Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 8474/2013. Curtea de Apel TIMIŞOARA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8474/2013 pronunțată de Curtea de Apel TIMIŞOARA la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 797/59/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.8474
Ședința publică din 12 septembrie 2013
P.:M. I.
JUDECĂTOR:Ș. E. P.
JUDECATOR:R. C.
GREFIER:G. K.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. - Administrația Finanțelor Publice Reșița împotriva sentinței civile nr.1702/05.12.2012 pronunțată de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. E. și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu București, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta intimată M. E. mandatar M. I., lipsă fiind recurenta.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care mandatarul reclamantei intimate depune la dosar procura judiciară de reprezentare și copia cărții de identitate.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Mandatarul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1702/5.12.2013 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul C.-S. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S..
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M. E., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița și în consecință a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița să restituie reclamantei suma de 5655 lei.
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița la plata dobânzilor legale fiscale conform considerentelor prezentei hotărâri.
A obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum 43,30 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. împotriva Administrației F. pentru Mediu București.
În baza art. 137 Cod procedură civilă, Tribunalul s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor de procedură invocate în cauză.
În ceea privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei DGFP C.-S., invocată din oficiu, aceasta a susținut că în conformitate cu prevederile art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a direcțiilor generale a finanțelor publice aprobat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1348/2009, „Direcția G. a Finanțelor Publice județeană este unitate cu personalitate juridică a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prin care se realizează în mod unitar strategia și programul Guvernului în domeniul finanțelor publice și se aplică politica fiscală a statului.”
Tribunalul consideră că în acțiunea de contencios-administrativ calitatea procesuală pasivă aparține, potrivit legii, autorității publice care a emis (adoptat) actul atacat, indiferent de faptul că aceasta are sau nu personalitate juridică civilă, fiind suficientă capacitatea juridică administrativă.
În atare situație, cum decizia de calcul a taxei de poluare a fost emisă de Administrația Finanțelor Publice Reșița, care, deși nu are personalitate juridică civilă, are capacitate juridică administrativă, pârâta DGFP C.-S. nu poate avea calitate procesuală pasivă.
Pe fond, constatând că instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, instituită prin Legea nr.9/2012 s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (vechiul art. 90, modificat prin . Tratatului de la Lisabona), Tribunalul a considerat că acțiunea reclamantului este întemeiată conform celor de mai sus, în condițiile în care taxa achitată de acesta este în contradicție cu legislația europeană în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. - Administrația Finanțelor Publice Reșița, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii introductive.
Recurenta a criticat cu prioritate admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei DGFP C.-S., în condițiile în care, conform normativelor proprii de organizare și funcționare, acesta reprezintă interesele statului în fața instanței, în litigiile privind activitatea sa, iar AFP Reșița este o unitate subordonată, fără personalitate juridică.
Pe fond, a susținut legalitatea taxei în discuție, conform art.4 alin.1 lit.a din Legea nr.9/2012 ce reprezintă cadrul legal în materie, act normativ conform dreptului comunitar, așa cum rezultă din preambulului acestuia, că taxa astfel percepută nu este discriminatorie, nefiind dovedită în concret o depreciere reală a autovehiculului ce a determinat plata acestei taxe, din perspectiva criteriilor obiective consacrate în jurisprudența CEJ.
Totodată, recurenta a solicitat în subsidiar, admiterea cererii de chemare în garanței a AFM București, având în vedere că taxa se face venit la bugetul fondului pentru mediu, conform OUG nr.50/2008.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate, precum și prin aplicarea art. 304, 304 ind. 1 C.p.civ., Curtea reține următoarele:
Cu privire la cadrul procesual al litigiului, se constată că DGFP C.-S. nu poate pretinde că are calitate procesual-pasivă în cauză în baza unui act normativ inferior legii, câtă vreme AFP Reșița este cea care a stabilit și calculat taxa în litigiu, conform dispozițiilor Legii nr.9/2012, fiind emitentă a deciziei de calcul și încasând taxa respectivă, astfel că aceasta reprezintă o autoritate publică care a emis un act administrativ producător de efecte juridice, în sensul Legii nr.554/2004. Prin urmare, soluția instanței de fond de admitere a excepției lipsei calității procesual pasive a DGFP C.-S. este legală.
În egală măsură, se constată a fi nefondate și susținerile recurentei potrivit cărora taxa ar fi fost legal percepută în aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 9/2012, care este conformă legislației Uniunii Europene.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene, în cauza T. și în cauza N. a analizat art.110 TFUE din perspectiva unor versiuni diferite ale OUG nr.50/2008. Cu toate acestea, instanța apreciază că hotărârile menționate sunt aplicabile speței în primul rând pentru că instanța europeană a interpretat o normă comunitară, interpretare care este valabilă indiferent de modificările intervenite în legislația națională.
În al doilea rând, unul dintre argumentele hotărârilor instanței europene are aplicabilitate și în cauză, întrucât vizează o caracteristică nemodificată a taxei de poluare.
Curtea de Justiție a Comunităților Europene a constatat astfel că taxa pe poluare instituită conform OUG nr. 50/2008 este impusă numai pentru autovehiculele care se înmatriculează pentru prima dată în România după . acestui act normativ – 1.07.2008 – cu excluderea de la plata acestei taxe pentru autovehiculele deja înmatriculate în România anterior acestei date.
Această caracteristică esențială a taxei de poluare, reiterată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene și în cauza N. (cauza C – 263/10 Hotărârea din 07.07.2011, paragraful 27) a rămas neschimbată până la data achitării de către reclamant a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Se poate observa astfel că, deși Legea nr.9/2012 (privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule) prevede la art.4 alin 2 obligația de plată a taxei și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat, (astfel cum au sugerat cele două hotărâri ale instanței europene), prin art.1 din OUG nr.1/2012 a fost suspendată aplicarea dispozițiilor menționate până la 1 ianuarie 2013. Prin urmare, Legea nr. 9/2012, în forma aplicabilă până la data de 01.01.2013, a menținut situația de discriminare indirectă constatată de CJUE în cazul taxei instituite prin OUG nr. 50/2008, de vreme ce vehiculele de ocazie importate sunt supuse taxei, în timp ce vehiculele similare, înmatriculate anterior datei de 01.07.2008, puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel încât are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Prin urmare, având în vedere argumentele Curții Europene de Justiție redate în cauza T. (cauza C-402/09) și în cauza N. (C‑263/10), precum și principiul priorității dreptului comunitar față de dreptul național, Curtea constată neîntemeiate susținerile pârâtei recurente cu privire la respectarea art.110 TFUE (fostul articol 90), la perceperea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, în temeiul Legii nr. 9/2012, sub acest aspect, sentința civilă atacată fiind corectă.
În schimb, criticile recurentei privind respingerea cererii de chemare în garanție, sunt fondate, constatările instanței fiind incorecte sub acest aspect, câtă vreme partea căzută în pretenții în sensul art.60 alin.1 C. proc. civ, este într-adevăr pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița, însă cererea de chemare în garanție a fost formulată în cauză de către Direcția G. a Finanțelor Publice C.-S. în reprezentarea pârâtei menționate.
Prin urmare, se impunea admiterea integrală a cererii de chemare în garanție, potrivit art.60 alin.1 C. proc. civ, cu consecința obligării chematei în garanție la plata către pârâta Administrația Finanțelor Publice Reșița, atât a taxei de restituit, în cuantum de 2.034 lei, cât și a dobânzilor legale fiscale aferente sumei, dobânzi calculate conform art. 124 alin.1 și art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, începând cu ziua următoare expirării termenului de 45 zile de la data înregistrării cererii de restituire, așa cum prevăd dispozițiile legale menționate,
Pentru considerentele expuse, în baza art.312 alin.1 C.proc.civ., Curtea va admite recursul formulat doar cu privire la motivul subsidiar vizând admiterea cererii de chemare în garanție, și va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că va obliga chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să achite pârâtei taxa și dobânda fiscală conform celor de mai sus, menținând în rest dispozițiile sentinței recurate.
In baza art.274 C.pr.civ., se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul DGFP C.-S. - AFP Reșița împotriva sentinței civile nr.1702/05.12.2012 pr. de Tribunalul C.-S. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. E. și chemata în garanție AFM București.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că admite cererea de chemare în garanție și obligă chemata în garanție AFM București la plata taxei pentru emisiile poluante pentru autovehicule și a dobânzilor fiscale cuvenite reclamantei, către pârâta AFP Reșița. Menține în rest dispozițiile sentinței.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECATOR,
M. I. Ș. E. P. R. C.
GREFIER,
G. K.
Red.:MI/30.09.2013
Tehnored./GK/ 2 ex./30.09.2013
Inst.fond:Tribunalul C.-S.:jud.G. Suhani
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1615/2013.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3385/2013.... → |
|---|
