înmatricularea pe numele noului proprietar se face fără plata taxei) și categoria vehiculelor second-hand achiziționate din afara țării – inclusiv din spațiul comunitar (în privința cărora înmatricularea este condiționată de plata taxei).
Însă, o astfel de discriminare este de natură a descuraja achiziționarea autoturismelor second-hand din spațiul comunitar, constituind o piedică în libera circulație a mărfurilor și venind în contradicție cu prevederile art. 110 TFUE.
În atare situație, Tribunalul, constatând incompatibilitatea reglementărilor interne cu normele dreptului comunitar, a procedat la înlăturarea acestora.
Pentru motivele arătate, Tribunalul a admis acțiunea și a anulat decizia de calcul nr. 8550/23.03.2012, emisă de Administrația Finanțelor Publice Jimbolia, fiind restituită către reclamant taxa de poluare în cuantum de 5.640 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a instituției pârâte, s-a dispus obligarea acesteia la plata către reclamant, a sumei de 43,3 lei cheltuieli de judecată, constând în taxe de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrației Finanțelor Publice Jimbolia, reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T., solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul constatării lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Jimbolia, iar pe fond respingerea acțiunii.
În motivarea acțiunii se arată că soluția instanței de fond este greșită, în ceea ce privește reținerea calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice Jimbolia, în cauză aceasta revenind organului care a încasat taxa de poluare și care o deține în prezent, respectiv Administrația Fondului pentru Mediu București.
Astfel, taxa de poluare respectivă s-a făcut venit la bugetul Fondului pentru mediu gestionat de Administrația Fondului pentru Mediu București, fiind virată încă de la sfârșitul lunii în care a fost efectuată plata în contul deschis la Trezoreria Sectorului 6 București pe numele Administrației Fondului pentru Mediu București.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, actualizată, „taxa pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, (…) constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu”.
De asemenea, potrivit art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008, actualizată, „taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu”.
Conform art. 3 alin. 5 și 6 din HG nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, „taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal” însă, „în ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 „Disponibil al fondului pentru mediu”, deschis pe numele Administrației Fondului pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6, sumele colectate în contul prevăzut la alin. 4”.
Prin urmare, Administrația Finanțelor Publice Jimbolia nu poate fi obligată la restituirea taxei de poluare achitată de reclamant, întrucât acest organ fiscal nu deține în prezent această sumă în conturile Trezoreriei Jimbolia.
În consecință, în temeiul art. 64-66 Cod procedură civilă, recurenta arată titularul obligației de restituire a sumei reprezentând taxa de poluare, acesta fiind în exclusivitate Administrația Fondului pentru Mediu București.
Asupra fondului cauzei, acțiunea reclamantului trebuia respinsă, având în vedere că la data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr. 9/6.01.2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în M. Of. nr. 17 din 10.01.2012, prin care s-a abrogat OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Prin acest act normativ nou au fost aduse modificări majore și esențiale cu privire la cadrul legal al instituirii taxei pe emisiile poluante ale autovehiculelor în ceea ce privește sfera de aplicare a acesteia, anumite elemente în modul de taxare și introducerii reglementărilor care dau posibilitatea recuperării diferențelor de taxă apărute prin aplicarea noilor prevederi, dar mai ales în ceea ce privește înlăturarea caracterului indirect discriminatoriu, prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului.
O primă modificare majoră, introdusă de Legea nr. 9/2012, este cea privitoare la aplicarea unitară a taxării autovehiculelor pentru care se solicită una dintre operațiunile de înmatriculare/reînmatriculare prevăzute la art. 4 din lege, indiferent de proveniența acestora, înlăturându-se astfel favorizarea indirectă a autoturismelor second-hand autohtone. Pentru un autovehicul, modul de calcul al taxei va fi identic, indiferent dacă taxa va fi achitată la momentul primei înmatriculări în România (fără distincție între un autovehicul produs în țară sau străinătate ori dacă este nou sau vechi) sau la prima transcriere a dreptului de proprietate.
Totodată, s-a soluționat problema autovehiculelor înmatriculate înainte de 1 ianuarie 2007, când nu se percepea taxa, sau după această dată, care au fost scutite sau exceptate de la plata ei, pentru care s-a introdus obligativitatea plății la prima transcriere a dreptului de proprietate. Așadar, taxa pentru emisiile provenite de la autovehicule va fi plătită, o singură dată, în mod nediscriminatoriu de către toți cei care achiziționează autovehicule și le înmatriculează, dar și de către cei care au achiziționat autovehicule, dar pentru care nu a fost achitată taxa.
Taxa se calculează pe baza unor criterii obiective: tipul motorizării, capacitatea cilindrică, emisia de C02 și norma de poluare, luându-se în considerare și deprecierea autoturismului. Astfel, pentru condiții identice, taxa pentru emisiile provenite de la autovehicule va avea același cuantum, indiferent că este vorba de un autovehicul second-hand, care se înmatriculează pentru prima dată în România, sau un autovehicul second-hand înmatriculat în România și pentru care se transcrie dreptul de proprietate, dar pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule sau taxa pe poluare pentru autovehicule. Prin introducerea modificărilor la elementele avute în vedere la calcul, care permit astfel taxarea corectă și reală a poluatorilor, bazată pe cantitatea de emisii cu impact asupra mediului produsă de aceștia, se ajunge, în anumite cazuri, la reducerea taxei cu circa 25% față de cuantumul rezultat prin aplicarea prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere că și autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România de la 1 ianuarie 2007 și până la . Legii nr. 9/2012 au fost supuse unei sarcini fiscale similare, respectiv la prima înmatriculare a acestora a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în temeiul art. 2141 -2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule, în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, cu completările și modificările ulterioare, pentru acestea nu se va achita taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule la prima transcriere a dreptului de proprietate, dacă se poate face dovada achitării acesteia, cu excepția cazului in care aceste taxe au fost restituite contribuabililor prin sentințe judecătorești.
Un alt element consacrat în noua reglementare este taxarea echitabilă, prin acordarea posibilității solicitării restituirii diferenței dintre valoarea taxei calculată conform noilor prevederi și cuantumul taxei plătite, ca taxa specială de prima înmatriculare sau ca taxa de poluare.
Persoanele care au plătit taxa care sancționa poluarea produsă în circulație, cu ocazia înmatriculării autovehiculului, indiferent că aceasta s-a efectuat în baza prevederilor art. 2141- 2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (pentru autovehiculele înmatriculate de la 1 ianuarie 2007 și până la 30 iunie 2008), sau în baza prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, pot solicita restituirea diferenței de cuantum, rezultată în urma aplicării noii modalități de calcul la elementele avute în vedere la momentul înmatriculării.
Dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012 oferă o soluție legala cauzei deduse judecații, drept pentru care solicită instanței sa le rețină ca pertinente și concludente în judecarea cauzei.
Cât privește eventuala invocare de către reclamantă sau de către instanța de judecată, din oficiu, a unei pretinse „aplicări retroactive a prevederilor art. 12 din Legea nr. 9/2012”, învederează faptul că aceasta chestiune a fost tranșată, în mod extrem de clar, de către Curtea Constituționala a României, care, în repetate rânduri, în soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, normă similară art. 12 din Legea nr. 9/2012, prin care se dispunea restituirea diferenței între suma achitata de contribuabil cu titlu de taxă speciala pentru autovehicule și cuantumul taxei pe poluare calculată conform Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, prin Deciziile nr. 499/2009, nr. 802/2009, nr. 834/2009, nr. 1596/2009 si nr. 1152/2010, a respins excepțiile de neconstituționalitate invocate, stabilind faptul că aceste prevederi legale nu încalcă principiul neretroactivității legii, întrucât Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu cuprinde dispoziții de natură a duce la concluzia că instituie o nouă taxă, ci doar redefinește taxa specială pentru autoturisme și autovehicule. Redefinirea unei taxe, printr-un act normativ distinct față de cel inițial, nu echivalează cu instituirea unei noi taxe, atât timp cât natura juridică a celor două taxe este identică.
Pentru identitate de rațiune, nici prevederile art. 12 din Legea nr. 9/2012 nu sunt neconstituționale, ele neîncălcând principiul neretroactivității legii.
Având în vedere aceste principii ale universalității și unicității taxei, întrucât reclamanta nu dovedește faptul că autovehiculul în cauză ar fi exceptat în mod legal de plata taxei, potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 9/2012, recurenta apreciază că instanța de judecată nu poate stabili, pe cale jurisprudențială, un nou caz de exceptare de la plata taxei legal datorate, doar pentru motivul că ea a fost achitată la o anumită dată sau că a fost promovată acțiune anterior intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012, un astfel de caz echivalând cu instituirea, pe cale jurisprudențială, a unei inadmisibile discriminări pozitive a acestor autovehicule înmatriculate pentru prima dată în România de la 1 ianuarie 2007 și până la . Legii nr. 9/2012, care astfel ar fi exceptate de la plata taxei, în mod evident discriminatoriu, neîntemeiat, artificial, abuziv și fără nicio justificare.
Cât privește Hotărârea pronunțată de C.J.U.E. pe 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09 loan T., apreciază că aceasta a devenit caducă și inaplicabilă în raport cu noua reglementare legală în vigoare în prezent, cu aplicabilitate imediată.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 3041 Codul de procedură civilă.
Reclamanta-intimată nu a depus întâmpinare, deși a fost citată cu această mențiune.
Examinând recursul promovat de pârâta-recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Jimbolia, prin raportare la motivele invocate, la probele administrate în cauză și la dispozițiile art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041 Codul de procedură civilă, Curtea apreciază că este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În speță, raportul juridic dedus judecății constă în pretenția reclamantei de a i se restitui taxa de poluare încasată de Administrația Finanțelor Publice Jimbolia și a cărei restituire a fost refuzată de această autoritate fiscală.
Prin decizia nr. 24/14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a statuat că „procedura de contestare prevăzută de art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod”.
Având în vedere caracterul obligatoriu al acestei decizii a instanței supreme, Curtea constată că nerespectarea de către reclamantă a cerinței de formulare a contestației împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare nu poate conduce la sancționarea acesteia prin pierderea dreptului la restituirea taxei în litigiu.
Reclamanta a formulat o cerere de restituire a taxei de poluare, astfel încât, în condițiile în care Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâta-recurentă, este nefondată.
Prin calitate procesuală pasivă se înțelege identitatea între persoana pârâtului și cea a debitorului din raportul juridic dedus judecății.
Din dispozițiile legale privitoare la plata taxei pentru emisiile poluante rezultă că ea este calculată, stabilită și impusă prin acte emise de organele fiscale, iar contestarea ei este posibilă numai în fața organelor fiscale, cu respectarea dispozițiilor din Codul de procedură fiscală.
În cauză, taxa pentru emisiile poluante a fost plătită de reclamantă la Administrația Finanțelor Publice Jimbolia, iar această autoritate administrativă a refuzat restituirea taxei la cererea reclamantei.
Împrejurarea că taxa pentru emisiile poluante reprezintă venit la bugetul Fondului pentru Mediu, iar Administrația Fondului pentru Mediu gestionează sumele respective nu conduce la concluzia că autoritățile fiscale, care calculează și impun plata taxei pentru emisiile poluante, nu au calitate procesuală pasivă.
Pe de altă parte, reclamantei nu îi poate fi opusă relația dintre pârâta Administrația Finanțelor Publice Jimbolia și Administrația Fondului pentru Mediu, ea având un raport juridic cu instituția care i-a impus taxa pentru emisiile poluante și i-a refuzat restituirea acesteia.
Astfel, Curtea apreciază că Administrația Finanțelor Publice Jimbolia are calitate procesuală pasivă în speță, motiv pentru care reține legalitatea respingerii acestei excepții de către instanța de fond.
În cauză, reclamanta nu pune în discuție o discriminare directă permisă de dispozițiile Legii nr. 9/2012, modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, căci, din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin Legea nr. 9/2012, modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, nu face vreo deosebire între autovehicule în funcție de proveniența lor sau între proprietarii acestor vehicule în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Fiind datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat, taxa în discuție nu stabilește un tratament diferențiat pe baza criteriilor menționate, astfel încât nu poate fi considerată direct discriminatorie, după cum, de altfel, a constatat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin hotărârea din 07.04.2011, dată în cauza T. C-402/09 și publicată la 28.05.2011 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, pct. 36.
Reclamanta se prevalează de caracterul indirect discriminatoriu al taxei instituite prin Legea nr. 9/2012, modificată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, susținând că ea descurajează importul de autovehicule de ocazie din statele membre ale Uniunii Europene, sens în care este relevantă comparația între autovehiculele similare, cu caracteristici identice, înmatriculate pe teritoriul României anterior intrării în vigoare a menționatului act normativ și cele importate ulterior.
În acest sens, prin hotărârea din 07.04.2011, dată în cauza T. C-402/09, pct. 58-59, analizând neutralitatea taxei pe poluare instituite prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, în varianta sa inițială, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că „reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală”. Totodată, a arătat că, „în aceste condiții, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”, respectiv că „deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”. La pct. 53 a precizat că „astfel, articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 TFUE, 30 TFUE și 34 TFUE”.
În aceeași hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut, analizând neutralitatea taxei instituite prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, în varianta inițială, în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate, că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
În această cauză, Curtea a analizat art.110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene din perspectiva versiunii inițiale a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 (paragrafele nr. 28 și 29 din hotărârea T.). Cu toate acestea, hotărârea menționată este aplicabilă, în speță, deoarece a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională și trebuie valorificată de către judecătorul național, iar o astfel de valorificare nu încalcă principiul „tempus regit actum”.
Dacă intervin acte normative noi după interpretarea unei norme comunitare de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, este necesar a se stabili dacă modificările legislației naționale, ulteriore interpretării Curții de Justiție a Uniunii Europene, corespund sau nu normei comunitare, așa cum a fost ea interpretată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene.
Caracteristica esențială a taxei de poluare, instituită prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, privitoare la faptul că era impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România cu excluderea de la plata ei pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior instituirii acesteia, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C-263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27), a rămas neschimbată până în prezent.
Atât în cauza T., cât și în cauza N., s-a reținut, de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, că nu este respectat principiul poluatorul plătește, dat fiind că taxa de poluare se aplica doar autoturismelor de ocazie importate. În opinia Curții de Justiție a Uniunii Europene, obiectivul protecției mediului poate fi atins prin instituirea unei taxe anuale care nu ar mai favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate.
Deși Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prevede, la art. 4 alin. 2, obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene, prin art. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 79 din 31 ianuarie 2012, a fost suspendată aplicarea acestei dispoziții, cu începere de la data intrării în vigoare a ordonanței, până la data de 1 ianuarie 2013.
Totodată, art. 2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012 dispune următoarele: „contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pot solicita restituirea acesteia.
Sumele prevăzute la alin. 1 se restituie la cererea contribuabilului, adresată organului fiscal competent, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător, cu excepția prevederilor art. 124 din respectiva ordonanță”.
Prin urmare, deși la data plății taxei în litigiu legislația națională era conformă normei comunitare, ulterior, ca o consecință a adoptării Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, legislația națională a devenit, retroactiv, respectiv de la data intrării în vigoare a Legii nr. 9/2012, neconformă cu norma comunitară, iar considerentele expuse de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cauza T. și în cauza N. sunt valabile și în cazul taxei pentru emisiile poluante, achitată în temeiul Legii nr. 9/2012, la o dată anterioară modificării ei prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012. Având în vedere argumentele Curții Europeane de Justiție, redate în cele două hotărâri, precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, obligarea reclamantei la plata taxei pentru emisiile poluante și condiționarea înmatriculării autoturismului achiziționat de aceasta dintr-un stat membru al Uniunii Europene de plata acestei taxe încalcă prevederile art.110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene.
Astfel, apare temeinică soluția primei instanțe de admitere a acțiunii reclamantei și de obligare a pârâtei Administrația Finanțelor Publice Jimbolia la restituirea sumei percepute de la reclamant cu titlu de taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse anterior, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul formulat de pârâta-recurentă ca neîntemeiat.
Față de dispozițiile art. 274 alin. 1 Codul de procedură civilă, Curtea va obliga recurenta Administrația Finanțelor Publice Timișoara la plata către intimatul O. Z. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, constând din onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de către pârâta-recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T. în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Orașului Jimbolia, împotriva sentinței civile nr. 2975/18.09.2012, pronunțată de către Tribunalul T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu reclamantul-intimat O. Z..
Obligă recurenta la plata către intimat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 13 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. L. Dr. C. P. C. M. Dica
Grefier,
N. B.
Red. C. L./05.04.2013
Tehnored.N.B/ 2 ex. /05.04.2013
Primă instanță: Tribunalul T. – R. M. L.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 736/2013.... | Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr.... → |
|---|
