Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 5/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 53/115/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 5 decembrie 2013
P.:A. P.
JUDECĂTOR:Ș. E. P.
JUDECATOR:R. C.
GREFIER:G. K.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent C. L. B. Nou împotriva sentinței civile nr. 1870/17.06.2013, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimată T. M., având ca obiect anulare act emis de autorități publice.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimată T. M., iar pentru pârâtul recurent C. L. B. Nou se prezintă avocat L. A. C..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin registratura instanței a fost depusă la dosar la data de 2.12.2013 de către reclamanta intimată T. M., întâmpinare din care se comunică 1 exemplar cu reprezentanta recurentului.
Reprezentanta pârâtului recurent depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 lei și dovada achitării onorariului avocațial.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și rejudecând cauza respingerea cererii de anulare a HCL nr.51/2012 ca netemeinică, conform motivelor invocate în scris la dosar, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1870/17.06.2013, pronunțată în dosar nr._ Tribunalul C.-S. a admis cererea formulată de către reclamanta ȚUGMEANU M. în contradictoriu cu pârâtul C. L. B. NOU PRIN PRIMAR și a anulat Hotărârea nr.51/12.12.2012 emisă de C. L. B. Nou.
A suspendat executarea Hotărârii nr.51/12.12.2012 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, fără cheltuieli de judecată.
Din probele administrate în cauză, tribunalul a reținut că prin Hotărârea nr.51/12.12.2012 adoptată în ședința extraordinară a Consiliului L. B. Nou din data de 12.12.2012, s-a constatat încetarea de drept a mandatului de consilier local a reclamantei Țugmeanu M. (fila 5 dosar).
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a formulat, în temeiul art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 plângere prealabilă (fila 6 dosar).
Examinând legalitatea actului administrativ contestat, tribunalul a reținut că acesta a fost adoptat cu încălcarea dispozițiilor legale, având în vedere următoarele:
În conformitate cu prevederile art.39 din Legea 215/2001, „(1) C. local se întrunește in ședințe ordinare, lunar, la convocarea primarului. (2) C. local se poate întruni si in ședințe extraordinare, la cererea primarului sau a cel puțin unei treimi din numărul membrilor consiliului.(3) Convocarea consiliului local se face in scris, prin intermediul secretarului unității administrativ-teritoriale, cu cel puțin 5 zile înainte ședințelor ordinare sau cu cel puțin 3 zile înainte de ședințele extraordinare. Odată cu notificarea convocării, sunt puse la dispoziție consilierilor locali materialele înscrise pe ordinea de zi.(4) In caz de forța majora si de maxima urgenta pentru rezolvarea intereselor locuitorilor comunei, orașului sau municipiului sau in alte situații stabilite de regulamentul de organizare si funcționare a consiliului local, convocarea consiliului local se poate face de îndată.(5) In invitația la ședința se vor preciza data, ora, locul desfășurării si ordinea de zi a acesteia.(6) Ordinea de zi a ședinței consiliului local se aduce la cunoștința locuitorilor comunei sau ai orașului prin mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate.(7) In comunele sau orașele in care cetățenii aparținând unei minorități naționale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor ordinea de zi se aduce la cunoștința publica si in limba materna a cetățenilor aparținând minorității respective.(8) In toate cazurile convocarea se consemnează in procesul-verbal al ședinței.”
Tribunalul a observat că ședința extraordinară din data de 12.12.2012 a fost convocată de către primarul comunei, potrivit Dispoziției nr.55/07.12.2012, având trei puncte pe ordinea de zi respectiv: dezbaterea proiectelor de hotărâre privind acceptarea donației oferită de pompierii voluntari din Zangberg, proiect de hotărâre privind completarea anexei la Hotărârea nr.51/16.11.2012 privind stabilirea taxelor special instituite pe raza comunei B. nou pentru perioada 01.12._13, întrebări și interpelări (fila 71 dosar).
Potrivit procesului verbal din data de 12.12.2012, ordinea de zi, prevăzută în Dispoziția nr.55/07.12.2012 a fost suplimentată cu încă zece (10 ) proiecte de hotărâri (filele 72-76 dosar).
Potrivit dispozițiilor art.43 alin.1 din Legea nr.215/2001, suplimentarea ordinii de zi se poate face numai pentru probleme urgente care nu pot fi amânate până la ședința următoare.
Examinând titlurile celor 10 proiecte de hotărâri, dintre care 4 proiecte de hotărâri aveau ca obiect încetarea de drept a mandatelor consilierilor locali din partea Forumul Democrat al Germanilor din România, Tribunalul a constatat că nici unul din cele 10 proiecte de hotărâri introduse suplimentar pe ordinea de zi nu îndeplinește condiția urgenței, prevăzute de art.43 alin.1 din Legea administrației publice locale, cu atât mai mult cu cât ședința din data de 12.12.2012 era o ședință extraordinară (ceea ce presupune deja o urgență) a cărei ordine de zi fusese deja stabilită în data de 07.12.2012, dată la care cele 10 proiecte de hotărâri puteau fi prevăzute, în măsura în care adoptarea acestora ar fi fost considerată urgentă.
Cu privire la „urgența” proiectului de hotărâre privind constatarea încetării mandatului de consilier al reclamantei, Tribunalul reține că, prin adresa primarului cu nr.973/02.11.2012, i s-a solicitat reclamantei, în scris, în temeiul art. 6 alin.1 lit g din Legea nr.176/2010 ,,un punct de vedere” (fila 32 dosar).
De la data de 02.11.2012, data solicitării punctului de vedere, până la data de 07.12.2012, data întocmirii convocatorului pentru întrunirea ședinței extraordinare, era timp suficient pentru a introduce pe ordinea de zi a ședinței și proiectul de hotărâre privind constatarea încetării mandatului de consilier local al reclamantei, dacă se considera că această problemă este întra-adevăr una urgentă.
Ca atare, prin suplimentarea ordinii de zi a unei ședințe extraordinare a consiliului în condițiile în care aceasta nu a fost determinată existența unor probleme urgente, care nu suportă amânare, pârâtul a încălcat dispozițiile art.43 alin.1 din Legea nr.215/2001.
Examinând conținutul hotărârii contestate, Tribunalul a observat că aceasta a fost adoptată având în vedere expunerea de motive a primarului cât și rapoartele comisiei de specialitate și avizul secretarului.
Potrivit dispozițiilor art.43 alin.2 din Regulamentul de organizare și funcționare al Consiliului L. B. Nou, proiectele de hotărâri vor fi însoțite de o expunere de motive și vor fi redactate în conformitate cu normele de tehnică legislativă.
Din coroborarea acestor prevederi cu dispozițiile art.44 alin.1 din Legea nr.215/2011, rezultă că se supun dezbaterii, în vederea adoptării de hotărâri, proiectele de hotărâri inițiate de primar sau consilieri locali.
Potrivit dispozițiilor art.30 din Legea nr.24/2000 expunerile de motive constituie instrumente de prezentare și motivare ale noilor reglementări propuse, respectiv, în cazul de față, a proiectului de hotărâre.
În ce privește proiectul depus în xerocopie la fila 39 dosar, acesta este nedatat și nesemnat de către președinte, astfel încât nu poate fi calificat astfel.
Astfel fiind, Hotărârea nr.51/2012, nu a fost adoptată în baza vreunui proiect de hotărâre ci în baza unei expuneri de motive a primarului din data de 11.12.2012 (fila 37 dosar).
Tribunalul a reținut și faptul că deși în hotărârea contestată se menționează că s-au avut în vedere și rapoartele comisiei de specialitate și avizul secretarului, prin probele administrate pârâtul nu a făcut dovada existenței valabile a acestora.
Ca atare, și sub acest aspect, hotărârea adoptată este nelegală, aceasta neavând ca temei un proiect de hotărâre ci o simplă expunere de motive.
De asemenea, Tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art.82 din Legea 393/2004, nerespectarea declarației privind interesele personale, în termenul legal, atrage suspendarea de drept a mandatului până la depunerea declarației; refuzul depunerii declarației privind interesele personale atrage încetarea de drept a mandatului.
În speța de față, Tribunalul a constatat
că nu se poate reține refuzul reclamantei de a depune declarația de interese, întrucât, din probele administrate în cauză, nu rezultă că reclamanta s-ar fi exprimat explicit (verbal sau în scris), în sensul de a refuza să depună declarația de interese.
Ca atare, Tribunalul a constatat că Hotărârea nr.51/12.12.2012 a fost adoptată și cu încălcarea prevederilor art.82 alin.2 din Legea nr.393/2004, astfel că acțiunea reclamantei este întemeiată și a fost admisă.
Pe cale de consecință, Tribunalul a admis și cererea reclamantei privind suspendarea executării hotărârii contestate, având în vedere considerentele anterior enunțate, care fac dovada îndeplinirii condiției cazului bine justificat.
Cu privire la condiția pagubei iminente, Tribunalul a constatat că aceasta este îndeplinită, apreciind că încetarea mandatului a 4 consilieri locali (adoptată la ședința extraordinară din 12.12.2012) de la aceeași formațiune, respectiv Forumul Democrat al Germanilor din România, perturbează grav funcționarea consiliului local, prin influențarea deciziilor ce urmează a fi adoptate exclusiv de un număr de 5 consilieri, din numărul total de 9 consilieri locali, aleși prin vot.
Pe cale de consecință, a admis cererea de suspendare a executării Hotărârii nr.51/12.12.2012, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Împotriva sentinței civile nr. 1870/17.06.2013, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._ a declarat recurs pârâtul recurent C. L. B. Nou, care a solicitat modificarea sentinței și respingerea acțiunii, în temeiul art.304 pct.4, 7-9 C.pr.civ.
În motivare se arată că hotărârea atacată este netemeinică, instanța de contencios administrativ nefiind îndreptățită să analizeze oportunitatea adoptării unei hotărâri de consiliu local prin care se constată încetarea de drept a unui ales local, o atare măsură implicând substituirea sa puterii deliberative în analiza oportunității adoptării actului administrativ și în alegerea momentului emiterii sale.
În ce privește prev.art.6 lit.c și g din Legea nr.176/2010, se învederează că instanța a făcut o greșită aplicare acestor dispoziții în speță, în condițiile în care din probatoriul administrat a rezultat că reclamanta a îndeplinit calitatea de viceprimar al comunei B. timp de 8 ani, însă nu a intenționat niciodată să depună declarația de interes personal, iar încetarea mandatului său s-a constatat a fi intervenit de drept potrivit art.82 alin.2 din Legea nr.393/2004, fiind astfel exclus abuzul de drept în pronunțarea acestei hotărâri.
Se subliniază că nu a fost îngrădit dreptul reclamantei de a depune declarația de interes personal, fiindu-i adusă la cunoștință obligația de a o depune prin adresa comunicată la 2.11.2012.
În fine, se susține că nu sunt întrunite condițiile impuse de art.15 alin.1 din Legea nr.554/2004 pentru suspendarea executării HCL nr.51/12.12.2012 până la soluționarea irevocabilă a cauzei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului, susținând că hotărârea consiliului local a fost adoptată cu încălcarea disp.Legii nr.176/2010, în speță art.6 alin.1 lit.g și art.10 lit.c și f, că au fost încălcate prev.art.39 din Legea nr.215/2001 prin adoptarea hotărârii într-o ședință extraordinară a consiliului local, în condițiile în care nedepunerea declarației de interes nu putea fi considerată o problemă de maximă urgență, de vreme ce nici alți aleși locali nu au depus declarațiile de interese reglementate de Legea nr.176/2010, că reclamanta nu a refuzat vreodată să depună o atare declarație, nefiind solicitată de către secretarul comunei, ori de către inspectorul de integritate pentru depunerea declarației.
Se mai susține că în mod legal a fost admisă și cererea de suspendare a executării hotărârii de consiliul local, precum și că măsura de încetare a mandatului se înscrie într-o tendință a administrației locale din cadrul comunei, de înlăturare a aleșilor locali ce formează majoritatea semnificativă în consiliul local, membri ai Forumului Democrat al Germanilor din România.
Intimata subliniază că nu a refuzat depunerea declarațiilor de avere și interese prevăzute de Legea nr. 176/2010, însă după data la care i s-a solicitat prin notificare depunerea acestora registrul de intrări – ieșiri al Primăriei comunei a fost retras de la sediu de către primar, după cum rezultă din depozițiile martorilor M. P. A. (secretarul comunei) și Rank R. (agent fiscal), audiați în dosar nr._ al acestei instanțe.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, precum și prin aplicarea art.304, 3041 C.pr.civ., instanța constată că acesta este fondat.
Din cuprinsul hotărârii de consiliu local ce face obiect al acțiunii rezultă că aceasta a fost emisă în temeiul art.82 alin.2 din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleșilor locali, iar prin acest act C. L. al comunei B. Nou a constatat încetarea de drept a mandatului de consilier local reclamantei, având în vedere expunerea de motive a primarului comunei, raportul comisiei de specialitate și avizul secretarului comunei.
Într-adevăr, în cazul aleșilor locali este reglementată, prin art.74 și urm. din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleșilor locali, obligația acestora de a-și face publice interesele personale, printr-o declarație de interese personale, ce se depune la secretarul comunei, urmând a fi păstrată într-un dosar special denumit „registru de interese”.
Declarația de interese personale este un act unilateral distinct față de declarația de interese reglementată de Legea nr.176/2010, având conținut diferit față de aceasta din urmă, fiind destinată a fi păstrată de o altă entitate decât Agenția Națională de Integritate (secretarul comunei, care gestionează „registrul de interese”), precum și un termen diferit de completare, aceasta trebuind să fie depusă în termen de 15 zile de la data declarării consiliului local ca legal constituit, conform art.79 alin.1 lit.a din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleșilor locali, în timp ce declarația de interese se depune în temeiul Legii nr.176/2010 în termenele arătate mai sus.
Astfel cum am arătat, hotărârea consiliului local ce face obiect al acțiunii a fost emisă ca urmare a omisiunii reclamantei de a întocmi declarația de interese personale reglementată de Legea nr.393/2004, iar nu ca urmare a omisiunii acestuia de a completa declarația de interese guvernată de Legea nr.176/2010. Prin urmare, nelegalitatea hotărârii nu s-ar putea constata ca urmare a neîndeplinirii obligației de a oferi consultanță pentru completarea rubricilor din declarație, în temeiul art.6 alin.1 din Legea nr.176/2010, astfel cum eronat susține reclamanta, regimul juridic al declarației de interes personal fiind stabilit exclusiv în Legea nr.393/2004 privind Statutul aleșilor locali.
În speță nu s-ar putea reține, astfel cum a considerat prima instanță, că nerespectarea obligației de depunere a declarației de interes personal de către reclamantă în termenul reglementat de art. 79 din Legea nr.393/2004 ar atrage doar suspendarea mandatului de consilier local, până la depunerea declarației.
Este adevărat că o atare consecință (suspendarea de drept a mandatului) este reglementată de art. 82 alin. 1 din Legea nr.393/2004. Este de reținut însă că situația creată prin suspendarea de drept a mandatului de consilier local, intervenită la momentul expirării termenului de depunere a declarației de interes personal, reglementat de art. 79 din aceeași lege nu poate fi perpetuată la nesfârșit, căci ar fi de natură să pună sub semnul întrebării legalitatea hotărârilor adoptate de consiliul local și însăși buna funcționare a acestuia.
Prin urmare, cu scopul de a elimina echivocul creat prin omisiunea reclamantei de a depune, în interiorul termenului reglementat de art. 79 din Legea nr.393/2004, declarația de interes personal, în mod legal Primarul comunei B. a solicitat acesteia prin notificare să-și exprime punctul de vedere, pentru a se constata astfel dacă omisiunea în discuție este neintenționată, putând fi remediată, ori reprezintă, în fapt, un refuz implicit de depunere a declarației, susceptibil să intre în sfera de aplicare a art.82 alin.2 din menționata lege.
Astfel, se constată că potrivit art.82 alin.2 din menționata lege, „refuzul depunerii declarației privind interesele personale atrage încetarea de drept a mandatului” alesului local. Or, hotărârea ce face obiect al acțiunii a fost emisă tocmai în aplicarea acestei dispoziții legale, rezultând astfel că aceasta a fost adoptată doar pentru a se constata că mandatul de consilier local al reclamantei a încetat de drept, ex lege, fără ca organul deliberativ, consiliul local, să aibă vreun rol decizional în privința acestei măsuri.
Probatoriul administrat în cauză atestă că în cazul reclamantei încetarea de drept a mandatului survenise la momentul constatării acestei stări de fapt prin hotărârea de consiliu local nr.51/12.12.2012, căci aceasta refuzase, cel puțin în mod tacit, să depună declarația privind interesele personale, în condițiile reglementate de art.79 din Legea nr.393/2004.
Într-adevăr, se poate constata că după alegerile locale din 10.06.2012, s-a constituit legal C. L. al comunei B. Nou, rezultând că potrivit art.79 alin.1 lit.a din Legea nr.393/2004, reclamanta avea obligația de a depune la secretarul comunei, ori la persoana delegată pentru îndeplinirea atribuțiilor de secretar, declarația de interese personale, în termen de 15 zile de la data declarării consiliului ca legal constituit. Reclamanta nu susține în speță că ar fi depus o atare declarație în termenul astfel stabilit, însă contestă că ar fi refuzat depunerea sa.
Or, la fila 32 din dosarul primei instanțe a fost depusă adresa comunicată reclamantei sub nr.973/2.11.2012, prin care i s-a adus la cunoștință că aceasta nu a respectat prev.art.79 alin.1 lit.a din Legea nr.393/2004, solicitându-i-se să prezinte un punct de vedere scris. Această adresă a fost comunicată reclamantei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire (filele 33-34 din dosarul primei instanțe), pe recipisa scrisorii fiind aplicată semnătura destinatarei, putându-se astfel deduce că a fost primită de reclamantă.
Cu toate acestea, aceasta nu a depus declarația de interese personale, până la momentul adoptării hotărârii de consiliu local nr.51/12.12.2012. Omisiunea de depunere a declarației, după solicitarea expresă a acesteia prin adresa expediată cu scrisoare recomandată dovedește refuzul tacit al reclamantei, care se încadrează în sfera de aplicare a art.82 alin.2 din Legea nr.393/2004.
Nu pot fi reținute în speță susținerile reclamantei potrivit cărora înregistrarea declarației de interes personal la secretarul Primăriei în termenul de 10 zile lucrătoare în interiorul căruia i s-a solicitat un punct de vedere prin notificarea trimisă la 2.11.2012, nu ar fi fost posibilă datorită absenței de la sediul primăriei a registrului special la care face referire art.78 din Legea nr.393/2004.
Aceasta deoarece în cererea de chemare în judecată reclamanta însăși recunoaște că abia în data de 14 și 17.12.2012 s-a deplasat la sediul primăriei cu scopul de a depune declarația de avere și de interese, reglementate de Legea nr.176/2010 (nu și declarația de interes personal reglementată de Legea nr.393/2004). Or, la data de 14.12.2012 expirase deja termenul de 10 zile lucrătoare în interiorul căruia i s-a solicitat a-și exprima punctul de vedere cu privire la omisiunea de depunere a declarației de interes personal, termen ce a început să curgă la data de 6.11.2012, la care i s-a comunicat acesteia notificarea nr.973/2.11.2012.
Trebuie concluzionat că, la expirarea termenului astfel acordat, era deja exprimat tacit refuzul acesteia de înregistrare a declarației de interes personal, survenind astfel de drept încetarea mandatului său de consilier local.
Cât despre eventuala reținere a registrului special de către primarul comunei (nedovedită în prezenta cauză), instanța constată că nu putea constitui în sine un impediment pentru depunerea declarației, aceasta putând fi înaintată prin poștă, cu scrisoare recomandată sau cu conținut declarat, urmând a fi înregistrată în registrul special cu data depunerii sale la poștă. Reclamanta nu a uzat însă de o atare posibilitate, ci abia după expirarea termenului în interiorul căruia i s-a solicitat să precizeze dacă refuză sau nu depunerea declarației, s-a deplasat la sediul primăriei, cu scopul înregistrării altor declarații decât a celei ce face obiect de reglementare a art.82 din Legea nr.393/2004.
Așadar, indiferent care ar fi declarațiile martorilor audiați în cauză, înscrisurile depuse la dosar sunt de natură să dovedească refuzul reclamantei de a depune declarația de interes personal, refuz care atrage încetarea de drept a mandatului său de consilier local. Trebuie deci conchis că hotărârea de consiliu local nr.51/12.12.2012 este temeinică, făcând aplicarea corectă a dispozițiilor legale în cazul reclamantei. Din acest punct de vedere, se dovedește a fi lipsit de relevanță faptul, susținut de către reclamantă, potrivit căruia aceasta ar fi înregistrat ulterior comunicării hotărârii, la 18.12.2012, declarațiile de interese cu nr.1203 și 1204, în condițiile în care aceste declarații par să fie cele reglementate de Legea nr.176/2010, iar pe de altă parte, încetarea de drept a mandatului de ales local intervine prin efectul legii, la momentul la care se constată refuzul de depunere a declarației de interese personale, în cazul reclamantei constatarea făcându-se la un moment anterior, prin chiar hotărârea atacată în speță.
Nu s-ar putea constata nelegalitatea acestei hotărâri nici prin raportare la dispozițiile art.39 din Legea nr.215/2001. Contrar susținerilor reclamantei, încetarea de drept a mandatului său constituia o problemă de urgență, ce putea fi analizată într-o ședință extraordinară a consiliului local, întrucât viza însăși funcționarea legală a consiliului, ca organ deliberativ al unității administrativ teritoriale. Prin urmare, imperativul asigurării funcționalității acestui organ deliberativ justifica emiterea unei hotărâri prin care să se constate încetarea de drept a mandatului alesului local, de îndată ce au existat temeiuri pentru a se reține refuzul reclamantei de a depune declarația de interese personale.
În fine, instanța constată că în speță nu s-au administrat dovezi care să susțină afirmațiile reclamantei potrivit cărora măsura de constatare a încetării de drept a mandatului ar fi fost luată doar în privința unora dintre aleșii locali care se găseau în situația de fapt reglementată de art.82 alin.2 din Legea nr.393/2004. Dimpotrivă, se constată că reclamanta face referire la omisiunea altor consilier locali ori a primarului comunei de a depune declarațiile de interese reglementate de Legea nr.176/2010, consecința unei atari omisiuni nefiind însă încetarea de drept a mandatului, ci aplicarea sancțiunilor contravenționale reglementate de Legea nr.176/2010, ori atragerea răspunderii, în măsura în care, urmare a controlului efectuat de Agenția Națională de Integritate, s-ar conchide în sensul existenței unor situații de incompatibilitate ori de conflict de interese.
Rezultă așadar că nu poate fi reținută în speță nelegalitatea hotărârii de consiliu local nr.51/12.12.2012 ce face obiect al acțiunii, motiv pentru care se va admite recursul declarat, iar în baza art.312 alin.1 și 3 C.pr.civ. se va admite recursul declarat, se va modifica sentința recurată și se va respinge acțiunea. Soluția de respingere a acțiunii vizează și cererea de suspendare a executării hotărârii de consiliu local nr.51/12.12.2012, aceasta rămânând fără obiect, la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare, prin decizia de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul recurent C. L. B. Nou împotriva sentinței civile nr. 1870/17.06.2013, pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamanta intimatăaă T. M..
Modifică sentința recurată în sensul că:
Respinge cererea promovată de reclamanta T. M. împotriva pârâtului Consiliului L. B. Nou.
Fără cheltuieli de judecată în primă instanță și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
A. P. Ș. E. P. R. C.
GREFIER,
G. K.
Red.RC/17.12.2013
Tehnored./GK/ 2 ex./17.12.2013
Inst.fond:Tribunalul C.-S. :jud.L. T.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9028/2013.... → |
|---|
